1,256 matches
-
în șir, șlefuind fiecare vers, voindu-se cântecul său de lebădă. Într-un fel cartea va fi „Cronica unei morți anunțate”, un vals trist al iubirii pierdute, un vals de Chopin înlocuind ftizia jucată pe clape cu „sfârâmarea organelor”, pregătind, resemnat, ultimul vals japonez, în care „la întoarceri/ sub evantaie/ sabia taie”. Îi va invita deseori pe cei trei ultimi prieteni întru Poezie sub unicul vișin(care refuza să devină...livadă!) la cinele sale...lirice, în care ne povestea de întâmplările
CONSTANTIN ARDELEANU DESPRE MIRCEA BRĂILIŢA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368267_a_369596]
-
spuneți că-năuntru îngeri se preling. Nu, nu vreau transfuzii, nici medicamente, nu-mi mai pun speranțe-n niciun tratament și să nu-mi zâmbească doamnele-asistente - nu le las nimica scris în testament. Vreau să zac în paturi, trist și resemnat, ud de transpirații, biet neputincios, să plătesc eroarea de-a fi așteptat viața să-mi ofere numai ce-i frumos. Citește mai mult Vreau să-mi zacă trupul pe-un pat de spital,prăbușit pe-o rană, cu ochii căzuți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
speranțe:spuneți că-năuntru îngeri se preling.Nu, nu vreau transfuzii, nici medicamente,nu-mi mai pun speranțe-n niciun tratamentși să nu-mi zâmbească doamnele-asistente -nu le las nimica scris în testament.Vreau să zac în paturi, trist și resemnat,ud de transpirații, biet neputincios,să plătesc eroarea de-a fi așteptatviața să-mi ofere numai ce-i frumos.... XIII. ÎNTRE LINII, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1377 din 08 octombrie 2014. O pasare bate din aripi la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
nu luăm în seamă nici pericolul declinului societății în care trăim sau, începem să-i judecăm târziu, de multe ori în lipsă, atunci când ei nu mai sunt printre noi, spre a ne aduce argumentele lor, a-și ispăși păcatele. Și resemnați, spunem: „Dumnezeu să-i ierte!” Este bine că invocăm această iertare creștinească pentru cei care ne-au făcut și ne fac viața un iad, dar de ce să nu luăm atitudine atunci când ei sunt printre noi și când se mai pot
URA – SENTIMENTUL VIEŢII NEÎMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366759_a_368088]
-
ei de început: aceea de fundamentală opțiune de nediscutat. Există, așadar, de la început, o desprindere bărbătească în lucrul însingurării, dar nu fără izbutirea unui echilibru în însăși această desprindere. Este drept și adevărat că se poate cineva însingura de silă, resemnat și trist, consimțind la însingurare ca la un rău necesar. Dar te poți însingura cu drag, de bună voie, îmbrățișând însingurarea ca o dovadă de iubire ce răspunde la dăruirea Marii Iubiri ce te cheamă. Ar fi o naivitate negreșit
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
niște sardele într-un noroi stelar? Dar, nimeni nu știe despre lumina din noaptea fiecăruia și despre rănile sale abisale, despre acel”divorț” al spiritului de limitele unei lumi incapabile să înțeleagă altceva în afara propriilor temeri și necesități. Serafim (poetul resemnat): Eu am ajuns la limitele unei realități ultime, parcă îmi doresc un cântec duios, în infinit... glasul dulce al îngerilor, voi sunteți înrobiți pe veci unui absolut al cunoașterii, unui strigăt al pescărușilor, răniți de propriul lor avânt. Sofia (scriitoare
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
Familie > O POVESTE / UNE HISTOIRE Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1349 din 10 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului O fiică și un tată, atâta tăcere înfrigurata. Se înțeleg, doar din priviri, ea, să roage, el, să tacă, el, resemnat, cu sufletu-mpăcat, ea, tulburata, speriată, el, doar un râu ce pleacă, ea, o piatră. Acoperind, cu mâna tremurânda, o lumânare pâlpâie a despărțire. Mâinile tatălui, împreunate-n sfântă-nchinăciune, privirea-i se închide pe candelă-n iubire. Din cuib de ochi
UNE HISTOIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367650_a_368979]
-
zămbet și tandrețe. Și tinerețea se-amestecă apoi în mulțime. Dar seara, când vitrinele luminează și magazinele sunt goale, când animația e doar pe mijloc, la fețele albe de masă, alături de flăcări mai mult ornamentale, seara, până târziu, o mână resemnată și uscată, continuă să creadă, solitară, că poate va mai încasa vreun ban... Speranța și nevoia mor ultimele. Iar micile fire de flori culese din păduri, se tremură într-o lumină rece de vitrină. Lumea se plimbă, oamenii sunt degajați
LASĂ-MI TOAMNĂ POMII VERZI ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367709_a_369038]
-
