2,221 matches
-
alaiului domnului Brândușă, În toile de fond, se desena silueta de acum inconfundabilă a negustorului de antene. Același palton, același fular, aceiași ochelari, aceeași candoare. Mereu egal cu sine În orice Împrejurare, privind totul cu o bunăvoință arogantă, cu o resemnare ironică, cuceritoare, deconcertante, În aparenta lor simplitate. Părea un prapor viu ieșit În lume cu bilet de voie pentru 24 de ore. O Învoire pe care orice regiment de Îngeri o putea acorda oricui, fără dispensă de „Sus”, pentru rezultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
internațional auto. Mai potrivit ar fi fost Într-un sanatoriu sau spital de recuperare. Nu avea nimic Împotriva lor. A le disprețui era ca și cum s-ar disprețui pe sine. Uneori, i se Întâmpla acest lucru. Îi trecea Însă repede și resemnarea lua locul revoltei. Își sprijini spatele de o mașină, ca de un zid sau ca de un copac, cum i se Întâmplase de atâtea ori pe vremuri, când drumurile prin oraș, cu afișele sub braț, Începeau să fie prea lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ciorapi și-n cămașă, rătăcit printre omuleții de zăpadă. Ce l-o fi apucat? Înainte de a avea un răspuns la această Întrebare, omulețul Îl mai surprinse o dată prin ușurința cu care trecea de la o stare la alta: de la mânie la resemnare, de la imprecație la o anume toleranță, de la indiferență la o vagă curiozitate. De data asta sări ca ars În picioare și Începu să urle: Tovarăș? Io, tovarăș? Cu tine mă? Să mă faci tu pă mine tovarăș! Pă mine, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pentru o iluzie. — Asta s-a întâmplat de fapt? Fidorous clătină din cap, mișcări lente, aproape insesizabile, nedezlipindu-și ochii de la mine. Acesta nu era un răspuns la întrebarea mea, era cu totul altceva; o expresie funerară, un loc pustiu între resemnare și regret. N-a mai rămas nimic din tine, nu-i așa? spuse. Întrebarea mă descumpăni. Nu știam cum să răspund. — N-am... Am încercat să te găsesc pentru că am nevoie de ajutor. Am nevoie de răspunsuri. Nu știu multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
glorioase", tatăl meu a așteptat Duba aici, în casa asta. Duba? Da, Duba. O mașină cu geamuri oarbe care-i transporta pe arestați. Tata păstra pregătită o valijoară cu schimburi la ușa de colo. I-a așteptat pe tîlhari cu resemnare, ca bunul păstor din Miorița. Cu seninătatea lui în pragul morții. Eu prefer acea furie a trăirilor '89-'90. Sînt de acord cu sloganul liberal Alungați lupii! Cu frenetica reacție anticomunistă a "golanilor". Rămîn pe poziții agresiv-ireductibile. Mai bine virulență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din nepătrunsul mister al vieții de cîine. Am răcit, de vreme ce mă doare rău spatele. Ah, presiunea vîrstei pe oase. Șichy se joacă vioi cu Tano. E frumoasă fata asta subțire și delicată ca iarba. Nu vreau să vadă amestecul de resemnare și de disperare cu care-o privesc. Invidie? Nu-mi place sentimentul, e din aceeași familie cu gelozia. De gelozie am suferit în vremi ancestre. Mă duc la poartă (Tano e mai înnebunit de poștaș decît de Mișu Negrițoiu) să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sonore". Mai încet, tot mai încet. Făceam prea mult zgomot. Așa-i cînd trăiești peste posibilități. Ești încordat, te agiți, zgîrîi timpane. Mai și gemi de durere. Într-o noapte cu vînt, între pocnetele oberlichtului lăsat deschis, am înțeles că resemnarea are un substitut, acceptarea. L-am acceptat așa. Căsătoria ultimă putea fi un alibi pentru legătura puțin incestuoasă: nepoata cu 35 de ani mai tînără, crescută pe genunchii lui și a cărei întîie dimineață de femeie fusese în brațele seducătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
derulau în fața ochilor ei, multe dintre ele nemiloase și pline de cruzime. La capătul celor patru ore, a făcut bilanțul și a rămas cu o listă incertă de nume și adrese și cu acel sentiment iremediabil al deznădejdii și al resemnării, pe care nu știa de ce nu-l resimțise până atunci, de când primise vestea. A scăzut parcimonios cele patru ore din cele trei luni care i-au fost atât de generos acordate și s-a hotărât să mai scadă încă douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cristale, dușuri reci de lumină și cristale la Cascada Sagrada. Te uiți în jur și oamenii sunt destinși, fețele lor radiază calm și lumină, cei în cărucior se simt la ei acasă, ei arborează un zâmbet plin de speranță sau resemnare înțeleasă și nerăzvrătită. Dacă