2,146 matches
-
considerat vinovat pentru uciderea a peste 100 de oameni. Torționarul Cormoș își duce bătrâneațea liniștit. Jurnaliștii l-a intervievat și chiar dacă inițial nu a recunoscut că îi maltrata pe deținuți, ulterior a dat totul în vileag. Acesta nu are nicio remușcare pentru tratamentul inuman la care i-a supus pe deținuții politici. Susține că ancheta din timpul regimului comunist, în urma căreia a fost condamnat la moarte, a fost o înscenare. Cât privește bătăile crunte administrate deținuților, Cormoș un raspuns incredibil: Că
Cormoș, călăul comunist: Le-am mai dat câte o palmă. Nu i-am omorât () [Corola-journal/Journalistic/45813_a_47138]
-
o ficțiune senzaționalistă și o parabolă apocaliptică. Profesorul de etică Thomas, ajuns la ceea ce englezul numește midlife crisis, pornește pe urmele propriului trecut într-o manieră inedită și...cât se poate de concretă. Fostul donator de spermă e bântuit de remușcări pentru soarta urmașilor săi - al căror anonimat e păzit cu strictețe de compania Cryos - și încearcă să-i regăsească prin diferite colțuri ale lumii. Lars, hacker-ul bazei de date a firmei de recoltare, îi dă lui Thomas posibilitatea de
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
mamele” lesbiene ale fiicei sale, după care o seduce cu bună știință pe ea însăși. Și, cum faptele în sine n-ar fi fost de ajuns, prozatorul le însoțește cu comentarii moralizatoare plasate când în perspectiva eroului central cuprins de remușcare, când în cea a bunicii Antonia, bântuită de spaime apocaliptice: „Diavolul, numai el, zicea Antonia, când citea prin ziare, face azi copii în laboratoare! Și tot diavoli se vor naște din fărădelegea lui! Dumnezeu a lăsat o singură rânduială: copiii
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
idei de tip dadaist, Dinescu este un rudimentar de speță hazlie, un bufon simpatic avînd tăria de a nu fi cedat niciodată în fața ispitelor privitoare la expresia doctă. Un spirit pur, intact și ingenuu, fără scrupule de gust și fără remușcări provenite din inferioritatea spiritului său. Iar amănuntul redacțional că, imediat după fleșcăiala poetului, urmează interviul cu Andrei Pleșu, care este o mostră de sclipire retorică, amănuntul acesta are efectul unei lovituri mortale pentru Dinescu. Discrepanța de valoare e atît de
În mijlocul Purgatoriului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5779_a_7104]
-
neașteptată surpriză. Receptarea lovinesciană și postlovinesciană a fost substanțială și exactă. În realitate, însă, Sebastian nu a recunoscut niciodată public sau în Jurnal valoarea cronicilor pe care i le-au dedicat Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu și Pompiliu Constantinescu. În schimb, remușcările față de E. Lovinescu transpar numai în corespondența lui pariziană către Camil Baltazar. Iar eseurile altor postlovinescieni - Radu Stanca și I. Negoițescu - Sebastian n-a mai apucat să le cunoască decît parțial. Spre deosebire de acest tip de receptare, aceea propriu-zis postumă, începînd
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
este scris la somația postumă a fratelui său Emil, mort pe front și spânzurat pentru dezertare întocmai ca Apostol Bologa. Familia scriitorului, Emil însuși, au trăit cu speranța sau iluzia că Liviu și-ar fi putut salva fratele de la înrolare. Remușcarea s-a distilat într-o disculpare indirectă, alambicată. Dacă salvarea reală de (pe) front nu a putut fi realizată, lui Liviu Rebreanu i-a rămas salvarea simbolică a fratelui său, a dramei sale, într-o operă literară. E simplu spus
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
care are ceva din reglajul manical al monomanilor. Este felul în care gesturile sale pot fi studiate din perspectiva unui profil patologic. Cand faptele s-au consumat tensiunea atinge un prag foarte înalt. Nu este aceea a vinovăției sau a remușcării că în cazul lui Raskolnikov, nimic dostoievskian în acest film. Îi lipsește personajului o mistica, faptul doctrinar, nu este un iluminat, un ideolog sau un sacerdot că personajul din Seven (1995) al lui David Fincher. Și cu toate acestea, flacăra
Străinul din Aurora by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5688_a_7013]
-
cu precădere, eficiența. Cât de transparent, de curat, de adecvat, de adevărat e mesajul. Expresivitatea trece deci de la suprafață direct în subsol. Din punctul de vedere al lui Dan Sociu, aceasta e facultativă. De obicei, se leapădă de ea fără remușcări. Probabil pentru că simte în aer pericolul clișeului. (De ținut minte: niciodată scăderile lui Sociu nu se datorează vreunei tendințe de autopastișă. Au alte surse, mai originale.) Expresionismul, aflat într-o vogă morbidă în anii din urmă, îi e încă și
Ultima oră by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5695_a_7020]
-