iar luna, atunci când va fi să răsară, să-i lumineze nopțile. Zimbrul moldav să-i poarte tronul pe plaiurile cu miros de iasomie, în cântec doinit. "Ura aparține minții bolnave", își spunea deseori tânărul principe, iar "viclenia mintea șarlatanilor". Ședea resemnat, alături de mama sa și de fratele său mai mic. îl prinse pe acesta de mână, privindu-l întristat: - N-am avut vremea să vă fac viața frumoasă. Bogdane... de acum încolo avem de luptat cu oameni răi. Dacă nu voi
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
prin intermediul unui arc cu săgeți, sfoară a fost aruncată de pe o clădire pe celalaltă. Firește că poliția alertata a încercat să oprească acest spectacol acrobatic atât de riscant, dar timp de 45 de minute au fost nevoiți să fie martorii resemnați ai acestei frumoase nebunii. Frenezia stârnita de acest episod a contribuit la desculpabilizarea lui Phillippe în urmă arestului sau, ulterior fiind rugat să susțină un spectacol echilibristic pentru copiii din New York. Philippe, fără să știe atunci, a creat un moment
INTRE DOUA LUMI, SPERANTA ... de MARA CIRCIU în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367156_a_368485]
-
experimenteze statornicia, poeta înțelege că singurătatea și dorul rămân un dat pentru ea. În „Dor” - „Neatins buchet/ de liliac/ în nopți de/ septembrie” - și în „Încă dor” - „Ai bătut/ la porți/ și erau/ ale singurătății” - aceasta acceptă cu o înțelepciune resemnată înfrângerea în iubire, redând prin elemente din natură ce dau impresia de tablou, propriile trăiri interioare. Dragostea nu este o imagine luminoasă în poemele Corinei Petrescu. Fidelitatea este o trăsătură proprie doar poetei, care tânjește să se întoarcă și să
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
Este prins momentul din timpul asediului orașului Calais de către englezi în secolul XIV. Conducătorii orașului, desculți, în haine umilitoare, sunt obligați să predea cheile cetății înainte de a fi spânzurați. Pe chipurile lor se pot citi durerea, înfrângerea, dar și noblețea resemnată. Sculptura ne inspiră sentimentul de admirație. Am citit undeva un interviu luat lui Rodin: „- ...Ați avut dușmani? - Ei nu m-au împiedicat să lucrez. - Și gloria? - M-a obligat să lucrez... - Și prietenii? - Au cerut lucru de la mine. - Și femeile
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
reflecții o ajutară să-și controleze suferință și durerea provocate de acei mârșavi violatori. Vor plăti! Pe rând, fiecare pentru ce-i făcuseră...Însă toate la timpul lor! Se întoarse deodată către prietenele sale și le vorbi cu voce calmă, resemnata cu privirile limpezite, fără acel licăr de neliniște de mai înainte, reușind să le uimească cu rapiditatea de a se metamorfoza, dominându-și emoțiile ce păreau să o copleșească ceva mai devreme. - Ce propui să facem Maria Carla?Te ascult
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
târziu,de toamnă dusă-n lume, Am auzit un cântec venit din depărtări. Era un cântec singur,era un cântec trist- Era că o chemare de dor rătăcitor, Era ca o uitare de gand mângâietor. Lovindu-se de ramuri, tăcute, resemnate, Frunzele-ngălbenite se așterneau pe drumuri. Doar vântul, câteodată, se abătea-n poiene Și cuiburile goale se aninau străine. Era cândva-ntr-o seară de toamnă pe sfârșite Și-am auzit un cântec venit din depărtări; Era un cântec singur, un
CÂNTECUL IUBIRII de NINA DRAGU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368737_a_370066]
-
Untaru Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Au murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă noaptea peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării; De-a lungul plajei luminate și lise Suspină pierdute și moartele vise De unde cu zorii răsună duios, Un cânt de sirenă nespus de frumos
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364654_a_365983]
-
Acasă > Manuscris > Scriitori > ILUZIE RESEMNATA Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 240 din 28 august 2011 Toate Articolele Autorului zâmbetul e mutilat de luciul apei mâna dreaptă cumpănă adună iluzii de sub licheni aș vrea să iert cu ochii reci luna caută pământ reavăn
ILUZIE RESEMNATĂ de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364663_a_365992]
-
cum arată un pod unde cerul stă la taclale cu tine nu pot trece prin viață doar s-atârn trupul de cer (foto domnul Nicolae Baciut și domnul Valentin Marica la lansarea cărții mele "Jumătate fără nume") Referință Bibliografica: Iluzie resemnata / Maria Ileana Belean : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 240, Anul I, 28 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Maria Ileana Belean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ILUZIE RESEMNATĂ de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364663_a_365992]