unii dintre ei vor fi fost atinși de grația divină și s-au vindecat de la prima vizită, alții persistă în a veni aici cu speranța că data viitoare vor fi mai pregătiți spiritual și vor găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fi fost așa beat, chiar dac-ar fi fost treaz de-a binelea. în ultimul timp nu-l mai interesa nimic, trecuse în rezervă, se izolase în apartamentul său și rar mai putea fi văzut ieșind să ia aer. Consolare, resemnare, așa s-o fi numit, începu să se gîndească trecînd în revistă dezordinea care i se desfășura înaintea ochilor. Își dădu seama că nimic din ce se găsea între cei patru pereți nu mai era sănătos, totul era bolnav, viciat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
timp după aceea tărășenia începe să se repete, să capete o anumită frecvență, încît pînă la urmă riști să te obișnuiești cu ea, s-o consideri ca pe un lucru normal. Uite aici n-am vrut eu să ajung, la resemnare, eu n-am putut să închid ochii așa cum fac alte femei în situații ca astea. E adevărat că m-am perpelit luni de zile noapte de noapte simțind că sînt la un pas să-mi pierd mințile, dar n-am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de dolari nu înseamnă neapărat un miracol. O atitudine pro-activă, accentul pe optimism și încredere în sine, îndemnul de a acorda mai mult timp planificării și analizării propriului sistem de valori conturează un sistem tip antidot la tarele noastre balcanice resemnare și focalizare a controlului în exterior, policronism și superficialitate, orientare pe termen scurt și spre lucruri lipsite de importanță. Partea a doua a lucrării se centrează pe posibilitățile reale de acumulare a banilor. Economisirea, cîștigul exponențial dat de capitalizarea dobînzilor
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
vin la tine. Bine că ai reușit și azi. Cezar începe să cînte. Izbucniri vocale țîșnite spre ceruri se sting în unduiri blînde de vînt primăvăratic. Jeturi de lavă care revin reci în lava cu pojghița neagră. Jumătăți de revoltă, resemnare de drum spre veșnicie. Cîntecul se oprește și insatisface foamea de a înșela construcția lumii acesteia. Vezi, coane, mi-au ucis trupul, dar nu-s supărat pe nimeni. Știu, Cezar. Dacă... Dacă, ne-dacă, așa a fost să fie. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
care voi pleca, punctul C intersecția dintre două bucăți de lemn înfipte peste un mușuroi cu furnici. Cercurile se nășteau din memorie și se spărgeau în memorie; mai târziu, din căutare se spărgeau în căutare, din revoltă în revoltă, din resemnare în resemnare; cercuri concentrice, felii de sferă, sufletul tot mai subțire, tot mai puțin. Bunicu-său tăia mărul cu briceagul sub formă de peștișor și îl împărțea nepoților, cotorul îl oprea pentru sine: "Inima pământului nu se cade să o mâncați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pleca, punctul C intersecția dintre două bucăți de lemn înfipte peste un mușuroi cu furnici. Cercurile se nășteau din memorie și se spărgeau în memorie; mai târziu, din căutare se spărgeau în căutare, din revoltă în revoltă, din resemnare în resemnare; cercuri concentrice, felii de sferă, sufletul tot mai subțire, tot mai puțin. Bunicu-său tăia mărul cu briceagul sub formă de peștișor și îl împărțea nepoților, cotorul îl oprea pentru sine: "Inima pământului nu se cade să o mâncați voi, sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pom, anul acesta am înverzit în jurul sufletului, la anul, Doamne, la anul, cum voi sparge în ambele sensuri cerul?! Amăgire. Nimic mai incert decât o consemnare a prezenței într-un prezent conjugat sub relativitatea absurdului. Astăzi, mâine, poimâine fericiri, regrete, resemnări, raportate la dimensiuni cronologice (înainte de..., după..., anul Domnului...), consemnate în jurnale (ordinea gândirii prima încifrare, ordinea faptelor mereu ultima), actualizate la asfințitul soarelui (nostalgia îndulcește înserările), declasate cu fiecare resuscitarea a memoriei (punct, și de la capăt!). Fuga în timp. Ehei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o fi pățit? Cred că foamea și setea îți ascute simțurile, fiindcă am reușit să prind aproape tot ce vorbeau. Răbufnea și tristețe, și disperare, și necaz, și ciudă că sa-ntâmplat așa și tot ce vrei, numai împăcare sau resemnare nu era în vorbele lor. Povesteau a nu știu câta oară ce se întâmplase acolo, pe dealul cu cruci. "Și când te gândești că El a înviat morți, a vindecat până și