1,034 matches
-
cu acompaniament de instrumente muzicale, și fiecare gazdă răsplătește pe colindători. Funcția ei a evoluat de la cea primitivă, magico-ritualică, la una actuală, de urare și felicitare. Deși textul c. cuprinde numeroase elemente creștine, originea sa străveche, păgână, este confirmată de reminiscențele din mitologia romană, de rosturile magice asemănătoare cu cele ale descântecului, de elemente de ritual, ca bătăi de tobe, refrenuri neînțelese. Textele în întregime laice ale unor variante probează și ele originea precreștină. În ajunul Crăciunului se practică două forme
COLINDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
manifestă ca un vitalist. Primul său volum, Adierea tărâmului (1972), e alcătuit dintr-o suită de versuri, fără virgulă, fără punct, uneori fără titlu, doar semnul de întrebare marcând grafic cenzurarea efluviilor lirice. Interogația ontologică e de sorginte livrescă, poate reminiscență a lecturilor din Blaga. Mai târziu, poetul încearcă o meditație asupra evenimentului cotidian, inclusiv politic, cu alunecări spre o poezie encomiastică, declamatorie. Vâna sa lirică autentică îl îndrumă spre tema generală a iubirii. Un volum poartă chiar titlul Totdeauna, iubirea
COSTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
împlinit prin poezie (Poetului necunoscut). Lăsate să plutească în muzicalitate și imaginar, odată cu ieșirea de sub tensiunea concentrată a versului, sunt poemele în proză din Ce-ai cu mine, vântule?. Sufletul, confruntat cu înțelesul ascuns al existenței, se mișcă între ecouri, reminiscențe, oglinzi ale visului. Lumea e spațiu al tainei. Prin urzeala văzutelor trece, neînțeleasă, „invizibila rezonanță”, „neauzita paliditate”, ținând de esențele ultime (Sâmburii din miezuri). Setea de absolut și jalea „știrbirii de viață” a celui prins în labirintul căutării Spiritului sunt
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
epilog), personajul Ary Ury, genul de artist ce „ia viața în tragic și un ton prea sus”, are revelația dureroasă a trădării spiritului prin limbaj. În Simfonia roșie, o mulțime de personaje generice monologhează în jurul unui iminent cataclism. Spaime atavice, reminiscențe ale pogromurilor și viziuni sumbre, premonitorii compun o atmosferă fantomatică, terorizantă, irizată intermitent de licăririle nădejdii. Drama În cimitir exploatează un alt motiv expresionist, epifania sacrului în realități umile, derizorii. Expresionismul pieselor este uneori prea acuzat și insuficient încorporat limbajului
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
a țăranului, a omului unei civilizații vechi, surprins în fluxul existenței lui cotidiene. Datinile și obiceiurile apar ca niște coordonate fundamentale ale traiului isvorenilor, generând drame și acționând ciclic, implacabil, asemenea destinului. „Țara sălciilor” se conduce după legi proprii, cu reminiscențe venite din timpuri străvechi. Imaginea satului este, astfel, ușor aureolată prin transfigurare mitică și infuzii de lirism. Dincolo de atotputernicia tradiției se conturează, totuși, într-o serie de tablouri răzlețe, în genul lui Jules Renard, un om al pământului, având rosturi
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
argintate străbătând densitatea albastră a aerului - cu mulți ani mai târziu aveam să-mi dau seama că erau funigei. Insesizabilă și confuză, sclipirea aceea avea să-mi devină totuși dragă, căci reușisem să mă conving că era vorba de o reminiscență prenatală. Da, de un ecou pe care mi-l trimitea ascendența mea franțuzească. Asta pentru că într-o istorisire a bunicii regăseam toate elementele acelei amintiri: soarele de toamnă din călătoria ei în Provența, parfumul lanurilor de lavandă și chiar funigeii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
