1,325 matches
-
care călcă trupul aruncat, într-o secundă. Șoferul acestuia opri vehiculul speriat, coborâ rapid și veni la Iulian: - Was habe ich gemacht? War jemand auf der Strase? întrebă bărbatul german. - Meine.... meine Frau... îngăimă difuz Iulian. Poliția locală apăru cu repeziciune și după ea, mașina salvării. Alina a fost luată de brancardieri. Iar Iulian a rămas să explice cele întâmplate. Andrei, fiul lor, era însă cel mai șocat. Rămase privind fix tot ce se întâmplase.Își iubea nespus mama și nu
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
viziteze și să se sprijine reciproc, ori de câte ori va fi necesar și posibil, totul fiind în interesul fetiței. Mai mult chiar, au descoperit cu încântare, raportându-se la comuna Armeni, că au amintiri și lucruri în comun. * Timpul se scurgea cu repeziciune, astfel că zilele, lunile sau anii se derulau firesc, lăsând în urmă doar amintiri, viața desfășurându-și cursul... Adrian revenise în țară și, împreună cu soția sa, Emanuela, o vizitau pe finuța lor ori de câte ori timpul îngăduia. Când nu se vizitau, vorbeau
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
nu ar fi existat niciodată până atunci cu formă precisă și destin exact în fața mea. Emoția discursului dramatic interpretat de actor își întinde complet istovită trupu-i subțiat pe catafalcul negru al unei tăceri cu iz aproape monastic, dispărând cu o repeziciune devastatoare pentru sufletul privitorului mut în unda impalpabilă a luminii venite înspre scenă din spațiul acela exact și singur, situat întotdeauna deasupra gloriei etern trecătoare a oricărui artist. O parte semnificativă din noi mereu se stinge și ea, încetul cu
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
marea de dor! Jocul brusc se potolise Și din ochișori de soare, A-nceput să se prelingă Priviri negre, uimitoare. Și-au simțit deodată spaima, Pleoapele li s-au lasat, Apa mării din profunduri Tainele și-a tulburat. Negrul cu repeziciune A cuprins apa și malul. Cerul negru, speriat S-a-nălțat împins cu valul. Din străfunduri, o furtună A ieșit împrăștiind, Ochii soarelui în lacrimi, Apa brusc neliniștind. Valsul valului mai negru Decât iadul cu păcate, Și-a pus doliu pentru toate
APA MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350459_a_351788]
-
care „evadaseră” - unii înainte de ’89, alții, după. Întrunirea are loc undeva la un hotel de pe valea Prahovei, mai precis în Sinaia, localitate supranumită și Perla Bucegilor. Ajunși la senectute, încep să reflecteze la timpul care s-a scurs cu atâta repeziciune: ”Călătorie în timp, călătorie prin timp... asta e viața, nu?! zâmbi Americanul.” Eroii cărții, în timp ce se înfruptă din delicatesele comandate de amfitrion - Americanul, poartă o conversație colegială, uneori cu picanterii, alteori ajungând pe culmi filosofice și abstracte: „- La urma urmei
SEPTUAGENARII CANTEMIRIŞTI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349117_a_350446]
-
spus mai repede? Este bolnavă? Ce are? De când se simte rău? Floarea zăcea prăbușită pe scaun. Doar lacrimile-i alunecau fără oprire pe obraji, ca două izvoare. Incepuse să-și revină, dar gândurile ce-o năpădeau ocupându-i mintea cu repeziciune, o readuceau la cruda realitate și nu făceau decât să o facă să-și dorească să fi murit, să nu se fi mai trezit niciodată. Lena se înroșise ca un rac, înțelegând starea cumnatei sale. Se vede treaba că nu
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
fie mai atentă. Era unul din acele momente în care gândurile trecuseră peste puterea ei de a se controla. O copleșiră, dominând-o, deși își impusese, de teama Lenei, să nu se mai lase în plasa lor... Zilele treceau cu repeziciune după același program: munca în gospodărie - mâncare, curățenie, spălatul rufelor, animale și școală. De învățat, Romelia putea învăța doar noaptea, după ce adormea Lena, fiind certată dacă o prindea, zicându-i că-i face pagubă consumând gazul din opaiț. La școală
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
spus într-o vreme, când hunii au vrut să vină și în țara lor, identificându-l cu o armă de apărare, pentru că desfăcut de la brâu devenea aprig precum pasărea aceea răpitoare ce pocnea ca trăsnetul dușmanul și se întindea cu repeziciunea unui șarpe. Însă brâul, în țara aceea a Ardealului, era atât de vechi ca folosință și nume încât îl vom întâlni și ca mijlocire a ținerii paloșului: “Atunci Iosip s-apuca, / Trage paloșu’ din brâu / Și taie capu’ frate-său
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
