637 matches
-
În pantaloni scurți și În poziție verticală (adică nu stă pe un scaun la o masă, ca mine, de exemplu, acum), lângă un zid alb, el a pus acel picior stâng pe care tocmai l-am descris pe un butuc retezat ca să fie Îndoit puțin (e vorba despre picior) și să poată avea de ce-și sprijini cotul; da, el are cotul stâng alb Înfipt În partea de sus albă a genunchiului stâng pentru a-și putea sprijini meditativ bărbia albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
comune dar atât de ale lui. Intervalul acesta se cască Întocmai ca gura neagră a unei prăpăstii În care eroul se coboară cu o frânghie groasă, iar cei doi trădători (lectorii) rămân la suprafață, pentru a fugi apoi cu funia retezată, ca să nu mai iasă nimeni de acolo de unde ei nu au reușit să se aventureze. Am douăzeci de ani. Azi, tocmai când mă autosărbătoream, singur, crispat În fața chipului meu din oglindă, am descoperit cu spaimă că nu mai am timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Dar în ceasul prăpădului, maiorul se făcuse atât de mic, încât l-ai fi putut ușor băga într-un sac de merinde. L-am văzut de-atâtea ori, când moartea sfredelea pământul între cizme, când caii, cu picioarele din față retezate, clătinau capetele ca urșii, cerșindu-ne sfârșitul chinurilor, cu privirea lor deșteaptă! Atunci maiorul nostru era bun și blând. Ridica umerii neputincios și telefona la Divizie că lupta e inegalăă Răcnea numai înainte și după atac, atunci când distanța dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
băiețandrului fixat pe marele șevalet din clopotnița părăsită, unde-și făcuse atelierul peste vară. Îi lipsea capul dintre umeri, acestui trup arămiu și gingaș, superb în goliciunea lui armonioasă. Felul degajat în care se sprijinea cu antebrațul stâng de trunchiul retezat al unui arbore bătrân în luminișul pădurii, făcea din el o ființă vie, agățată de viață cu toate legile și credințele ei. Egon mergea tăcut, alături de mine, legănându-și basmaua umplută cu ciuperci. Soarele apunea, aprinzând pe coama unui munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bărbătește ieșite din buzunarele de lângă reverul stâng. Purtau gulere întoarse, albe ca zăpada, cravate de aceeași formă și culoare. Erau brunete, cu frunțile înalte și ochi albaștri, de nuanța cerului italian, în contrast picant cu părul lor negru și scurt retezat. Până și prin glasul lor sonor, și molatic, nu se deosebeau la început cu nimic între ele. Abia mai târziu am deslușit la una - un accent oarecum tărăgănat pe care l-am mai auzit odată, de mult, în cântecul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
oară. - Mă confuzi cu Christos, tinere, spusei foarte calm și cu brațul ce-mi murise chiar atunci, i-am trimis o dreaptă în maxilar. Efectul a fost formidabil. Ca trăsnit de epilepsie, omul meu se prăbuși așa cum cade un stâlp retezat. - Numai Isus a întors și falca cealaltă, făcui ca să mă dezvinovățesc, către arbitru care număra aplecat peste calfă. Când poliția intervenise, spectatorii m-au făcut scăpat. La hotel buldogii m-au primit nebuni de bucurie. Desfăcui pachetul cu mezeluri. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
miorlăi piticul cocoșat, cutremurat de tuse seacă. Din josul străzii, venea șontâc, izbindu-și proteza de lemn a piciorului amputat, de asfaltul lustruit al trotuarului, curva bătrână cu perucă roșie, ciocănind cu cheia raiului în butucul care-i sprijinea șoldul retezat și rânjindu-și mizeria din rana gingiilor fără dinți. Și iată că de după cotitura drumului îngust și palid luminat de strâmbul felinar, ne apăru Omul cu ciocul de aramă. Venea spre mine cu mâinile la spate, cu gâtul întins din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
albaștri, nasul ascuțit, gura cât un bănuț și ovalul prelung la obrajilor. Semne particulare: era gravidă. Îi lipseau totuși cele două coloane laterale din închipuita catedrală, pe care imaginația o construiește gigantică, dacă ne luăm după grosime neobișnuită a stâlpilor retezați. Îi lipsea fondul negru din ultimul plan. Avea însă, în plus, pântecul proeminent un obuz de mare calibru. Omul cu ciocul de aramă făcu un pas înainte și se înclină în fața ei, ca un „e” cursiv. Îi prinse tivul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