-
pe care ar fi vrut să le citească; Pasiuni: Cultivarea unui sistem de valori, a tot ce-i nobil și ce-i lumină, curățenia morală și a atitudinii; Eugen Simion: Nicolae Dabija este un elegiac împătimit, un melancolic luminos, deloc resemnat, cu o mare disponibilitate retorică. Declară că scrie poemele cu o pană de înger și că în poeme-care nu sunt decât peisaje ale sufletului - lucrurile sunt văzute cu al treilea ochi, acela care vede nevăzutul. Cert este că basarabeanul Nicolae
LA MULŢI ANI, MAESTRE NICOLAE DABIJA de LILI BOBU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349015_a_350344]
-
2014 Toate Articolele Autorului Mă bat ninsorile pe tâmplă Și vara asta ce-a migrat în toamnă, Un vrăjitor parc-o descântă Și vrea să intre toată în castană. Mă bat privirile dintr-o oglindă De-atâta zarvă sunt mai resemnată, Adun doar osemintele în palmă Și-o lacrimă târzie ce-i cutată. Mă bat în proră vânturile reci, Și velele se rup pe ici, pe colo, La cârmă nu ai vrut să treci, Mi-ai dat în schimb o haină
STRĂJER de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349192_a_350521]
-
că, voit, ea dorește să te îndepărteze? Și ce-mi ceri tu: să nu mă mir, Să sufăr doar, să nu zâmbesc, Să beau otrava din potir, Când spui să nu te mai iubesc? (Ce îmi ceri tu?) Mai apoi, resemnat, ca tot omul, plin de înțelegere învăluită în tristă resemnare, cu gând pornit spre alt izvor al dragostei pământene, autorul se alină păstrându-și demnitatea: S-a scurs mirajul ludicei iubiri, În lipsa ta mă bântuie suspine, Dar, când mi-e
POVESTE DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349751_a_351080]
-
munte, rugă-n bradul cel verde, Semeții îl admiră, duhul nopții-n pridvor, Tivuiți în costume cu beteală, de veghe, Marea doarme-n suspine, e cutremur de șoapte, Țarmul arde în valuri cu amoru-i nestins, Prin tăcerea din unde nostalgi-s resemnate, În nisipul lui cosmic vânt de stele a nins. Luna-n seară respiră gheața-n gerul grotesc, Iar sudoarea-i de sticlă între lumi ancestrale, Lentă ceața înoată în sublim femeiesc, Umblă-n valuri desculță cu simțiri născătoare, Trupuri uită-nghețarea
AN DE AN UN COLIND de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349924_a_351253]
-
Băsescu. Poporul român nici nu poate răbda la nesfârșit chinul, sărăcia, nedreptatea, despiritualizarea, nici nu mai are resursele de încredere spre a mai aștepta mult libertatea, scăparea din jug. Biserica, în totalitatea confesiunilor religioase nu face nimic, așezându-se nu resemnată ci pur și simplu indiferentă față de obidirea poporului, într-o acceptare tacită, convenabilă pentru o parte dintre ierarhi, a evenimentelor care decurg din culcarea la pământ a națiunii române. Politica a devastat credința, cu Biblia pe capotele mașinilor! S-a
ARGUMENT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347601_a_348930]
-
și concluzii. Când se anunță seara punem fracul, Mai luăm din garderobă chip solemn. Nu mai vibrează florile și lacul - Pornim la dans, toast - ca la un semn. Adesea pooezia e trădată, Învăluită într-o ceață deasă - Își duce existența resemnată În rolul clasic de Cenușăreasă. Imagini și idei filigranate Tot stăruie-n pierdutul ei contur, Iar inima în piept discretă bate În ritm de anemone și azur. Multe-aș fi vrut să vă mai spun, my lord, Dar deocamdată mă
DE NOBILIS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361864_a_363193]
-
pe care te puteai bizui la nevoie că va acționa la timpul potrivit, de aceea nu-și putea înțelege fata, fapt care o nemulțumea. Cum telefonul zbârnâia neobosit, dar pentru fată el nici nu exista, mama puse mâna pe receptor resemnată: - Alo! Răspunse ea, indispusă. - Sărut-mâna. Mă scuzați doamnă, Alma este acasă? Se auzi un glas domol de băiat. - Bună-ziua. Cine să-i spun că o caută? În acest moment nu poate veni la telefon. - Sunt Alex. Poate mă sună ea
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
de fapt, ne câștigă nemurirea. Fără minciunile lor gingașe, n-am înflori în mii de cuvinte. Ei ne fac mai frumoși, mai buni, mai îngăduitori, ne asigură partea de sfințenie. Cu toate acestea, există în pagini, un soi de oboseală resemnată, ca după un drum lung și mai ales, nevoia de abluțiune, de curățire în apa întoarcerii care nici ea nu mai e aceeași: „azi am descoperit treptele rupte ale scării pe care / inima mea urca ușor / pe fereastra aceea deschisă
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]