pe care urma să-l facă mai apoi „motorizat”. Măcar să dibuiască direcția! Dar întunericul nefiresc îl cuprinse din toate părțile. O amețeală îi luă în stăpânire mintea. Ca-ntr-un coșmar, frânturi de scene începură să i se perinde cu repeziciune prin fața ochilor. Erau total necunoscute, parcă din viața altcuiva... O spaimă uriașă îl prinsese în plasă și-l răsucea până aproape de rupere! Ca prin minune, liniștea puse pe om și lume stăpânire. Scutură din cap rotindu-și privirea. Preajma se
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
care mai complicate din punctul de vedere a evoluției lor temporale. Propun o nouă denumire, aceea de „sindrom Dolfi”, pentru un tip de afecțiune individuală ce se cuibărește, inițial, în creierul lui zoon politikon și este diseminată, mai apoi, cu repeziciune către sfera psihiei personale. Acest sindrom are, din păcate, puterea de a declanșa o serie infinită de complicații extrem de periculoase la nivelul individului analizat, complicații traduse prin exacerbarea la maximum a propriilor sale slăbiciuni, precum: vanitatea, dorința de a deține
SINDROMUL DOLFI. UNII AU STAT CU HITLER LA MASĂ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349441_a_350770]
-
cu motor care mă tracta. Am încercat și atunci să ajung la mal, însă trăgând de o ramă cu amândouă mâinile, să întorc barca, dar ea tot spre larg se îndrepta. Ancora nu mai ținea, iar furtuna mă trăgea cu repeziciune spre largul mării. Norocul meu a fost că m-a văzut același coleg care m-a ajutat să ridic barca în Venus. Era cu niște vecini la pescuit și ei erau ultimii care mai treceau prin zona mea. Mi-au
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349851_a_351180]
-
snopul sub genunchi, băga legătura de cicoare pe sub el, apoi o împletea să fie snopul cât mai strâns. Lucra ca un robot tăcut și îngândurat. A început să se lumineze de ziuă. Peste puțin timp, soarele se va ridica cu repeziciune deasupra lanului, iar razele sale vor deveni din ce în ce mai puternice, uscând tot ce întâlneau în cale. Ziua pe arșiță, sulițele pătrunzătoare se strecurau în străfundul pământului crăpat din cauza secetei lunii iulie. Puteai foarte ușor să bagi palma printre crăpăturile apărute în
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
erau o redută ușor de cucerit, dar parcă te invitau să o cucerești cât mai repede. Încet, încet am ajuns deasupra ei și corpurile noastre au fost unite de o tandră îmbrățișare, despărțite doar de slipuri, care au dispărut cu repeziciune, de parcă nici nu le-am fi avut pe noi. Căldura și umiditatea cupei era dulce și primitoare, iar puful pubian electrizant. Mă cutremuram de plăcere și mă temeam să-mi grăbesc prea tare simțurile, stârnite de febrilitatea căutărilor ei printre
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
ghizilor mei nu a fost mai detailată, așa că dacă informația este neîntemeiată, îmi cer scuze în fața profesioniștilor. Pot însă confirma că indiferent din ce parte privești una dintre picturi, privirea ei este îndreptată spre tine. Iar dacă te miști cu repeziciune de la stânga la dreapta sau invers, ai impresia că privirea ei te urmărește, că ochii sunt vii. O senzație copleșitoare! În exteriorul acestei porțiuni a stâncii se găsesc faguri cu albine, șiești avertizat să nu folosești blițul aparatuluide fotografiat sau
TREI ZILE ÎN MUNŢI, PARTEA I de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347539_a_348868]
-
altceva de făcut decât să-și aștepte într-o supunere totală soarta. Au trecut în fugă un număr de ani. Lucra la periferia unui oraș, când, la picioarele lui, înecată în lacrimi de foc recunoscu pe „țigăncușa” lui! Surprins de repeziciunea cu care se petrecuse evenimentul, a ridicat-o în picioare, și privind-o în ochi, a îmbrățișat-o sub privirile întrebătoare ale militarilor care nu apucaseră să o îndepărteze de lângă aparatul unde lucra șeful lor, crezând că este vreo cerșetoare
PASIUNE SAU CEVA TRECĂTOR? de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347504_a_348833]
-
omul simte nevoia să evadeze din preajma oamenilor, din preajma societății preocupată până peste cap de problemele personale sau de cele cotidiene, și dorește să aibă o portiță de scăpare pentru a-și soluționa problemele personale, gândurile care-i răvășesc sufletul cu repeziciune, dar nu reușește să și le clarifice în prezența celor din jur. Și ce face omul, ca să evadeze din societate și din lumea plină de răutate, invidie și de egoism? Singurul lucru pe care-l poate face este să stea
OMUL ŞI UNIVERSUL LOR de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347646_a_348975]
-
cu prilejul cărora se așază printre zei cei mai nelegiuiți tirani!”, glăsuia în „ENCOMIUM MORIAE” (1511), cel care avea să rămână în istoria continentului european și a lumii una dintre vocile marcante ale epocii umaniste - ERASMUS ROTTERODAMUS. Se poate cu repeziciune observa, așadar, echivalența manifestărilor omului politic din cea mai de seamă perioadă renascentistă - și discutăm aici despre începutul de secol XVI evocat cu geniu discursiv binecunoscut de către gânditorul olandez - cu cele ale animalului politic din veacul contemporan nouă, care, spre deosebire de
