5,495 matches
-
la Blaga) sau în ziceri populare (cum ar fi " Ceasul umblă, lovește, și vremea stă, vremuiește" sau " Unde e multă minte, e și prostie multă") și în legende de felul celor culese de Tudor Pamfile. Demonstrației nu i se poate reproșa decît foarte îngusta bază "documentară". Se pot găsi oricînd texte sau expresii potrivnice. Dar e drept, pe de altă parte, că demersuri de acest tip nu au nici o șansă dacă autorul ar dori să epuizeze bibliografia. Ele nu sînt propriu
Sufletul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16777_a_18102]
-
Germaniei, să facă guvern cu legionarii și să se alăture Axei. Ceea ce Antonescu a și făcut, decretînd statul național legionar la 14 septembrie 1940. Maniu, revoltat, a alcătuit un memoriu aspru (de comun acord cu Dinu Brătianu) în care îi reproșa procedeul, socotit fatal intereselor țării. Hudiță a fost însărcinat să-i înmîneze memoriul generalului Antonescu. Generalul a răspuns că a procedat cum se cuvine, relatînd confidențial versiunea neștiută despre detronarea regelui, în acest fel salvîndu-le viața lui Maniu, Brătianu și
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
m-am luptat cu textul așa cum am putut, singură am încercat să- mi reglez registrul, pentru că aceasta era problema, registrul de limbaj. Cînd cei de la editură au văzut textul, au fost foarte încîntați: practic nu au avut ce să-mi reproșeze, ce să-mi ceară să schimb. Și așa a început povestea. Țin la această carte măcar pentru că a fost prima: gradul ei de dificultate m-a proiectat de la început într-o zonă a traducerii dificile cu probleme legate de registrul
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
săi într-ale scrisului - I. Roman și D. Ilana - Liubița Raichici nu calcă pentru prima oară pe tărîmul alunecos al poeziei, și acest lucru se vede imediat ce deschizi oricare dintre cele trei volume ale bănățenilor. Poetei i s-ar putea reproșa, de exemplu, că folosește un limbaj excesiv stilizat, care face cuvintele să nu se lege în imagini coerente (metaforizarea e, de altfel, caracteristică și pentru Iacob Roman); greu însă se poate descoperi vreo stîngăcie în construcția alambicatelor sale figuri de
Trei poeți bănățeni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16766_a_18091]
-
ne conduce negreșit în punctul de la care am plecat - la depersonalizare. Chestiunea nu e nouă. A fost de pildă semnalată la culturaliștii americani, în binecunsocuta dispută dintre Marcuse și Fromm. Cumva prin înrudire cu problematica de mai sus, Marcuse le reproșează lui Karen Horney, Harry Stack Sullivan și, din motive lesne de înțeles, în primul rând lui Erich Fromm, falsificarea premiselor doctrinei freudiste (de unde și un sens peiorativ pentru denumirea echivalentă de "revizionism neofreudian"), încurajarea "dezvoltării individualității" printr-o adaptare frustrantă
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
care ceream să nu limiteze programul Gîndirii la "spiritualitatea ortodoxă"" cerîndu-i lui Vianu să rectifice, într-o notă dintr-un periodic românesc, această abuzivă anexare. Deosebirea aceasta de principii va izbucni, la tonalitatea știută, în timpul războiului, cînd gîndiriștii ortodoxiști îi reproșau lui Blaga tocmai abaterea de la ortodoxie și ortodoxism în opera sa filosofică. Așadar, încă o dată, ce caută Lucian Blaga printre personalitățile reprezentative ale extremei drepte? E, repet, o anexare abuzivă, pentru a conferi substanță acestei direcții filozofice, doctrinare și politice
Un doctrinar legionar de azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16768_a_18093]
-
există soluții cîte vrei, provizorii, utile și atît". Altădată constata resemnat; "Disperarea e starea mea normală. De aceea o suport atît de bine". Și din nou: Cine n-a avut curajul să se sinucidă în plină tinerețe și-o va reproșa toată viața. În cazul meu, nu-i vorba de curaj. Eu am amînat, asta-i tot. După o vreme, observi că-i prea tîrziu, că ai ratat prea multe ocazii și că trebuie să te resemnezi". Se tot gîndea autocritiic
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
-i prea tîrziu, că ai ratat prea multe ocazii și că trebuie să te resemnezi". Se tot gîndea autocritiic la perioada sa legionară, care îl obseda prin eroarea fatală făptuită. Într-o însemnare datată 28 februarie 1971 observa: "Mi se reproșează anumite pagini din Schimbarea la față carte scrisă în urmă cu treizeci și cinci de ani! Aveam douăzeci și trei de ani și eram mai nebun ca oricine. Am răsfoit ieri această carte; mi s-a părut că am scris-o într-
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
