565 matches
-
fie din nou cuprinsă de amețeală, dar ea se stăpîni. - Loïc! El are O negativ! El este În primjedie! Unde se află acum? Lucas nu putu face nimic ca s-o Împiedice să fugă spre cameră, unde se Îmbrăcă la repezeală. Fură nevoiți să se certe cu infirmiera de noapte pentru ca aceasta să accepte ca Marie să semneze un bilet de ieșire pe propria ei răspundere. - E o problemă de viață sau de moarte care Îl privește pe fratele meu Loïc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
IMPORTANT : LA ZAF, COSTUMELE SÎNT OBLIGATORII, PENTRU TOȚI ANGAJAȚII PANTHER. Dar pe bune acum. De unde să-mi iau costum așa, cît ai bate din palme ? Și doar nu era să apar aici cu cine știe ce prostie de costum hidos luat la repezeală din magazinul cu articole pentru petreceri. Plus că, hai s-o recunoaștem, ce mai poate să facă acum ? — Îmi pare rău, zic vag, uitîndu-mă În jur după Jack. Ei, lasă, nu contează... — Măi, cum sînteți ! Scria foarte clar și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
parțiale. Bunăoară, se întreba el, cum de n-a înțeles ce s-a întâmplat cu adevărat atunci când au făcut parașutism în Cambodgia? Aventura din Cambodgia fusese cu adevărat una deosebită. Decolaseră cu un Antonov vechi, creat de Samuel cam la repezeală, și, înainte de a se arunca în gol de la două mii de metri înălțime, priviseră pădurile și plantațiile de orezprin trapa deschisă a fuselajului; din cauza curentului, pielea de pe obrajii Margaretei fremăta ca un drapel. Săriseră - și programul deveni din nou extrem de complex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aia, a început să fluiere. —Cina! a strigat el la puțin timp după aceea. Când a adus farfuriile în sufragerie, Hugo strălucea. —Ce rapid ai fost, a remarcat Alice impresionată, luând farfuria care-i fusese întinsă. — Am pregătit ceva la repezeală, a rânjit Hugo cu modestie. Gustând din paste, Alice a detectat un iz straniu, dur, aspru și dulceag. Totuși, era mult prea politicoasă ca să facă vreun comentariu. Amândoi își urcaseră picioarele, relaxați, pe măsuța din sufragerie. Hugo a realizat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
siguranță. Nu era pentru Thomas o astfel de viață; nu trecuse niciodată de o anumită margine a aventurii, iubise asfaltul, nu jungla, barul, nu tranșeea, răpăitul tobei de eșapament, nu cel al mitralierei, fetele frumos mirositoare, nu prostituatele găsite la repezeală Între două bătălii; și nici curaj destul nu ar fi avut: nu ar fi putut să omoare un om; asta Încheia discuția. Thomas, mai ales În ultimii ani, se trezea dimineața În patul său, Întindea mîna după cartea pe care
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o fată deoameni așezați se dă trusou, nu așa. - Am făcut și noi ce-am putut, în grabă, maică, zise blîndcealaltă soacră. Într-adevăr, cele două odăi, zugrăvite proaspăt și multicolor de Sohațchi, erau aproape goale. Frații le mobilase la repezeală cu ce găsise prin odăile lor, după o listă alcătuită în consiliu. Un pat de fier cu tăblii, pictat cu îngeri șterși de vechime, fusese scos din pod. O canapea veche, desfundată slujise, drept pat de siestă, ordonanței. Lavaboul era
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ia nasul la purtare. Ce-i dreptul, Ana merita îndoielile Aglaei. Nu gătea mai niciodată și, dacă se hotăra să facă ceva, mergea în bucătărie îmbrăcată ca în oraș, apuca alimentele cu vârful degetelor, ca pe niște impurități. Frigea la repezeală ce-i trimitea Aglae (conservele, lucrurile mai greu de preparat le lăsa să se strice, le arunca la gunoi), dar apoi, gustând din propria-i mâncare, o mânca de-a binelea. Intra prin bucătăria bătrânilor, se apropia în picioare de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lângă pernă. Capul Otiliei, încărcat de bucle date peste urechi, îi răsări din nou în minte, plin de inocență. Dacă exagera? Plecarea Otiliei era îndreptățită de mizeriile pe care le suferise în ultima vreme. Poate că Otilia a plecat la repezeală, după vreo ceartă cu bătrânul, și n-a avut vreme să-i lase vreo vorbă. Însă îi va scrie pe dată ce va ajunge. Acest gând puse din ce în ce mai multă stăpânire pe Felix, care în cele din urmă adormi, visând că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu îndrăzneală. Ar fi voit să fugă pe scară înapoi, când ușa se întredeschise și Georgeta însăși scoase capul prudent: - A! dumneata erai? Cum m-am speriat! Intră! Felix observăcă fata era îmbrăcată foarte sumar, cu