899 matches
-
persecutați, eu la școală iar ai mei la noile locuri de muncă. Nu aveam voie să pomenim sau să schițăm vreun gest de regret pentru moartea ei, eram siliți să relatăm jurnaliștilor o poveste ireală, să o judecăm să o renegăm din familie. Furioasă și acum ca și atunci cănd am părăsit acel loc, mă întrebam ce a fost în mintea celor ce au stabilit acel decret. Deși aflau de nenumărate decese nu schițau nici măcar un rid de încruntare pe fața
DECREŢEII de GABRIELA CENUŞĂ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346337_a_347666]
-
orgoliu puternic de a se înălța cât mai sus, prin orice mijloace, adică de a parveni. Ajunge posesorul câtorva moșii din sudul Buzăului, al viilor din Valea Călugărească. Devine sameș al hatmaniei, mare stolnic, se căsătorește cu chera Duduca; își renegă chiar și părintele. Nu are trăsăturile omului zilelor noastre? Parvenitism! Dorința de a parveni a redevenit un ideal al celor ce conduc destinele unui număr mai mic și până la cel al milioanelor de oameni. Stând și analizând, această dorință de
NORTH CAROLINA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345029_a_346358]
-
un prieten de-al meu a fost prins și arestat pentru trafic de droguri, iar eu am renunțat la scoala deși eram student în Timișoara în anul I. Cu familia nu mai țineam legătură de loc, pt că eu îi renegasem pe ei, considerandu-i inferiori. Psihic nu o duceam prea bine, aveam mari complexe de superioritate și în același timp eram un dezastru emoțional realizând de fapt ca, dacă eu mor, așa cum alți prieteni drogați au murit, viața merge înainte
ELIBERARE DIN CAPCANA CONSUMULUI DE DROGURI de AUTOR NEPRECIZAT în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345146_a_346475]
-
-și fericirea declarativă în fața criticilor-dirigenți, pe cei mai vocali din generațiile dinaintea noastră, precum Mihail Cruceanu care lua notițe la învățământul de partid despre ce făcuse el personal în conducerea primului Comitet Central comunist, Zaharia Stancu dispus sinucigaș să-și renege întreaga operă de până atunci numai pentru a fi susținut de partid, Barbu Lăzăreanu, Dumitru Corbea, G. Talaz, Ștefan Tita, Artur Maria Arsene, Alexandru Jar, Gaal Gabor, prințul Scarlat Callimachi și neamțul Anton Breintenhoffer fructificând serviciile făcute mișcărilor de stânga
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
doar amintiri frumoase, Pe care nu pot din suflet să le șterg, Alături am trăit clipe atât de duioase, Cu ele pe drumul vieții vreau să merg. Din inimă nu vor fi nicicând scoase, Nici nu voi încerca să le reneg, Au fost mereu clipe armonioase, Cu ele am format al familiei întreg. De trecerea timpului nu vor fi roase, Le voi folosi ca un bun strateg, Pe care altul desigur nu le apreciase, Vechi legături în suflet să încheg. Urcând
AMINTIRI FRUMOASE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377078_a_378407]
-
mai cum, dar un timp n-am să fiu, poate-am luat pentru drum combustibil prea mult, mă consum în ridicul, zadarnic tumult, mă doriți ca pe-o flacără blândă veghind un viitor mulțumit, ochiul meu suferind. *** De câte ori mi-am renegat ființa, mi-am revăzut copilăria-n vis, executat de propriile cuvinte, sufletul meu zbura în Paradis Ti-am respectat întotdeauna existența, Doamne de ce-ai tăcut mereu? Păcatele mi le privești cu-ngăduință, Păgânilor le lași un zeu și-un
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
am ascuns Mi-ai luat trădându-mă și haina Sufletului ce atât te-a plâns. Când în noapte ascultând chemarea Zorii rătăcesc prin amintiri Încolțește-n mine întrebarea - De ce ninge iar peste iubiri? Crunt mă arde vorba-ți nemiloasă Mă renegi în fața tuturor Te ascult și știu că nu-ți mai pasă, Deși simt că ceas de ceas eu mor. Cât iubirea încă mai sărută Răsăritul soarelui în zori Am să caut cu privirea mută Zâmbete de rouă printre flori. N-
EU CRED ÎN IUBIRE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377956_a_379285]
-
care era nevoită să o lepede, cu toate că știa că o va pierde pentru totdeauna. Ca o nefericită urmașă a lui Cronos, simțea cum deasupra sa apasă nevăzută ca păcatul, mâna destinului. Și că ea era nevoită să aleagă și să renege, condamnând prin ignorare. Era nevoită să aleagă și alegând... să ucidă. Să ucidă clipele pe care nu le putea cuprinde și nu le putea salva. Și privind splendoarea luminii din jur, o cuprindea acel simțământ nedefinit, ca și cum... ca și când... în splendida
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
favoruri, sfidăm și neputința, Ne zvârcolim în ceață, orgoliul ne frământă Cu veșnica trădare, printr-o damnare cruntă. De ce-ai uitat de visul care ți-a-nfrânt tăcerea? Ai condamnat speranța, destinul, mângâierea, Ai încastrat trăirea expusă prin cuvinte, Te-ai renegat pe tine, călcând pe lucruri sfinte, Te-ai spulberat în vânturi, ți-ai păcălit privirea Când te-ai pierdut de tine, ți-ai încălcat menirea Cu aroganța minții, te-ai scurs printre păcate, ... Citește mai mult De-atâta vanitate, uităm
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
timp, favoruri, sfidăm și neputința,Ne zvârcolim în ceață, orgoliul ne frământăCu veșnica trădare, printr-o damnare cruntă.De ce-ai uitat de visul care ți-a-nfrânt tăcerea? Ai condamnat speranța, destinul, mângâierea,Ai încastrat trăirea expusă prin cuvinte,Te-ai renegat pe tine, călcând pe lucruri sfinte,Te-ai spulberat în vânturi, ți-ai păcălit privireaCând te-ai pierdut de tine, ți-ai încălcat menireaCu aroganța minții, te-ai scurs printre păcate,... XXVIII. HOINAR, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr.