rating - cei 3 mari actori: Moody's, Standard & Poor's și Fitch - cu imaginea diferitelor țări și entități financiare în funcție de interese. Agențiile de rating sunt acuzate că au participat atât la instalarea crizei, cât și la menținerea ei, fără nicio remușcare. Recent, au ieșit la lumină e-mailuri pe care și le trimiteau angajații marilor agenții de rating între ei, vorbind despre lipsa de acoperire a analizelor și ratingurilor. Ele au fost publicate de Rolling Stone Politics. „Dumnezeu să ocrotească minunata
Jocul de-a criza: noi acuzații de modificare a ratingului pentru bani by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/55962_a_57287]
-
puzzle, fragmente din realitate. Una dintre vocile narative ale romanului îi aparține lui Augustin Dună, șeful Mirunei, cel care o dusese la spital în ziua dinaintea morții ei, dar și cel care îi refuzase un concediu de odihnă; cuprins de remușcări, acesta îi „povestește” întâmplarea în gând fostei soții, care îl părăsise de curând, nemaisuportând veșnica amânare a vieții trăite cu adevărat, dar căreia el îi găsea justificare: mai strângem din dinți doi-trei ani, după aceea o să ne permitem orice. O
O poveste a zilelor noastre by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/5613_a_6938]
-
Atunci, de acum încolo, te ve numi Marton. Scrie-l.” Acela a fost angajamentul. După care m-a lăsat să plec. N-aș putea să vă descriu spaima, descurajarea și dezgustul cu care m-am privit de atunci. Dârdâiam de remușcare și de greață. Știam că răul începuse și că nu voi avea curajul să-l înfrunt. Puteau să fi trecut zile sau săptămâni până când domnul maior m-a abordat din nou. Mi-a comunicat obiectivul: să-mi supraveghez o colegă
„De acum încolo, te vei numi Marton“ by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Journalistic/5616_a_6941]
-
diferiți amanți care îi întrețin luxul, neglijîndu-și grav copiii. Cînd soțul revine, flirtează nerușinat cu partenerul acestuia atrăgînd reproșul omului, apoi pasează servieta cu banii lui amantului titular, cu care se vede că vrea să fugă. În final, cuprinsă de remușcări neverosimile, se sinucide prin aruncare pe fereastră. Piesa s-a jucat la vremea scrierii, dar a adunat doar vreo 11 reprezentații. În vasta Cronică de familie a lui Petru Dumitriu e plin de femei cu moravuri absolut scandaloase, dar puține
Viața și opera personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4504_a_5829]
-
pistolul în cutia de conserve pe care i-o pusese pe creștet, Karol Pila îi spune: „Dacă vă amuză să trageți într-un copil dezarmat, nu vă jenați, nu mă va plânge nimeni, dar nu veți scăpa toată viața de remușcări”. „Ofițerul și-a pus pistolul în toc și s-a îndepărtat plângând”, notează Pila după decenii. De altfel, el a refuzat, până în 1995, când avea 73 de ani, să-și povestească oribila experiență. Când americanii l-au eliberat, copilul era
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4536_a_5861]
-
ordin practic (fiind hăituit de amintirea unei lecții de pian în timpul căreia, pur și simplu, nu cunoștea partitura, în ciuda încrederii insistente a profesoarei), își face scrupule dintre cele mai înalte (ajungând să se pună în balanță cu Tolstoi). Preparativele și remușcările se sincronizează: „O frază îmi veni, dreaptă și clară în gând, cu cuvintele bătute în piatră, ca ale unei romanțe, de neșters, și așa le trecui pe hârtie, fără să le mai stilizez: «Melo dragă, (și instinctiv stiloul adună cele
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
legăturii Mariei Cantacuzino cu Nae Ionescu. Se știe că se cunoscuseră în iunie 1928 și s-au apropiat printr-o prietenie intelectuală, devenită pasiune, cu segmentul de vârf în anii 1930-1931, pentru ca din 1932 neliniștea ei să se accentueze în remușcări grăbind separarea și rărind întâlnirile. Eșecul inevitabil avu efecte de durată și, se pare, la fel de dureroase pentru ambii protagoniști. Filosoful s-a destăinuit unora dintre discipoli. Mircea Vulcănescu, comentând momentul respectiv în cartea sa "Nae Ionescu așa cum l-am cunoscut
George Enescu în secvențe biografice by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Memoirs/8759_a_10084]
-
mult, din Gramsci și Lukacs), precum avea să-mi fie, după ’90, să le explic amicilor din Lille că una era să fim la zi cu referințele culturale occidentale și altceva (in)adaptarea la mizeriile bolșevismului ceaușist. Revin. Printre multele remușcări pe care mi le-a turnat în suflet moartea maică-mii, asta a rămas cea mai sfredelitoare: că mai toate pachetele, pungile și plasele pentru care ea stătea ore de-a rîndul la coadă, în ploaie, arșiță sau ninsoare, noi
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
James Badge Dale, un bolnav de cancer care le ține o mică prelegere celor doi pacienți, Nicole și Whip. În ce mă privește, este fără îndoială cel mai bun moment al filmului, tocmai pentru că este lipsit de moralități izbăvitoare, de remușcări abisale, de frământări liminale. Experiența vieții în proximitatea extincției se comunică jovial-glumeț la o țigară, fără nimic grav și fără indecența suferinței afișate. Până la urmă un film modest, Zborul îl relansează însă pe regizorul american oprindu-i căderea liberă și
