3,846 matches
-
în mai jos pe corpul ei înfierbântat de dorințe. Simțea cum urcă din tălpi spre creștet un fior asemenea unui fir înroșit, care-i străbătu întregul trup, ca un șoc electric.Tresări. Doctorul și-a retras mâna ușor și a replicat: Domnișoară, veți găsi cu siguranță singură medicamentul cel mai eficace. L-am și găsit, doctore! Vreau să mă ajuți să mi-l administrez!? Știu că nu sunt o femeie frumoasă, dar nu mă complexez. O femeie, indiferent cum arată, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
la un duhovnic, mie mi-ajunge, am aflat unul din păcatele tale; la mine nu găsești iertarea pe care o cauți! Doctorul plecă. Sună telefonul. Aceeași și aceeași voce: Cu Teo vreau să vorbesc!... Menținându-și cu greu calmul, Doina replică: Teo al dumneavoastră doamnă tocmai a plecat la spital. Sunați-l acolo, știți numărul de telefon... De ce nu vrei să mi-l dai la telefon, Doina? Oricum îl voi găsi. Doina nu mai putu să asculte. Închise telefonul. ,,Obraznica! Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mâinile furioase ale mamei lui, ștergându-și lacrimile care nu-și mai opreau izvorul, i se adresă acesteia: Mămico, mămică, repetă el, vreau să-ți spun ceva... și-și înghiți alt șuvoi de lacrimi care-i năpădiseră fața. Spune puiule, replică Simona oarecum domolită, îmbunată, spune: Mămico, făcu o pauză, apoi reluă: mămico, să știi, să știi... că-mi pare foarte rău că te-am cunoscut! O țintui apoi cu o privire în care se citea o dezamăgire greu de exprimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
masa sa pe avocatul Jan Mocanu și îl consultă, dacă este de acord cu audierea martorei Olga Stamate. Avocatul Mocanu îi detalie succint judecătorului că cererea avocatului Dioaconescu trebuie considerată ca neavenită, nu poate fi îndeplinită. - S-ar putea admite, replică președintele dacă... Dar mai bine îi dau cuvântul domnului avocat Mocanu. Persiflând formularea tendențioasă a colegului său, avocatul Mocanu replică: - Ironia colegului meu vine să complice procedurile uzitate în asemenea cauze, fiindcă, onorată instanță, domnul avocat Diaconescu știe la fel de bine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
oboseală, abia dacă îi scoteau cu cleștele câte un cuvânt lămuritor. - Dragul meu, încercă Ina să-i sugereze soțului ei, nu poți să-l iei cu tine pe șantier și să găsești ceva potrivit pentru el? - Nu-ți dai seama, replică el fără a-i da Inei răgazul să-și continue ideea, că ar fi o mare greșeală! Orice i-ar cere maistrul sub aripa căruia l-aș da, lui Vișinel i s-ar părea că e persecutat pentru că e fiul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să ne răstoarne, mi-a dat nebuneasca idee. Eram la cules de plante medicinale pentru tanti Rita. Mă cam săturasem de smuls buruieni, așa că am spus doar atât: Milule, hai să zburăm... Cum adică să zburăm? Păi, “cum adică” am replicat intrigatuite așa: ne urcăm pe Creștetul Doamnei (un deal cât un munte, aflat În preajma noastră, pe care rareori se aventura cineva până sus) și ne dăm drumul pe versantul celălalt, abrupt (ce se termina, de fapt, Într-o râpă adâncă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
eram să-ți vorbesc, dacă l-am cunoscut abia aseară? - Și tu ai încredere în apariția la colțul străzii a oricărui tânăr care își oferă așa, netam-nesam serviciile? - Mai întâi că pe Marcel nu l-am cunoscut la colțul străzii, replică ea aparent îmbufnată, și apoi... Dacă l-ai vedea, ți-ai da seama că e un gentleman. Nu, nu vreau să-l vezi, am o vagă bănuială, că ai putea să mi-l răpești, glumi ea, tu ești mai stilată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o așteptare destul de obositoare. E ca și cum te-ai afla pe peronul unei gări și trenul tău are o întârziere pe care o voce insuportabilă din difuzoare o tot repetă: Trenul accelerat 243 are o întârziere necunoscută! - Să nu crezi tu, replică Olga cu o grijă controlată, deși am unele certitudini, am impresia uneori că mă aflu cam pe același peron. Am spus același peron!? Își reproșă graba cu care intrase în jocul Inei, fără să-și dea seama că fusese luată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ajunseră la urechile șefului. Totul se lega. Altfel, de unde să știe Alex că ea flirta și cu alți bărbați!? * Olga reveni. Se strădui să fie sentențioasă: - Deci asta era, domnul meu a devenit suspicios, gelos!? -Fiecare cu viața lui, nu? replică el rece. - Alex, greșești grav, știi bine că bârfa nu are granițe... - Dar mai știu că bârfa, cum îți place ție s-o numești, e ca un fum care nu apare, dacă nu este iscată de un foc... - De ce n-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
