406 matches
-
din clar-obscur pentru cei aleși. trăiesc dejà-vu-ul limitării, al îndreptării curcubeului cu mâinile murdare și păroase al secerării cu gloanțe de viermi a pașilor care aleargă pe străzi după lotuși albi limitare al strivirii cuvintelor sub șerpi de ură și respir, totuși, dragostea ta, atât de profund, adânc, sub ape. nouă în primul loc: iubește curat, dar fără să fii mândru de tine și fără să părăsești grădina dragostei tale. nouă în al doilea loc: dacă îmbrățișezi mai departe anxietatea generată
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
făcând acum un legământ și jurânds chiar să-l țin, l-aș încălca. Ai putea tot atât de bine să-mi ceri să-mi zmulg mâinile și picioarele sau să-mi scot ochii din cap. Mai dedgrabă aș putea trăi fără să respir decât să încetez a o iubi pe Angelica. Agrican abia de putu răbda să-l lase să sfârșească de vorbit. A sărit turbat pe cal, deși era miezul nopții. - Renunță la ea, strigă el, sau mori ! Roland, văzând că păgânul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
carnet de cecuri nou-nouț. I-l voi da așa, dintr-odată, ca să văd cum se luminează Și Selina avea un cadou pentru mine: niște chestii excitante noi, câteva desuuri noi, luate pe sub mână de la Helle. Stăteam acolo nemișcat, fără măcar să respir, ca un șarpe, când cine crezi că se așează drept în fața mea, dacă nu chiar tipul ăla, Martin Amis, scriitorul. Avea un pahar de vin și o țigară - și o cărțulie, una ieftină. Părea ceva serios. Și el la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
câștig de fiecare dată, iar astăzi am spus pe de rost poezii pe care nu le-am citit nicicând. Îmi iau și pulsul, bate într-un ritm extraordinar, de abia prididesc cu număratul. Mă îngrijorează uneori lipsa aerului din încăpere - respir din ce în ce mai greu, însă îmi dau seama că suntem doi inși, iar holul nu este chiar atât de mare. Încetez. Iar îmi vâjâie capul. Vâjjjjjjjjjj... Îți scriu după moartea Rebelului. Nu mai are nici măcar puterea să capituleze. Mâine ...Cei câțiva medici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
fug. Nu am cum să mă ridic în picioare. Ținându-mă strâns cu mâinile de nas și de gură, mă indepărtez, ghemuit, centimetru cu centimetru, lipit de temelia casei, ascuns. Și, dintr-odată, iute cât ai clipi, în timp de respir printre degete, mă podidește și pe mine plânsul. Suspin violent, de parcă aș voma. Mă doare burta. Am dinții adânc înfipți în palmă și îmi bușesc mucii pe mâini. Bărbatul își trage nasul, tare și bolborosind. Plouă mai tare, și apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
gata să prindă loviturile aberante ale dinților sparți într-o nucă din nemiloasa ploaie ce acoperă încet cupola tainică a oaselor colorând-o în toamnă nu mă pot ascunde în acest ungher ca într-o apă infestată cu ierburi toxice respir prin toți porii ființa ta străvezie singura uitare este cântecul plecat al berzelor Tăcerea singurătatea asemeni prafului de pușcă arde cu viteza glonțului tras îndemânatic de cuvinte la capătul orelor în care nu putem da răspuns lăsăm tăcerea să fie
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Scriu despre toate astea ca și cum ar fi amintirile mele. De altfel, fără să-mi dau seama, au devenit amintirile mele. N-am să le uit niciodată pe prietenele mamei, pe "mamele" și "tații" mei de circumstanță! Mă opresc dintr-o dată. Respir greu, sunt lac de transpirație și nu de la soarele ce s-a ivit semeț ca un cocoș de munte pe balustrada de sus a terasei. Trebuie să mă opresc, îmi spun, amintindu-mi de sfatul omului cu banderolă din vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Banca era goală. Tot atunci am știut că n-am să-i mai revăd niciodată... "Small Talk" cu îngerul meu Cu aripile desfăcute și clipind des, ca o pasăre, din ochii albaștri și inexpresivi, stă îngerul deasupra mea și "veghează". Respir aritmic. Peste mine cade o ploaie de aer cald și liniștitor. Toată copilăria am așteptat să mi se arate îngerul, până când am încetat să intonez acea rugăciune cu care își începe orice copil dialogul cu dumnezeirea: "Înger, îngerașul meu, Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