un peignoir aruncat la repezeală. Picioarele îi erau goale, și părul ciufulit. Georgeta lămuri că învoise servitoarea în oraș și că dormise mult, din cauză că venise la ziuă acasă. Invitat într-un mic salon, Felix remarcă decența apartamentului, mobilat în întregime de același tapițer. Fata se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stănică. Să vie și el, și Olimpia și să aducă doctorul pe care-l știe el. Ah! tocmai acum l-a găsit și pe Costache. Sunt sfârșită. N-am pus nimic în gură de azi de dimineață. Aglae bău, la repezeală, puțină cafea și apoi trecu dincolo, înconjurată ca de o gardă de Titi și Aurica. Bătrânul era mult mai limpezit și privea numai îngrijorat spre mobilele din casă. - Ce-i cu tine, Costache? întrebă mai mult arogant decîtcomiserativ Aglae. Te-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-l cuprindă. Auzea viorile și armonica, și o veselie neobișnuită n făcea să se apropie de mireasă, să fie mai îndrăzneț. Ciocni de câteva ori la rând cu Roșioară și cu nașa. Farfuriile pline cu hartane rumene erau golite la repezeală. Gunoierul sorbi pe furiș câteva ulcele de vin, să se răcorească. Aglaia, cu ochii pe el, îi striga să aibă grijă de meseni. Se spetise cărând și bău și ea câteva rachiuri în bucătărie cu nevasta meșterului. Din casa gospodarului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se duce mireasa! Țiganii se dezmeticiră. Lina, însoțită de maică-sa, călca stingherită lângă Stere, care o aștepta, vorbind cu nașul. Acesta îi opri la masă, să soarbă cu el o ciorbă de potroace, acră foc, gătită de soacră la repezeală, să-f scoale din osteneală, că era făcut zmeu și abia își mai ținea ochii deschiși. Se așezară, gustară mâncarea și lăutarii le mai ziseră una de plecare, spre bucuria brutarului, care se însuflețea, dres de borș și de arcuș. La
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
iute-iute. Sandu îi ședea în cârcă și omul băgă de seamă. Aruncă repede: - Vă dau patru sute. Îi luați? Hoții râseră ușurați. - Al nostru ești! zise codoșul, bătîndu-l pe umeri. Ce te-apucașeși să spui vorbele alea urâte... Schimbul se făcu la repezeală și plecară mulțumiți. Era la spartul târgului. Deasupra câmpului plutea un nor gros de praf. Oborul se pustia. Pe jos, rămăseseră numai paiele tocate de copitele vitelor, coji de mere și balegă. Câțiva țărani își numărau banii sub căruțe, la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și dușmănie. Socoteala nu era rea, se gândea Chirică. Când ai bani, tot pe rachiu îi dai, să mai uiți. Pentru ei nu era altă scăpare. Se sculau dimineața la cinci, se spălau la pompă, în stradă, îmbucau ceva la repezeală, și gata, la lucru. Treceau Cutarida, în drum se întîlneau cu alți ceferiști din mahalaua vecină, își dădeau ziua bună, mai aveau de mers, că mai mult cu Matei umbla împreună. Se tăiase un drum nou spre Grivita. Se scurtase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Zidarii nu mai lăsau mistria de când dădea soarele până în noiembrie. Între Grivita și șoseaua largă care ducea spre nordul orașului, pe limba lată 78 și stearpă, se tăiau străzi. Mahalaua Cuțaridei se lățise. Case noi, mai bune sau făcute la repezeală, din chirpici, spate la spate, umpluseră locul. Maidanul fusese împărțit în pătrate, metrii vânduți ban cu ban, de nu mai cunoșteai. Primăria săpase cișmele și pompe de apă la răspântii, că se înmulțiseră oamenii. Stere se întreba dirfce se ridică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de o masă plină cu hârtii. "Cu rușinea nu faci treabă în viața asta", își zise. - Nu vă supărați, se adresă unuia cu ochelari, aș vrea să scot o autorizație... 88 Omul din față ridicase privirile, mai scrisese ceva la repezeală într-un registru și mormăise: - Ce fel de autorizație? - Sânt negustor și vând numai băuturi, aș vrea să deschid și băcănie dacă se poate. Funcționarul îl cântări repede câte parale face și se ridică: - Cum nu? Se face, se face
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un țarc închis. Trei-patru oameni se învîrteau printre ei, lovindu-i cu niște ciocane de lemn, pe rând, tot mai înverșunat, pe măsură ce țipetele de moarte ale animalelor creșteau îngrozite. O dată i se încrîncenă inima lui Pisică. Privi animalele despicate la repezeală. Cîtiva hamali le cărau afară, și bazinul de ciment, în care nu rămăseseră decât măruntaiele, se umplu de oameni. Altă echipă, ce așteptase până atunci, le împărți în grămezi: rinichii de o parte, inimile mici și roșii de alta. Șiruri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