că în viața aceasta nu exista nici o logică, nici o coerență. Și că, poate, doar moartea era previzibilă. În seara aceea, am aflat ceea ce părinții îmi ascunseseră întotdeauna. Episodul tulbure din Asia Centrală: Charlotte, bărbații înarmați, îmbulzeala lor, strigătele. Nu păstram decât reminiscența vagă și copilărească din istorisirile de odinioară. Cuvintele celor mari erau atât de obscure! De data aceasta, claritatea lor m-a orbit. Cu o voce foarte obișnuită, golind într-un vas cartofii ce abureau, mătușă i-a spus oaspetelui nostru
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
profundă liniștire. Având transparența acelei „seri calde de toamnă”. Și seninătatea unei contemplări lente, aproape melancolice, a unui trup frumos de femeie lungit în fericita oboseală a dragostei. Un trup al cărui reflex carnal se dezvăluie într-un șir de reminiscențe, de mirosuri, de lumini. Râul s-a umflat înainte ca vijelia să ajungă la locul unde eram noi. Ne-am dezmeticit auzind curentul clipocind deja la rădăcinile sălciilor. Cerul devenea violet, negru. Stepa, vâlvoi, încremenea în șocante peisaje livide. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care nuanțau prezența Charlottei. Existau străzi a căror liniște însorită, dis-de-dimineață, păstra ecoul vocii ei. Terase de cafenea, unde ghiceam oboseala ei la sfârșitul unei plimbări. O fațadă, un vitraliu, care, sub privirea ei, se înveșmântau cu patina ușoară a reminiscențelor. Topografia aceea visată lăsa multe pete albe pe mozaicul colorat al arondismentelor. Traseele noastre, foarte spontan, aveau să evite îndrăznelile arhitecturale din ultimii ani. Zilele pariziene ale Charlottei aveau să fie prea scurte. Nu vom avea timp să ne familiarizăm
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
jos. Pe un dreptunghi mic de pânză albă, cusut lângă șirul de nasturi - un număr. În brațele ei, un copilaș înfășurat într-o gogoașă de lână... Noaptea, am regăsit în minte imaginea pe care o crezusem întotdeauna un fel de reminiscență prenatală, venită de la strămoșii mei francezi, și de care, în copilărie, eram foarte mândru. Vedeam în ea dovada francității mele ereditare. Era ziua aceea de toamnă însorită, la marginea unei păduri, cu o invizibilă prezență feminină, cu un aer foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
maya, America de Nord, Oceania etc.), dar relativ rar atestat în tradițiile arhaice europene : la greci (posibilă influență orientală) și la nordici, unde potopul este descris în două forme diferite - inundație cu sângele uriașului Ymir și acoperirea cu zăpezi (pro- babil o reminiscență din mitologia ariană, pentru că în Avesta este descris un fenomen mitic similar). Și la români sunt atestate legende privind distrugerea prin inundații a unor spițe „ratate” de oameni primordiali (3, pp. 136-139 ; 23, p. 31 ; 25, p. 72) - Urieși, Jidovi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pradă potopului „pentru că l-a fost înșelat” (23, p. 19), și, în schimb, a luat cu el o altă pereche de oameni (repopularea trebuia totuși să se producă !). Cu toate acestea, nu se poate considera episodul respectiv ca o posibilă reminiscență alterată a unui ritual de sacrificiu uman, din următoarele motive : a) unicitatea atestării ; b) motivația justițiar-morală enunțată, destul de plauzibilă pentru a nu crede că ascunde în spatele ei vreo altă justificare ; și c) „sacrificiul” se produce post factum, și nu ca
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
era gata (45). Observăm, în afara prestigiului magic al primului copac, ideea construirii chiar pe locul și din materialul copacului consacrat, căruia i se aduc cât mai puține modificări posibile față de starea lui naturală. De fapt, motivul „primului copac” este o reminiscență a moti- vului „singurului copac” (monodendron, monoxilă). Aceste motive dendrolatrice se regăsesc : - în riturile arhaice privind construirea de succedanee și de simulacre ale coloanei cerului (104) ; - în practica de a ridica lăcașuri, folosindu-se materialul unui singur copac consacrat (vezi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-se semnificația autentică, i-a fost ulterior anexat motivul creșterii călinului din sângele picurat pe pământ. Dar dacă nu avea inițial un rost etiologic, ce altă semnificație putea să aibă motivul epic al rănirii meșterului ? Să fie vorba de o reminiscență atrofiată a „jertfei de sânge” pe care o cere construcția ? Sau de o pedeapsă pe care o ispășește meșterul pentru că a încălcat unele canoane rituale de construcție ? Textul legendei românești este mult prea lapidar pentru a putea da un răspuns