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
de lume,/ Ape trec cu fâșâit de șarpe,/ Ard departe stele fără nume,/ La-nceput de viață și de moarte.//“ (Axis mundi -1). Acelaș sens integrator îl descoperim și în celălat volum: „Sila te aruncă-n margine de lume,/ Îți renegi ființa cu o ură grea;/ Gropile comune vor să te însume/ Cu o cruce-n spate. Da, o vei purta!//” (Silă). După cum se observă la cele două poezii, din diferitele volume, o similaritate axiologică între umanism și creștinism, soldată cu
STAREA PSIHOFIZICĂ A POETULUI PE AXA LUMII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373073_a_374402]
-
Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1895 din 09 martie 2016 Toate Articolele Autorului Judecata scurtei veșnicii S-a sfârșit cu veșnicia ce-o doresc omnipotenții Un popor are renume de-și respectă înțelepții Ce contează viitorul când și-au renegat străbunii Și-n prezent ție-ți dictează veneticii și nebunii Nu le pasă dacă țara a ajuns o colonie Pentru ei “patria-mamă” e o vorbă pe hârtie S-au împăunat cu titluri, fac avere prin trădare Viitorul le rezervă ani
JUDECATA SCURTEI VEŞNICII de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373224_a_374553]
-
Nu e câmp și nici mare, imperiul e sur, Infinitul la care nu ne-adaptăm, Unde-s munții și hăul? Ca nebunii cântăm. Creațiunea-i tăcere ori numai păreri? Există mai mult ce a fost până ieri. Singur aprobi, singur renegi, Nu e nimeni să-ți spună să râzi și să pleci. Aventura așteaptă, Providența-i mister, Tăcerea complotului reginei Esther. Vinovați fără vină, mereu pedepsiți, Culorile vidului, calicii căliți. Tăcere nocturnă, final așteptat, Prometeu și Sisif ne-au înșelat, Răul
MEGAPOEMUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374715_a_376044]
-
lui. Prin ea curge lumină și iubire ca o cascadă a purificării. Toată poezia este un ritual al inițierii, realizat după un plan dificil de perceput și acceptat în zona umanului. Autoarea proiectează limitările terestre în Marele Plan Divin, nu reneagă nimic din ceea ce aparține evoluției. Totul este un Dat și trebuie acceptat ca atare, asumat și rostogolit spre zone de cizelare și redefinire. Este într-o continuă discuție cu Sinele interior, pe care îl consultă în toate pragurile vieții. Prin
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371680_a_373009]
-
luase bocceluța cu câteva zdrențe pe care le avea și plecase în lume să-și câștige existența. Nu lăsa pe nimeni în urmă care să-i plângă exilul. Din familia sa mai existau vreo două mătuși din partea mamei, care o renegaseră de când rămăsese orfană și nu le mai văzuse de ani buni. Astfel, după lungi și sinuoase căutări, își găsise de muncă la o fermă viticolă aproape de București. Acolo primea cazare și masă, deși câștigul nu era cine știe ce. Pentru ea era
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
el, care nu o văzuse niciodată o numea ,, sora mea”, iar ei care o generaseră, o educaseră și o iubiseră, o alungaseră cu atitudinea lor vinovată, cu refuzul inconștient, nerostit, dar destul de evident, pe care fiica lor îl înțelesese. O renegaseră! Acesta era adevărul! Așa se numea tăcerea lor trădătoare!... - A plecat! rosti uluit tatăl, conștientizând cu adevărat, abia în acel moment, realitatea. - Cum a plecat? De ce? Ce ați făcut? Voi?... Sunteți nebuni? Cum ați putut?... Întrebările băiatului curgeau peste ei
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
este o vocație și nu o trimitere, înseamnă un credincios consacrat în întregime. El ia libera lui decizie pentru sacrificiu, pentru devoțiunea totală, pentru generozitate și iubirea celuilalt. Iese din el însuși pentru a se oferi în întregime, pentru a renega “ego”-ul său, egoismul său. Nu putem face distincție fundamentală între un creștin și un călugăr, căci viața amândoura rămâne un mister. Ea reprezintă un mod de existență în comuniunea credinței și în dragostea de Dumnezeu. Prezența călugărului în lume
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