că faci, dar eu nu sunt o parte din el, clar? Și plec spre toaletă. Nu mă joc, spune, venind din spate și mă sărută. De ce îi răspund la sărut? Poate pentru că e atât de delicat. · Stau la cabană și respir bucuroasă liniștea, aerul rece, mirosul puternic de rășină. Sunt în pragul ușii, așa cum îmi place mie. Vertical. Următorul lucru pe care îl simt și mă face să deschid speriată ochii e un miros de parfum bărbătesc. Îl văd pentru clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
oameni bolnavi, care se ascund În fundul sub patului lor la cel mai mic pârț auzit dincolo de pereții locuinței. Nu știu decât să se mire, să se vaiete și să-ți reproșeze tot felul de lucruri urâte, jignitoare, neînțelese ori neadevărate. Respir Întretăiat, gâfâind din greu, cu pieptul mișcânduse Într-un ritm sacadat. Îmi aprind o nouă țigară. Închid ochii și nu trag decât un fum, adânc inspirat. O stare violentă, de greață totală, urcă iute În mine. Vomit exploziv, ca o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la Piper Place, Îți pot da numărul de telefon al unui psiholog. Toată lumea apelează la el. O va pregăti pe Emily să dea răspunsurile corecte și să deseneze ce trebuie la interviu. Pe bancheta din spate a taxiului lui Winston, respir adânc, recunoscătoare, aerul dulceag Îmbibat cu ganja. Mă poartă Într-un trecut mai blând, Înainte de a avea copii, când a fi iresponsabil era aproape o datorie. — Și cum arată acest desen corect, Angela? Femeia Brunt râde: —O, știi și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
amar și infinit, Iar fruntea lui uscată pin viscole rebele Sparge nourii aspri amestecați cu stele. Reci și triști petrec soții, căci iarna-n vremi eterne Văl de argint de ghiață câmpiilor așterne Și din ruini de ghiață reci vânture respir, Ce turbur marea tristă prin lungul ei delir Ș-amestec cu-a lor cântec ghețos și amorțit Cântecul mărei dulce senin și liniștit. Dar noaptea.,. când sosește a mieze-nopții oră, Când cerul bun ca norul de raze se coloră, Când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la jigniri atît de nedrepte!" Poate este dusă cu sorcova, caut un motiv cu disperare. Învățat cu respectul ieșenilor, acum total dezinteresat, incidentul acesta mă frămînta excesiv de mult. Strada se sfîrșește și ies pe un cîmp mare cu iarbă verde. Respir adînc și privesc zona Păcurari, intrarea în Iași, cîmpii, case, clădiri pentru firme și bănuiesc eforul celor implicați în schimbarea peisajului. Un cîine mă atenționează că există. Latră fără nici un chef și mă urmărește de după un gard. În fond, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Și numa ce-ncep a tuși să-mi scot bojocii nu alta, simții că mi s-a rupt ceva În beregată și-am scuipat ditamai osu cu bale și sînge, da nici că mi-a păsat cînd am văzut că respir... io crez că nimic pă lumea asta nu are un gust dulce ca aerul. țacum trebuie să. spun ceva s-o compătimesc, să-mi forțez și cîteva lacrimi uneori reușesc destul de bine, dar de ce vreau cu orice preț să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de-abia mă-nfioară. Îmi place moliciunea bumbacului, așa cum Îmi strecor mâinile pe sub mânecile tricoului, umerii mei sunt puternici, calzi, vag Încordați, Învelindu-se singuri În acea briză molcomă pe care Întregul meu trup a Început s-o emane. Deja o respir, sunt plin pe dinăuntru, mi se rostogolește În piept, Îmi cuprinde inima, trece În sânge, pătrunde prin toate țesuturile, prin toți porii, de dinăuntru Îmi iese afară prin piele, parcă Începe să-mi aburească ochelarii, Îi ridic pe frunte, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
se opintește, ia și scaunul după el. Din spate Leac Îl apasă pe umeri, Îl ține locului. Pârvu simte Împotrivirea, dar nu se Întoarce. Nici nu-i dau răgaz: - Astăzi vei fi judecat pentru că ți-ai trăit viața În nerușinare. Respir greu, copleșit, cred că-mi tremură glasul. Dar citesc mai departe: - De câte ori ai avut ocazia, te-ai dovedit laș. Ai dat dovadă de cruzime, chiar și față de niște copii nevinovați. Pentru a-ți atinge scopurile ai torturat și ai violat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