E adevărat că vorbesc și scriu curent în germană, dar nu sunt propriu-zis bilingv pentru că n-aș putea să scriu texte literare în această limbă. În schimb, nu vorbesc deloc engleza, italiana, spaniola, nici un alt idiom. Părinții mei mi-au reproșat întotdeauna că nu vorbesc corect germana. Aveam 14 ani când a izbucnit cel de al doilea război mondial și 15 când nemții au invadat Franța. În timpul, celor patru ani de ocupație, era să fiu ucis de trei ori. Aveam un
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
doar motivate, ci palide descrieri jurnalistice ale unei realități morale dezgustătoare. Ar fi păcat ca emoția plecării intempestive să se risipească mai ușor decât fumurile întregii clase politice românești. Ca unul care aproape săptămână de săptămână am avut să-i reproșez ceva domnului Constantinescu, mărturisesc că n-am încercat nici un dram de satisfacție pictându-l doar în nuanțe de negru și cenușiu. N-am cum să nu percep eșecul domniei sale și ca pe-un eșec al meu. Dacă aș fi întrebat
La adio (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16855_a_18180]
-
lance al criticii românești actuale, Virgil Ierunca a fost acuzat - nici nu se putea altminteri - de "exagerare". Nemaiputîndu-l stigmatiza în numele propagandei de partid drept năimit al imperialismului, postideologii noștri dedulciți la mănoase cariere cu iz iliescian au schimbat macazul: îi reproșează "fanatismul" și "maniheismul", modul pamfletar, chipurile vitregit de idei. Ierunca se explică astfel: Este adevărat: dar nu de idei duceau lipsă scriitorii și cărturarii noștri care au ales colaborarea fără nuanțe cu inchizitorii culturii și spiritualității românești, ci de o
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
inchizitorial". Dimpotrivă. Activitatea d-sale ne oferă atîtea dovezi de generozitate, încît unele considerații elogioase mai vechi i-ar putea fi imputate drept imprudențe. Virgil Ierunca a preferat a greși prin încredere decît prin mefiență. La rigoare, i-am putea reproșa acum ceea ce își reproșează, după toate probabilitățile, el însuși: încrederea excesivă în numele unor adaptabili mai "abili", din categoria celor înclinați "a suge de la două oi", deși fisurile puteau fi observate de timpuriu. Exemplu frapant: Eugen Simion. Cavaler al încrederii în
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
sale ne oferă atîtea dovezi de generozitate, încît unele considerații elogioase mai vechi i-ar putea fi imputate drept imprudențe. Virgil Ierunca a preferat a greși prin încredere decît prin mefiență. La rigoare, i-am putea reproșa acum ceea ce își reproșează, după toate probabilitățile, el însuși: încrederea excesivă în numele unor adaptabili mai "abili", din categoria celor înclinați "a suge de la două oi", deși fisurile puteau fi observate de timpuriu. Exemplu frapant: Eugen Simion. Cavaler al încrederii în valori, criticul a preferat
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
a eroului său Călin Adam e, incontestabil, o dovadă de talent real. Și-a înfățișat artistic disperarea sa care e o maladie nu a unei generații ci a unui ins ce se confundă cu autorul și naratorul. I s-au reproșat, printre altele, la apariție, și dificultăți stilistice și improprietăți de termeni. Tîrziu, prin anii șaptezeci, cînd a voit să-și reediteze romanul, meditînd pe marginea lui și-a amintit că toate aceste dificultăți sînt rezultatul unei revederi a manuscrisului dintîi
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
aici pînă în 1941 (cînd îi ia locul fiul patronului, Victor Popescu). Fîntîneru, cîtă vreme a deținut demnitatea de redactor-șef al revistei, a fost și cronicarul ei literar, scriind o cronică sagace, dreaptă, dar o vreme, cum i-a reproșat Șerban Cioculescu, prea aplecată spre teologal. Aici fiind, în 1940, publică studiul despre poezia lui Blaga (Poezia lui Lucian Blaga și gîndirea mitică) și volumul de versuri Rîsul morților. Să notez din nou, ciudățeania faptului că a abandonat proza (care
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
și, apoi, revizor școlar. E probabil că amorul dintre cei doi a început, din 1874, la Iași, (de nu cumva începuse încă la Viena), și Eminescu (are dreptate Călinescu cînd afirmă că prefera amorul carnal, neîncurcîndu-se cu divagări romanțioase) îi reproșa, în scrisori, că, de fapt, are nevoie de el numai pentru a-și ornamenta salonul literar, altfel ea petrecînd cu "lumea bună", din care nu lipseau ofițerii. În ciuda acestor reproșuri, e probabil că amorul lor carnal s-a petrecut și
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
pot veni cu un mesaj al rupturii de actuala stare de lucruri. Ceea ce și fac. Ei pot, la fel de ușor, să afirme că vor continua pe drumul integrării României în structurile occidentale. Și fac și acest lucru. Li s-ar putea reproșa că n-au făcut-o cînd s-au aflat la putere. În această direcție merge, deocamdată cel puțin, președintele Constantinescu, străduindu-se să activeze memoria alegătorilor și temerile lor că în România ar putea reapărea marea corupție, aceea care a