adevărat, dar și foarte natural. Nici n-am înțelege ca o instituție să înființeze anume școli contra sa. Aceasta însă n-a împiedicat ca spiritul pe care ea l-a crescut să se îndrepteze în contră-i și s-o renege. E o istorie veche aceasta că orice formă nouă de cultură e dușmana formei din care s-a născut, că fiica e dușmana mumei, și povestea biblică a lui Cain, în formula ei nouă, de luptă pentru existență, are loc
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
e chip de-a trăi și că cea mai formală lepădare de opoziție, cea mai formală apostazie politică nu va putea împăca nicicând pe d-nii Campiniu, Mărgăritescu {EminescuOpXI 249} și alții. Când confrații de la "Steaua Romîniei" ar putea să-și renege tot ce-au învățat înainte de toate, dac-ar uita să scrie corect, să gândească să facă un calcul de aritmetică specioasă, atunci... cu brațele deschise i-ar primi la sânul sau amicul Fundescu. Altfel nu, îi asigurăm. De mirare însă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
culant în manierele mucenicilor de toate categoriile ai democrației române, nu poate avea față cu d. Brătianu decât două atitudini: sau îl controlează, și atunci ne dă garanția unei înțelegeri realiste a lucrurilor, sau crede că d. Brătianu își va renega sistemul și oamenii și atunci... atunci e de un optimism pe lângă care acel al lui Leibnitz e pură jucărie! [ 23 iulie 1880] ["EVENIMENTUL CEL MARE... "] Evenimentul cel mare al zilei - cei șapte frați pe un cojoc cum zice o vorbă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
tendențele actualității, ci pe-o linie paralelă. Înmulțirea armatei, asigurarea succesiunii la tron, o sporire continuă a puterii Casei sale proprii și o continuă zădărnicire a tendențelor revoluționare ale partidului roșu, prin faptul că, ajungând la putere acest partid se renegă, se dezminte, face contrariul de ceea ce zisese, iată elementele cari ne fac a admite că există o deosebire între viitorul pe care Domnul l-o fi sperând pentru țara menită a fi moștenirea dinastiei sale și între viitorul poporului care
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
tendințele actualității, ci pe o linie paralelă(? ). Înmulțirea armatei, asigurarea succesiunii la tron, uo sporire continuă a puterii Casei sale proprii și o continuă zădărnicire a tendințelor revoluționare ale partidului roșu, prin faptul că, ajungând la putere, acest partid se reneagă, se dezminte, face contrarul de ceea ce zisese, iacă elementele cari ne fac a admite că există o deosebire între viitorul pe care Domnul l-o fi sperând pentru țara menită a fi moștenirea dinastiei sale și între viitorul poporului care
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
apropie. Arrigo obiectează că este prea devreme, iar Rolando deschide ușile balconului pentru a o dă în vileag pe Lida. Amândoi își susțin nevinovăția, dar Rolando furios nu îi ia în considerație, nici pe unul, nici pe celălalt și își reneagă soția, după care se întoarce spre a-l ucide pe Arrigo. Chiar în acel moment se aud trompetele chemând trupele la lupta, astfel că Rolando găsește un mijloc mai bun de a-l pedepsi pe Arrigo: dizgrația datorită unei aparente
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
și dincoace, pe alocuri, gustul, solemn, pentru sentențios. Dar nu-i mai puțin adevărat că autorului nu-i lipsește vocația pentru enunțul aforistic. Dacă, mizînd pe iradierea în spectru politic a textelor sale, Constantin Popa ar fi înclinat să-și renege una din temele recurente, aceea a cuplului în impas, m-aș feri să alunec în acest exclusivism care sărăcește oferta. Părerea pe care o susțin este că în primele sale scrieri funcționează (cel puțin) două lungimi de undă, că există
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de vreme ce peste toate se ridică o uriașă sticlă de Coca-Cola. Și atât. Constantin Popa "gheorghe popescu" de gheorghe popescu Un spectacol oglindă Există, fără îndoială, o tiranie a Trecutului mai mult sau mai puțin apropiat. Îl evocăm, îl cităm, îl renegăm, îl adulăm, îl detestăm, dar el, trecutul, s-a instalat în noi, definitiv, ca o boală incurabilă ce ne devoră cu voluptate, secretând periodic amintiri și atitudini. Amintirile ne îmbălsămează vârstele prin care trecem implacabil, iar atitudinile, de cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]