o privire pe jumătate amuzată, pe jumătate mustrătoare, sper că n-ai de gând să-mi vorbești despre pictură tot weekendul. De asta am parte tot timpul la Londra. Dar despre altceva să vorbim? Despre orice. — Eu trăiesc prin artă, respir artă, spuse Phoebe. Ceea ce alți oameni numesc „lumea reală“ mi s-a părut întotdeauna palidă și inspidă în comparație cu arta. — Poate, dar, personal, aces gen de atitudine mi se pare cam afectată. — Da, numai că nu eu am spus-o: tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de alungat din cetate, din Apocalipsa lui Ioan, încerc să nu-i discriminez, dar mă doare cazul Brăduț. Gîndul întăritor c-o să mă salvez prin carte m-a ținut în picioare. Dansînd cu cărțile†††††††† nu-i o metaforă. Scriind, respiram, respir. Respir și după ce Iordan a trecut în "al cincilea anotimp", cum spune Poetul. Aurel Dumitrașcu. Sar la fereastră. Cristoase, l-am lăsat flămînd pe Tănucă. E Dunăre pe mine. De ce nu faci o selecție atitudinală, Iordanco? Mă crezi idiot, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
alungat din cetate, din Apocalipsa lui Ioan, încerc să nu-i discriminez, dar mă doare cazul Brăduț. Gîndul întăritor c-o să mă salvez prin carte m-a ținut în picioare. Dansînd cu cărțile†††††††† nu-i o metaforă. Scriind, respiram, respir. Respir și după ce Iordan a trecut în "al cincilea anotimp", cum spune Poetul. Aurel Dumitrașcu. Sar la fereastră. Cristoase, l-am lăsat flămînd pe Tănucă. E Dunăre pe mine. De ce nu faci o selecție atitudinală, Iordanco? Mă crezi idiot, să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că-l văd pe Marius la o distanță enormă, Înoată liniștit cu mișcări egale; nu mă vede, nu mă aude. Deodată, lovesc cu mâna În ceva tare, mă prind cu putere, Înșfac lacom un obiect, mă țin cu amândouă mâinile, respir cu jăratec, plămânii Îmi ard, Îmi iau foc; filmul de imagini existențiale devine mai lent, Încetinește ritmul acela sacadat, fulgerător, recunosc malul, e aici la câțiva metri; de ce nu, cred că voi putea să-l ating chiar acum. Ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
e credincioasă, deși eu n-o iubesc, o tolerez doar pentru a-mi demonstra puterea asupra sexului slab (chiar atât de „slab“, cum se spune În această expresie stereotipă, nu este!); crește Înăuntru un val de căldură, dilatându-mi porii; respir cu forță, foalele plămânilor vibrează muzical; mă scrutez, mă observ din afară ca un străin. De unde această putere asupra lui A.? De ce raporturile noastre nu sunt reciproce? Dar ea știe că eu nu cedez și nu se revoltă. Oare de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-i răspund, râde, Îi Întorc spatele, râde; hohotele lui mă fac să alerg; alerg cât mă țin puterile, până ies din zona periculoasă; tot timpul am impresia că mă urmează acel fâșâit suspect; iată, intru pe Mântuleasa, mă simt eliberat, respir; deodată, Îmi amintesc că trebuie s-o Întâlnesc pe madame Bovary, ah să nu Întârzii; e ziuă, nu mai pot de nerăbdare s-o revăd, o iau pe moșilor, mă Încurc, rătăcesc strada... (ieri) Mă uit de la distanță la A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să vorbească: — Întunericul înseamnă că venirea sa pe lume va arunca un blestem asupra unui membru apropiat din familie. — Blestem? Ce fel de blestem? îl întreabă An-te-hai înainte ca eu să apuc să fac asta. Ea va muri, răspunde omul. Respir adânc și îl întreb de ce trebuie să fie o ea. Bărbatul nu are un răspuns pentru asta și îmi dau seama că el doar a citit semnele. Îl implor să-mi ofere un indiciu: — Această „ea“ voi fi eu? Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Rong, poți suporta să-ți pierzi soțul pentru altele? Rong se gândește puțin și apoi îmi răspunde: — Dacă așa stau lucrurile de sute de ani, nu văd de ce ar trebui să fiu eu cea care să aibă probleme cu asta. Respir adânc și îi dau ultimul avertisment: Când vei iubi un bărbat, te vei schimba. Îți spun din experiență, suferința este insuportabilă. Vei simți cum inima îți e prăjită pe toate părțile într-o tigaie încinsă. — În cazul ăsta, mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
examina profesia �n jurul anului 1930, �n contrast cu entuziasmul ce-i anima pe tinerii sociologi �n jurul anului 1900 sau cu atmosfera de abunden?? ce putea fi resim?it? �n jurul lui 1920 � sociologia francez? d?dea impresia c? respir? anevoios, dac? nu pe aceea c? e epuizat? (Stoetzel �n [3:636]). Portretul lui Durkheim �n �c�ine de paz?� �[�] Dar Durkheim nu este numai un interlocutor �n dialog cu profesorii de la Sorbona; totul s-a petrecut că ?i cum
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]