soția mea! Dacă ești de acord, voi veni să-ți cer mâna și părinților tăi, chiar mâine, așa cum îi stă bine unui om de onoare. Ina stătu o clipă în cumpănă, îl privi și nu se putu abține să nu replice: - Alex, tu vorbești serios!? - Cum n-am vorbit niciodată în viața mea! Dacă nu te găseam acum, trebuia să te găsesc cândva, pentru că pe tine te căutam, pe tine anume, deși nu-ți știam decât numele mic, prea mic pentru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pe tot timpul rezervat exersării temei curente. - Nu prea merge, tati! Ai avut dreptate, e un instrument foarte greu! - Cam câte kilograme are, Mihăiță? - Tati, tati, zise el, oarecum mâhnit de gluma părintelui său, dar intrând în joc, găsi să replice: cam cincizeci de kilograme! Poate mai mult! - Și tu o ții în brațe? - Vezi bine că da! - Înseamnă că ai putea face față și pe șantierul meu. Un sac de ciment, cam tot cincizeci de kilograme are... Un timp, nici unul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
silă de cei din teatru, care erau ...mai cenzori decît cenzorii oficiali!... Dar a propos de piesa dramaturgului rus : vorbesc cu Sorina Bălănescu despre ea și-i spun că finalul este luat din Fizicienii lui Durrenmatt. “Ca să vezi, domne’!”, Îmi replică minunata mea colegă, “tocmai asta le-am spus eu azi studenților, la curs. Marile spirite...ce fac?!... Scriu tîrziu despre destul de comentatul volum al lui Andrei Șerban, O biografie. E o carte importantă pentru oamenii de teatru, deoarece autorul a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cu studenta mea minunată discutam despre Bal tagul, după Sadoveanu. Îi povesteam că a fost jucată, la Iași, de-o bună actriță. „Am văzut-o!” - sare discipola. „Naveai cum - devin eu prozaic - fiindcă spectacolul are 20 de ani. CÎt tine!” - replic, malițios . Studenta se bosumflă : ei i se pare degradant să ai NUMAI 20 de ani ; eu aș da toată mica mea avere (adică, cele 1500 de volume din bibliotecă) ca să mai am 20 de ani... În fine, ora noastră insolită
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
soi de ascunsă amărăciune, și să dea din cap nemulțumit, abia perceptibil, și să mă simt deja stresat. Cu toate acestea, pe lângă multe alte calități remarcabile doar e frate-miu! o mai are și pe aceea de a nu-mi replica niciodată "vezi, ți-am spus eu". Deși știu sigur, mie-n sută, că o gândește uneori. Cât despre cumnată-mea, ce să zic? E o scumpă, da. Asta deși e medic. Evident că și ea mă omoară cu două enunțuri
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
asta, numai că deocamdată nu-mi propun să redactez o lucrare științifică, oricum, greu de susținut prin probe concrete în fața unei comisii universitare. Așa că, vorba domnului Pleșu: a se slăbi! Chestia cea mai importantă era că puteam înțelege și puteam replica. Această dublă capacitate nu o voi putea altfel exprima decât printr-un dialog, o traducere cât mai adecvată din gândăcească în română. Sigur, peste secole, când vor fi izbutit și ghidușia asta, filologii viitorului vor putea contesta exactitatea traducerii mele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Mihai de Giulești, nu se putea trăi fără să asiști la trasul sforilor de către păpușari...-adaugă el după un răstimp râzând sacadat, a satisfacție-Îți place rolul meu, al secretarului valon de Hust? Cum nu? D-ta ești secretarul meu, domnule replic constatând că dormitam cu ochii întredeschiși, în timp ce fâșia asfaltată urca tot mai rebelă printre pâlcuri de arbuști, într un vârf de hulă sau intra brusc sub bolți de frunze, muiate într-un verde tumefiat, ca să țâșnească apoi, la orizontală spre
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