Startul prezidențiabililor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16958_a_18283]
-
că România liberă urmărește compromiterea statului român. La TVR au fost infirmate "zvonurile" colportate de ziarul condus de Petre Mihai Băcanu. Iar observatorii care ar fi trebuit să semnaleze dacă România încalcă embargoul, observatori internaționali, n-au avut nimic de reproșat autorităților române. Ulterior, fostul șef al SRI, dl Virgil Măgureanu, a declarat că România a încălcat embargoul printr-o decizie luată la cel mai înalt nivel. Asta deoarece s-a vorbit și scris despre patronajul SRI asupra acestei operații. Dl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16957_a_18282]
-
cum ele s-au repetat după 1989. Este dificil să le enumerăm pe toate însă este destul de ușor să le găsim corespondentul în anii apropiați. S-a uitat destul de repede că moneda națională era stabilă, puternică și convertibilă. Hitler îi reproșa mareșalului Antonescu, atunci cînd acesta cerea ca exporturile de alimente și petrol din România să fie plătite în aur sau tehnică militară, că leul românesc este cea mai puternică și mai stabilă monedă a Europei. S-a uitat că intelectualitatea
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
tinerilor, aceștia erau acuzați că s-au instalat în funcții de conducere de unde distrug economia României. Era vorba, mai ales, de tineri cu vederi reformatoare. În perioada aceea, printr-o campanie care, din păcate, a fost uitată studenților li se reproșa că nu-și văd de carte și se amestecă în politică, tinerilor directori care încercau să schimbe lucrurile li se opunea sfînta mînie sindicală. Persoanele cu idei reformatoare, care nu puteau fi acuzate de păcatul tinereții, dar care ocupau funcții
Bătrîni paznici ai democrației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17031_a_18356]
-
mineri. În schimb la ultima mineriadă, mitul invincibilității legiunilor conduse de Miron Cozma s-a spulberat. În prezent, dl. Iliescu se află în opoziție. Așadar nu poate fi acuzat de nici o "afacere" oficială. Și cred că nu i se pot reproșa decît fapte dovedibile, nu scenarii. E adevărat că dl. Iliescu poate fi atacat în ceea ce privește gîndirea sa de șef de stat față de imaginea României. În timpul prezidențiatului său era notorie călcarea embargoului petrolier împotriva Iugoslaviei, asta în afară de efectele de imagine a României
O nouă tăcere a SRI-ului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17048_a_18373]
-
apărut în Convorbiri literare și retipărit în broșură, în același an 1873. În numele celor criticați de Maiorescu - V.A. Urechia, Pantazi Ghica, Gh. Sion și alții -, Petre Grădișteanu semnează un lung articol intitulat "Convorbirile literare" și "Revista contimporană". Autorul îi reproșează lui Maiorescu că a avut cutezanța să-l așeze pe Eminescu în capul Direcției noi, "imediat alăturea" cu V. Alecsandri. După cîteva citări de versuri eminesciene, Grădișteanu afirmă ironic, desigur fără temei: "Asemenea inepții (s.n.) nu sînt tolerate nici unui școlar
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
cu prisosință datoria față de semeni. Geniul a constituit forma sa de a fi moral. Am da dovadă de o exigență absurdă, dacă am regreta că n-a avut și curajul să sfideze regimul comunist. N-ar lipsi mult să-i reproșăm și faptul că nu a reparat poarta de la Universitate. Nu este deloc inspirată ideea lui Gheorghe Grigurcu de a-i judeca pe scriitori ca oameni. Ei pot fi portretizați, dar nu judecați (în orice caz, nu de un critic literar
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
pentru simplul motiv că și acestea ies destul de șifonate din confruntare. Dl. Constantinescu a dovedit, o dată în plus, că n-are habar pe ce lume se află și că nu e decât plămada amorfă din mâinile unor ticăloși. I-am reproșat, ani în șir, incapacitatea de a face o minimă curățenie la locul de muncă. Iată că azi securistimea cocoloșită de el precum sfintele moaște îl izbește cu măciuca în moalele capului. Pe cât de încet la fapte și de ineficient la
O răsturnare á la roumaine by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17067_a_18392]
-
plin de ardoare și un destinatar calm și amabil. în mod frecvent însă aceste texte utilitare devin confesive, eseistice și poematice, în conformitate cu temperamentului eruptiv al lui N. Steinhardt, care detestă gradul zero al scriiturii. Mai mult decât atât, expeditorul îi reproșează la un moment dat destinatarului, pe un ton patetic, că nu primește de la el scrisori la fel de înflăcărate: " Foc supărat, întristat, indignat, revoltat, amărât, cătrănit, mâhnit peste măsură, cu sufletul acrit și răscolit de stilul ultimei tale scrisori - circumlocuțional, simandicos, obsecvios
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]