becuri galbene și roșii. O lumină tulbure plutea deasupra. Numai la mijloc strălucea cu o sută de luminări vii un candelabru de aramă, cu brațe întortocheate. În dreapta ușii era bufetul, o vitrină aurită, păzită de chelneri ageri. Aceștia serveau la repezeală, și împrejurul salonului se întinseseră mese, la care ședeau negustorii. Plin era. Lăutarii cântau pe o estradă cocoțată în fund, acoperită cu pânză colorată, și cei mai tineri dansau în mijloc, doi câte doi, săltând vesel din umeri și ocolindu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fără ferestre. Caiafa păli. - Ne-am ars, Paraschive, ne ia iar la întrebări. Doi agenți îi înghiontiră spre scara joasă a dubei. - Ne duce la Mititică... oftă printre dinți ucenicul. Se înghesuiră înăuntru cu oamenii poliției, care le legară la repezeală manile. Drumul scurt se sfârși. Duba opri brusc. Se ciocniră cu capul de tavanul ei de scânduri. Când se dădură jos, aveau picioarele amorțite. Paraschiv privi clădirea cenușie a prefecturii. - De aici nu mai scăpăm zdraveni! spuse. - O, că nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de avea bani grubă pe el. Se vedea că e venit din provincie, după cumpărături. Codoșul a ginit unde ținea tașca și s-au luat după el. Se dichisiseră, că așa trebuia la ocazii d-astea. Paraschiv a pregătit la repezeală alt portofel, -la umplut cu jurnale îndoite și i -la dat lui Gheorghe. Negustorul, ce să știe, mergea liniștit înaintea lor. A luat-o Paraschiv la picior și -la întrecut. Mergea, mergea. În spate, ăl bătrân se uita cu nepăsare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vântului. Peste malurile galbene fulgerele brăzdau cerul. Vântul se ogoise de la o vreme. Se făcuse liniște. Încremenise și firul ierbii. Cerul întunecat căzuse jos. De departe se auzeau bubuiturile surde ale furtunii. Femeile simțiseră răceala ploii care venea. Strânseseră la repezeală țoalele de pe afară. Cârciumarul a tras obloanele și a aprins lămpile. Picături mari și grele, ca o grindină, se năpustiseră peste locul sălbatic. Se făcuse frig. Bolțile se despicaseră. Apa apăsa pe acoperișuri. Muierile aprinseseră candelele. - Doamne, Maica Domnului! Scapă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
firma lor, clientul meu mă rugase să-i observ echipa de ingineri „În acțiune”. Ședința a fost, fără să exagerez, o adevărată revelație. În loc să Înceapă cu prezentarea formală a ordinii de zi, ea a debutat cu o problemă scrisă la repezeală pe o tablă albă. A urmat o dezbatere Încinsă În legătură cu cea mai bună modalitate de a rezolva chestiunea pusă În discuție. Participanții nu s-au ferit deloc să conteste ideile expuse, iar lupta era uneori destul de strânsă. Totuși, la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
când la rânjetul molfăit al bătrânului. — Câte ? întrebă acesta, cerându-și bănuții cu palma întinsă. — Nouă din zece, propuse Petrache. Te prinzi ? Bătrânul se ridică, abia atunci Petrache văzu că-i lipsea un picior, țopăi înlăuntrul dughenei și numără la repezeală zece capse pe care le puse, mușuroi, în fața lui. Flăcăul le luă, una după alta, indicând de fiecare dată ce țintă dorește, nu era nevoie, căci, după fiecare icnet al puștii, iepurașii, rățuștele ori lupii înșirați pe perete se răsturnau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din ascunzătoarea luminii puternice o voce care pur și simplu îi îmbrâncea, următorul ! Privi în jur, dincolo de scaun nu mai era nimeni și nici în urma ei, așteptându-și rândul. Și totuși, căzuse, poate din cauza luminii care o orbea, poate din cauza repezelii nătângi cu care se supunea, ca o somnambulă, vocii aceleia. Bocancul care o lovise în burtă n-ar fi putut vorbi. Dar acolo era posibil orice, zidurile te puteau lovi, cuvintele te puteau lovi, chiar și sângele te putea lovi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lupii, cu ochii mici. Dacă stai așa, vezi dintr-odată multe lucruri care înainte nici nu ziceai... — Care-i prostul ? îi întrerupse Pârnaie, căutând totuși de-a lungul muchiilor sclipitoare. — ăla care râde de ce-și aduce aminte, răspunse la repezeală, sigur pe el, Iadeș. — Ba io zic că ăla care se uită ca prostu’... i-o reteză Pârnaie. Atunci te pomenești că io-s ăla... conchise Iadeș, fără să trădeze vreo surpriză. Fesul țuguiat, cu pompon multicolor în vârf, și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]