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
s-ar putea dovedi utile. În opinia mea, motivul central și punctul-cheie în mitologia solomonarului este relația acestuia cu balaurul furtunii. Sunt de acord cu opinia lui Traian Herseni privind faptul că balaurul este, în această parte a lumii, o reminiscență folclorică a unei ființe mitologice primordiale, care întruchipa, într-o fază arhaică, haosul acvatic precosmogonic (5, p. 16). Tot Traian Herseni susține „independența originară a balaurilor” în guvernarea fenomenelor meteorologice și faptul că posibilitatea „îmblânzirii” acestora de către magicieni (preoții geto-daci
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pentru a putea apoi inventa eroi - oameni ca și el - în măsură să le răpună, are menirea de a comuta centrul de greutate al mitului de pe ființa fabuloasă pe erou (2, p. 140). înfruntarea dintre două entități invincibile este o reminiscență degradată prin vulgarizare/literaturizare a primei înfruntări - din momentul zero al istoriei mitice a Universului - dintre principiul Ordinii (Zeul demiurg) și cel al Haosului (Monstrul primordial). Hermeneutic vorbind, răpunerea/ îmblânzirea monstrului de către Demiurg este un act de ordonare a Haosului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
titlul de neo-basileus. Vechiul rege urmează să moară. Însuși felul sinuciderii lui Egeu probează această inter- pretare. În Grecia arhaică, bătrânii decrepiți erau aruncați în mare, de pe stânci, chiar de către fiii lor. Vezi oronimul gr. Gerontobrahos = „stânca moșnegilor” din Parnas. Reminiscențe ale unor astfel de „învestiri regale” par să fi supraviețuit și în textele folclorice românești. Invariabil, după ce răpune monstrul, eroul de basm este înscăunat domn. Similar se întâmplă lucrurile în balade : Capul șarpelui tăia, Cu o sfoară îl lega, Lângă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
aceeași mentalitate mitică. Dar dacă analogia este atât de evidentă, atunci este posibil ca Ariadna să fi avut inițial (așa cum are Medeea în legenda lui Iason sau fecioara în legenda Sfântului Gheorghe) un rol mai activ în „legarea” monstrului. Unele reminiscențe ale acestui rol prezumtiv par să fi supraviețuit chiar în legendă. După unele ver- siuni, Ariadna ar fi intrat împreună cu Tezeu în Labirint (6, I, p. 28), iar după altele, ea ar fi rămas la intrarea în Labirint, legându-și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
convergent de însumare și reunificare a diverselor ipostaze sub care se prezintă un concept și de o refacere, în sens invers, a unui parcurs labirintic de la Concret la Abstract, de la Substanță la Esență, de la Tip la Arhetip. VI. Folclorul copiilor. Reminiscențe magico-rituale ” Lucian Blaga, 1937 1. Homo ludens - Homo magus De la primele atestări și comentarii privind folclorul copiilor români (A. Maria del Chiaro - 1718, Moise Fulea - 1815) la studiile și antologiile de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
încă în credințele «rituale» ale copiilor”, constată pe bună dreptate Carl Gustav Jung (36). Este interesant de urmărit felul în care anumite manifestări magico-rituale (colindele, plugușorul, sorcova, paparudele, caloianul etc.) - ale căror vechime și importanță covârșitoare în viața 379Folclorul copiilor. Reminiscențe magico-rituale colectivității adulte sunt bine cunoscute - au ajuns, în ultimul timp, numai (sau mai ales) în repertoriul copiilor. Un fenomen în egală măsură simptomatic și spectaculos este cel al căderii în desuetudine, pentru maturi, a basmelor. Foarte probabil, acestea ar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