n-ar putea exista și azi oriunde? Mai mult decât atât, oare un om îndrăzneț și răbdător ca Mihai nar putea viețui în orice epocă istorică? Dacă n-o spun, nu înseamnă că n-am gândit-o poate chiar așa-replic eu ascunzând din nou intenția de ezitare Parcursul prin viața exigentă de la mănăstire, cu regulile ei de fier, practic reprezintă etapa de fortificare spirituală a personajului. Ea va face din el un cu totul alt om. Îl va căli, așa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mașinii de scris, provocând în același timp, și un zgomot dubios. Ce faceți, porumbeilor? se aude îndată Roji cântând intenționat cuvintele. Scriem-răspund eu mai mult neatent la întrebare. Scrieți, că nu vă întrerupe nimeni - răspunde bibliotecara. Nu mai avem mult - replic, în timp ce Iozefina își pansa cu batista, prin ciorapul rupt, rana sângerândă. Tremura de durere icnind cu lacrimi în ochii roșii, iar obrajii îi ardeau. Îi dictez o replica din ultima scenă: < Mihai (în timp ce cornul sună prelung și din depărtare îi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
În sutimi de secundă, Gerard hotărî să treacă cu vederea, aluzia la unchiul Epa pentru a riposta la aberațiile legate de text. Ar fi trebuit să i dea totuși, directorului înfierbântat, răspuns și la aluzia aceasta, dar era convins că replica mai trebuia dunțuită încă, la foc mic. Așadar se hotărî să-i răspundă numai la erorile pe care le debita Sima în legătură cu textul. Reluă firul replicilor, de data aceasta, spre surprinderea directorului și a celor de față, calm și pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
care numai oamenii aleși, așa ca mine și ca cei de sus, din minister, îl respiră. A! Vrei să-ți spun cum e aici sus? Așa zii, mormolocule. Esesistu’, cum era el de țâfnos, se abține și nu-i dă replica imediat, ca să o evidențieze mai bine: Nu mă fă pici, că dau cu tine de pereți, Dumnezeii mătii, că și-așa ești prost ca napu n gară. Titi, din seamă afară de calm, părea de data aceasta încântat ca o bivoliță
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bărbat îi aista nu șagă. Auzi dumneata! Să-l pălească cu baltagul în cap și el să învie așa peste noapte! Aiasta-i minune mare, domnule! O fi minune, da’ nici noi nu suntem de ici de colea, jupâne - a replicat Mitruță cu oarecare mândrie. Și dacă tot am ajuns, spune-ne unde descărcăm? - a întrebat Cotman. Aici la magazie nu mai este loc. Hai să mergem la gară, să descărcăm de-a dreptul în vagon... După ce au scăpat de încărcătură
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să cânte. — Taci, copile! i-o reteză Elvis. Napsie, dă-mi un singur motiv pentru care-ar trebui să te-ascult. Sunt Împăratul Franței și regele Italiei, bătu din cizmă Napoleon. Toată Europa ascultă de mine. — Baby, sunt regele rockului, replică Elvis, scuturându-și din nou Începutul de coxartroză. Pe mine mă ascultă o lume Întreagă. — Tată-socrule, Între timp s-au mai schimbat niște lucruri, se auzi din nou aceeași voce plângăreață. — Michael, treci imediat În camera ta! tună Elvis. Cele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bagă apă-n benzină să-și scoată pârleala. — Emigranții n-au nici o vină, cucoană! a strigat un domn cu ochelari, ci vremea. Umiditatea crescută, de peste 105 la sută, a făcut ca amestecul carburant să se dilueze. — Ba pardon, i-a replicat un alt retor, umiditatea crescută a afectat capetele de bujii și n-au mai dat scânteie. — Care bujii, dom’le? și-a revenit primul vorbitor, cel cu diplomat, barbă și chelie. Eu conduc o mașină electrică și tot nu pornește
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de câte gropițe săpase la viața ei, „n-au nici măcar scaunele decolorate de soare, darămite o pată de rugină.“ „Astea numai prin spălătorii și ateliere de tuning s-au ținut“, a molfăit o combină știrbă, la care o batoză a replicat: „Nu te uiți la ele ce pricăjite sunt? Vai de șoferu’ ăla al lor, de-abia Încape Înăuntru“, la care toate truditoarele câmpului au izbucnit Într-un râs gros și gâlgâit, care-a răspândit În jur un iz de benzină
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să vă adresați direct Lui, a intervenit pastorul protestant. — Am consemnat, a făcut chinezul zîmbăreț, schițând o plecăciune, cu palmele Împreunate. — Paragraful În cauză trebuie să aibă litere mult mai mici, altfel Sfântul Scaun n-o să accepte niciodată modificarea, a replicat preasfântul părinte. — La ora asta, pe Sfântul Scaun stă, probabil, un storcător de fructe, deci e greu de crezut c-o să-i pese, a surâs otrăvit oponentul său. — OK, a cedat Padre C. Supun la vot modificarea propusă de colegul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]