leproși, și orbi și tot ce vrei ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe nisip, a fost mai ușor pentru mine : m-a bătut, ce-i drept, dar l-am pocnit și eu. L-am tras de păr și i-am murdărit de nisip frumusețe de costum. Uite-așa ! Mama (cu tristețe și resemnare): Te bucuri ? Băiatul : Păi cum altfel ?! Mama: Uite, dragul meu, când ne-au alungat din casa noastră, am spus că niciodată noi n-o să facem rău nimănui : nici cuvinte urâte, nici bătăi, nici certuri, nimic-nimic... Și asta fiindcă ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Mă cam plictisea aerul invariabil de levănțică ieftină care se degaja din poala Ninetei, dar rezistam stoic ispitei de a mă ridica, fiind din plin premiat de farmecul armoniilor mârâite de Jojo. Decriptam în tânguirile ei canine când revoltă, când resemnare, când umilință, și mă bucuram nespus că nu mă poate detrona de pe piedestalul pe care Nineta mi-l înălțase. E drept că Jojo nu era prea inventivă. Linia sa melodică era mereu aceeași. Uneori însă, pentru că începusem să-i percep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de pe chipurile apostolilor, răspunsul la chinuitoarea întrebare: "Care dintre ei îl va trăda?" Nu mi-aș fi dorit să mă chircesc în acel colț al tabloului, dacă Hristos n-ar fi rostit, cu doar câteva clipe înainte, cu o sublimă resemnare, cuvintele fatale: "Unul dintre voi mă va trăda!" Tabloul, devenit un teritoriu al groazei, furiei, revoltei și durerii apostolilor, este încărcat de electricitate. Un apostol singur pare ceva mai puțin îngrijorat. Pare. Of, Doamne, ce mult aș da să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
El mă îmbrățișează, matur și bucuros că sunt cu el, acasă. Și îmi spun: E adevărat ce mi-a zis? Și așa va fi de-acum încolo? Vei fi la fel de fiecare dată când cineva îți va spune ceva? (spun cu resemnare, mândrie și tristețe) Nu ți-am dat totul pentru a fi fericit? Ți-am dat vreodată de înțeles altceva decât că te iubesc? (Cu mami) Și știi ceva? Sunt sentimentele mele! Mă privesc și pot simți ce-mi trece prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
strădui să spintece nepăsarea celorlalți, intimidantă prin dimensiuni, limpezidu-i la interior și determinâdu-i să-mi sosească în ajutor. Într-o cameră antifonată, nici răgetul celei mai îngrozitoare fiare sălbatice nu înseamnă altceva, decât tot nimic! La sfârșit, rămâne doar cruda resemnare, cu care trebuie acceptat destinul dinainte stabilit. Ah, așa este... Uneori, parcă simt că nu eu îmi trăiesc viața, ci viața mă trăiește pe mine... După aceste ultime cuvinte ale Mariei, nimeni nu mai vorbi deloc: bărbatul, fiindcă nu mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fost împlinită cu sprijinul etern al viciilor - atributul oamenilor slabi -, se vede că pe Victor nu-l mai îndemna altceva la apropiere acum, decât numai natura, din care răzbătea frumos parfumul teiului de mai, ce îi oferea o aceeași rece resemnare... El simțea același veșnic dor apăsător în conștiință și mistuitor în suflet, pe care fiecare om sensibil îl simte, atunci când se gândește la absența definitivă a cuiva iubit. Totuși, cu putere de stăpânire și cu demnitate sporite, el nu uita
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lină spre neființă. Sentimentul central al esteticii japoneze este intraductibilul mono no aware, pe care Donald Richie îl descrie astfel: "acea conștiință a tranzienței tuturor lucrurilor pământești, certitudinea că, poate din fericire, este imposibil să schimbi asta: acea celebrare a resemnării în fața lucrurilor așa cum sunt" (Cinematograful japonez: stil și caracter național). Atunci când vântul spulberă crengile cireșilor în floare, aerul se umple de fulgi de argint, iar timpul își pleacă, răvășit, grumazul. Așa ți-l apleci și tu, spectator inocent venit să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai dure? Nu cerem prea mult de la noi înșine? Cu siguranță sunt ultima persoană care ar spune ceva împotriva autorealizării. În cadrul tradiției creștine, deseori aceasta a fost denunțată ca un egoism, pretinzând renunțarea la propria identitate, asceza de dragul ascezei și resemnarea. Totdeauna am criticat o astfel de tendință și chiar în contextul reflexiilor noastre am accentuat încă de la început că încrederea în viață și în noi înșine constituie piatra unghiulară a unei personalități sănătoase. Astfel consider o combinație extraordinară faptul că
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]