Cădere liberă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3743_a_5068]
-
bridge, a avut proasta inițiativă de a-și iniția soția în tainele jocului și de a și-o lua ca parteneră. Ea joacă greșit o carte, el vede roșu, o insultă, rupe și înghite regele de treflă. Pe urmă, are remușcări, îi propune nevestei o plimbare în doi, o vizită la muzeu și una... la cazinou. Cuplul continuă să existe ca o mașinărie stricată, întreținut de resemnare, fără bucurii. Nici în afara căsniciei lucrurile nu stau mai bine. Aventurile amoroase sunt amăgiri
Nefericiți cei nefericiți by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3470_a_4795]
-
la spiritualitatea românească. Interzis, calomniat, alungat, huiduit, vânat, atacat și amenințat chiar cu moartea pentru delicte de opinie, "între banchet și ciomăgeală", Panait Istrati nu se va dezice de originea sa românească, niciodată. Ceea ce îi tulbura zilele, uneori, era sentimentul remușcării generat de părăsirea mamei. O evoca adesea. De dincolo de meridianele cunoscute, din Murmansk, în timpul nopților albe, se gândea la ea. I se confesa, în acele momente, lui Romain Rolland: "Ŕ Mourmansk fin des nuits blanches. Entre minuit et une heure
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
vital a nazismului, de evoluția violență a ambelor extreme? Înseamnă refugiu timpuriu în doctrina marxista, iluzii trăite în ilegalitate și activism politic cultural în epoca dogmatica comunist-stalinista din al șaselea deceniu al secolului XX. Toate urmate de regrete, negare, dezgust, remușcări, revoltă împotriva unei ideologii pe care realitatea a contrazis-o. Dar stigmatul „comunistă fosta stalinista" o va urmări pînă la moarte - și mai tîrziu - pe cea care debutase exploziv, în anul 1937, cu excepționalul volum de versuri Țară fetelor. Zeci
Fiii Mariei Bănuș, prezenți la aniversarea unui secol de la nașterea poetei by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37563_a_38888]
-
față de o traiectorie care mie mi se pare regretabilă". Fostul premier susține că Antonescu nu poate ajunge președintele țării fără sprijinul lui Traian Băsescu, pentru care va trenui să plătească un preț scump. "Crin Antonescu n-are nicun fel de remușcare că va trebui să bată palma cu el. Băsescu va pune condiții foate dure. Trecem în acest fel peste tot ce a însemnat acțiunea sistematică a lui Băsesc de distrugere a PNL, în 2005, 2006, 2007", a acuzat Tăriceanu, adăugând
Tăriceanu: PNL este izolat. Antonescu calcă pe cadavre by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/31359_a_32684]
-
a inspirat retorica. Asta nu înseamnă că relatarea nu e „obiectivă“, căci autorul redă întocmai amănuntele cazului, atîta doar că o face sub imperiul unui temperament mucalit. Ororile înfățișate sunt respingătoare, dar deliciul dat de zugrăvirea lor te scutește de remușcarea de a te delecta cu spectacolul unor monștri. Culmea, niște monștri pe care îi privești cu simpatie, hohotind la vederea exceselor la care se dedau. La Pavlovici găsim, într-o formă limpede, acea formă a actului estetic, în care urîtul
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
ai unor roluri amare, meseriași cu două mâini stângi...”. Ieri seară, Faust de Gounod. Înainte să înceapă, apare o doamnă și ne înștiințează că, întrucât tema (Goethe, cum ar veni) este desuetă, Faust a devenit un fizician nuclear muncit de remușcări. Neputând fi modificat libretul, totul se reduce la instalarea lui Faust într-un laborator de secol 20. E drept că-și frângea mâinile. Din cauza remușcărilor, presupun. Pe vremuri, încă neșcolit în artă, Roman, viitor artist abstract, bombănea împotriva lui Picasso
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3015_a_4340]
-
tema (Goethe, cum ar veni) este desuetă, Faust a devenit un fizician nuclear muncit de remușcări. Neputând fi modificat libretul, totul se reduce la instalarea lui Faust într-un laborator de secol 20. E drept că-și frângea mâinile. Din cauza remușcărilor, presupun. Pe vremuri, încă neșcolit în artă, Roman, viitor artist abstract, bombănea împotriva lui Picasso: îl laudă din snobism! Eu, conformist, răspundeam: n-or fi toți proști și numai noi, fiindcă nu înțelegem, deștepți. Astăzi, văd Le genou de Claire
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3015_a_4340]
-
mecenați susceptibili de a fi tapați periodic. Neputința de a-și plăti datoriile e o calitate de care în secret boemul face caz ca de o moștenire a moralei breslei. Sub acest unghi, boemul nu are onoare civică și nici remușcări, dar reacționează demn atunci cînd e pus în discuție cinstea vreunui prieten. De pildă, boemului nu-i pasă de afronturi directe, dar e sensibil pînă la surescitare cînd e vorba de lezarea spiritului de grup. În fine, a cincea calitate
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]