ZOON POLITIKON ŞI HOMO COMMUNICANS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350207_a_351536]
-
predominanței betonului și a zidurilor, datorită porții ce induce imaginea unei cortine de fier și totodată senzația existenței unei ghilotine, aici totul pare a fi desprins dintr-un basm. Acea cortină de fier, deschisă și închisă de fiecare dată cu repeziciune, nu există. Poarta uzuală de acces pare să fie a unei instituții civile, nu este departe de gara în care încă mai există locomotivele cu abur. Șuieratul ascuțit al acestora stârnește dorința de libertate a militarilor în termen, dar pufăitul
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
frânghie și de restul pistei cu obstacole. Așteaptă să treacă cele câteva zile rămase până la plecarea în concediu. Are de împărtășit mamai sale un secret dezvălui de Albert, după ce Nicolae l-a luat în derâdere. Privind la cei doi, la repeziciunea cu care mărunțesc legumele, îndrăznise să întrebe : - Cum faceți voi de reușiți să faceți asta ? Mama, de căte ori toacă ceapa se taie la căte undeget ! - Hă !... păi ce, noi suntem proști ca măta ?!.... Albert nu numai că s-a
XV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365361_a_366690]
-
atent aici .... soția ta ... Pe o bucată de hârtie, aflată la îndemână, a desenat un șase. - Înțelegi ?!... Privirea de dinainte a lui Albert a căpătat un aer tâmp fără a lăsa să se întrevadă „adrisantul” ei. A urmat desenarea, cu repeziciune, a cifrei nouă cât și a diferenței de trei puncte : - Le-am dat soției... acum le iau de la tine ! Albert a priceput. Profesorul avea un nou proces de conștiință, trebuia ajutat cumva. Încercând să o facă, a uitat de tonul
XXXI ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365520_a_366849]
-
1650. Reorganizează biserica, întemeiază școli pentru pregătirea preoților, cercetează turma credincioșilor săi îndreptând ce era de îndreptat. Într-o zi de sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel, în partea de vest a Timișoarei a izbucnit un foc care se întindea cu repeziciune din cauza unui vânt puternic. Sfântul a ieșit din Bieriscă luând cu el Sfintele taine și căzând cu fața la pământ s-a rugat cu ardoare pentru salvarea orașului. Și pe cer au apărut nori negri care au adus o ploaie binefăcătoare stingând
SF. IERARH IOSIF CEL NOU DE LA PARTOŞ de ION UNTARU în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365040_a_366369]
-
-i ființa refuzase să rețină măcar un singur vers. A fost mai mult decât un vis urât; un contracandidat, al carui chip părea să fie aidoma cu cel al lui George - așa cum îi rămăsese lui în minte - îi șoptea cu repeziciune acele versuri tâmpite, torturându-l. L-a salvat, pare-se, gramatica, în ale cărei rosturi, politicul nu găsise încă de cuviință să-și vâre coada. * Referință Bibliografică: IV. CASA SUFLETULUI MEU / Adrian Lițu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2022
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
ferindu-i de ochii gardienilor. Făcea acest lucru chiar și Tamara. Simțurile îl îndemnau să facă ceva. - De ce pui mâna pe mine? Dacă o pun și eu? - Pune-o! Olga i-a luat mâna și i-a purtat-o cu repeziciune pe propiul ei trup. Chiar în acea zi detașamentul de deținute avea o nouă sarcină. Mai în jos de moară, langă locul de scăldat botezat “La doi nuci” era un mic lan de porumb cuprins în potcoava formată de deal
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
la șes, acolo unde chemarea depărtărilor este irezistibilă. * Predeterminase locul în care va ajunge, astfel încât apropierea să nu-i fie observată de la postul de pază și supraveghere. Odată ajuns, s-a năpustit asupra gardului de plasă împletită cățărându-se cu repeziciune. I-a fost ușor apoi să-și aplece trupul de cealaltă parte, să pivoteze și să aterizeze dincolo de gard în iarba deasă și moale. Ciudat; faptul că se afla într-o zonă interzisă îl mulțumea, creindu-i o stare de liniște
I. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365175_a_366504]
-
înțeles prea bine. - Frosa, așa mă numesc. A rămas interzis. Nu putea să exprime ceea ce gândea: “o lebădă nu poate purta nume de rățușcă...” Ca să iasă din încurcătură a apelat la spontaneitate: - Ce ai aici? Cele două degete strecurate cu repeziciune între sâni scoseseră deja lănțișorul. - Un medalion. - Este frumos. Cum de-l porți? - Îl port pur și simplu. - Adică, vreau să spun... l-ai purtat și în liceu? - Desigur. - La noi în liceu ți-ar fi fost confiscat. Avem un
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]