străvechi concepții mitice sau obiceiuri rituale practicate înainte vreme de comunitatea adultă. Am văzut, de asemenea, cât de alunecos este terenul în acest domeniu și cât de dificilă este operația de a discerne dacă un motiv este rodul 383Folclorul copiilor. Reminiscențe magico-rituale unei supraviețuiri miraculoase, dar autentice sau rodul unor simple, dar atât de frecvente gratuități ludice. Voi risca totuși unele ipoteze de lucru, urmând ca acestea să fie confirmate sau infirmate de eventuale descoperiri sau cercetări ulterioare. în incantațiile la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Voi risca totuși unele ipoteze de lucru, urmând ca acestea să fie confirmate sau infirmate de eventuale descoperiri sau cercetări ulterioare. în incantațiile la care mă refer au supraviețuit probabil mai multe straturi succesive de practici rituale. Cea mai surprinzătoare reminiscență și cea mai arhaică practică pare a fi cea a sacrificiilor umane. Printre multiplele forme prin care este amenințată sau îmbunată stihia meteorologică apar adesea recitative de tipul : Cu sabia lui Mihai, Cu toporul Domnului, Taie capul omului (nordul Moldovei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
din nou și se spală rufele (21, p. 77). în tradiția populară, „sabia Arhanghelului” este echivalentă cu „toporul Domnului” : „Dumnezeu are topor, cu acela vine arhan- ghelul [Mihail] și taie capul la om, dinapoi, după cap, când moare” 389Folclorul copiilor. Reminiscențe magico-rituale (7, p. 574). Acestor imagini din eresurile adulților le corespund recitativele infantile de tipul : „Cu sabia lui Mihai/ Cu toporul Domnului/ Taie capul omului” (42 ; 20, p. 151) și „Cu măciuca [sabia] lui Mihai/ Sus pe cap/ După cap
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
groase, toarse cu druga), „drugă- noaie” (femeie care toarce cu druga) și, mai ales, cunoscutul verb „a îndruga”, cu sensul propriu de „a toarce cu druga” și cel ulterior, figurat, de „a vorbi mult, a spune nimicuri, povești, 407Folclorul copiilor. Reminiscențe magico-rituale minciuni etc.” (64, p. 202). Ipoteza că druga, în folclorul copiilor, are înțelesul de „fus”, deci un obiect din inventarul de unelte ale femeilor, este confirmată de faptul că, în cadrul invocațiilor, copilul cere druga invariabil de la o femeie (mamă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Ordine și Haos ....................................... 305 2. Ghem și Labirint ..................................................... ....................... 310 3. Dedal și Ariadna ..................................................... ....................... 313 4. „Legarea” Minotaurului ..................................................... ................. 318 5. Răpunerea monstrului. Schiță de tipologie ................................................... 335 6. Fecioara și Fiara. Legarea magico-erotică ................................................... 342 . Analogii mito-simbolice ..................................................... ................. 359 Note ..................................................... ...................................... 363 VI. Folclorul copiilor. Reminiscențe magico-rituale 1. Homo ludens - Homo magus ................ 375 2. Decapitarea rituală ..................................................... .................... 382 3. De la sacrificii umane la ofrande alimentare ................................................ 390 4. Meteorologia magică a cărămidarilor ..................................................... .... 393 5. Omul, partenerul zeului ..................................................... ................ 396 6. Demonologie populară ..................................................... ................... 401 7. Din nou despre legarea demonului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]