înfiorătoarea adâncime a sufletului meu târfa bătrână cu peruca roșie. Viziunea ei îmi apăru iar cu cheia raiului strânsă în mâna-i scheletică, și iată că, de astă dată, în loc să o ciocănească în proteza cu butuc de lemn a piciorului retezat, mi-o repezi în cap, deasupra urechii, chiar în secunda când se prăbușește. Peruca roșie cobora lent după dânsa și se lăsa încet, ca o parașută, în abisul neantului meu, pe a cărui coamă smolită șalul târfei fâlfâia: adioă Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mi-am părăsit femeia”, urmă el distrat și chinuit de neliniști. Parcă uitase că nu de mult șezuse ghemuit lângă ghetele mele, cu bărbia sprijinită de genunchi. Ramses Ferdinand Sinidis își scoase din buzunarul de la spate al jachetului cu coada retezată, o batistă, ca să-și oprească sângele ce-i curgea din rană, de la ureche, pe gât, în guler. Susținea că și-a recăpătat graiul numai de câteva minute: din momentul în care a fost lovit de piatră. - „Sunt fericit”, exclamai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ușor să-mi spui mie „să trăiesc“! Mai greu e de pus În practică, atunci când nu poți face doi pași fără astea. Apucă cele două cârje sprijinite de scaunul lui și le ridică moale În aer, ca pe două aripi retezate, inutile. Remarca lui Howells fusese, Într-adevăr, lipsită de tact, dar se vedea limpede că vechiul său prieten era atât de torturat de ideea că lăsase viața să i se scurgă printre degete, Încât nu se mai gândise la suferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
șobolani cu cozi lungi în spălător și în spatele barăcii în care era bucătăria, precum și în adăposturile tunurilor de 8,8. Unul dintre noi - sau era un ucrainean? - îi prindea cu mâinile goale. După prezentarea a mai mult de zece cozi retezate, eram răsplătiți în mod diferit: ajutoarele de la antiaeriană cu dropsuri cu gust de fructe, soldații bătrâni de la tunurile antiaeriene cu țigări, iar ucrainienii cu mahorcă, un soi de tutun care le plăcea rușilor. Dar, oricât ar fi fost de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu minute. Invocarea inventatorului În patria noastră are alte scopuri și pornește de la alte premize. Mai Întîi, Vlad Dracul n-avea nimic de român În el. În stampe apare ospătîndu-se la o masă În jurul căreia zboară urechi, brațe și picioare retezate, pe un fundal alcătuit dintr-o pădurice stranie. Înclin să cred că era cu adevărat vampir, iar ăștia n-au naționalitate. Argument: Într-o țară unde problemele, de la cele minuscule la cele imense, s-au rezolvat mereu la o țuică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
în talentul meu de pictor. — Trebuie să crezi. — Este ultimul dintr-o serie de șase tablouri inspirate din legenda lui Orfeu. — Și dacă și celelalte sunt la fel de bune ca... Am privit-o uluit. Poftim? — Înfățișează lira lui și capul lui retezat purtate de apele Hebrusului. M-am așezat pe pat. — A! — Acum înțelegi de ce nu vreau să le arăt altora lucrările mele. Erau puține speranțe să se spulbere tăcerea care a urmat. Priveam în gol, nu foarte departe, prea stingherit ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la spate: apoi și-a dat seama că trupul îi fusese îngrozitor mutilat. Securea care lipsea din armură, cu tăișul roșu și lipicios, fusese lăsată pe tăblia mesei de biliard; și ieșind hidos din cele două buzunare ale mesei, membrele retezate ale lui Mark. Pentru a completa macabra glumă, un mesaj fusese mâzgălit cu sânge pe perete. ADIO, ARME! Capitolul 5 O doamnă indusă în eroare — Acum important este, spuse Thomas, să rămânem calmi și civilizați. Se adunaseră din nou în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pomeni, după cum se așteptase, în sala de biliard. Încă nu se iviseră zorile, dar câteva raze de lună pătrundeau prin spațiile dintre perdele și desluși în întuneric cadavrul lui Mark, acoperit acum cu un cearșaf pătat cu sânge. Brațele lui retezate încă mai ieșeau grotești, ca niște toteme sălbatice, din buzunarele mesei de biliard. Michael se cutremură și era pe punctul de a se retrage, când observă o sclipire metalică la marginea mesei. Era bricheta lui Mark. Era prea folositoare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai puțin de patru ari de teren -, Însă tata Împovărase un capăt și o latură a gardului cu pomi și arbuști tunși, sprijiniți pe plase de metal. Până și pajiștea pitică avea cinci meri roditori, pe care numai curățatul și retezatul constant al crengilor Îi țineau În frâu. Grădina reprezenta o anomalie printre parcelele verzi și mai convenționale ale vecinilor, iar felul În care Își dădea silința să arate ca o parte din grădina de bucătărie a cine știe cărui conac de vază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
fost cât se poate de surprins și de alarmat, când băgă de seamă că în jurul său se aflau mereu niște tineri muncitori, în salopete (ajustate, nou-nouțe, scoase cu o zi înainte de la depozitele specifice). Tinerii muncitori, tunși corespunzător, cu perciunii retezați scurt, îl flancau permanent, fără nici o îndoială, cu misiunea evidentă de a-i bloca orice încercare de a se apropia din mulțime, undeva, mai pe lângă vreo mașină din alaiul Dictatorului. Vai! Memoriul e la mijloc, îl răbufni pe Mircea amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
locotenent! Tremură necontrolat, în timp ce încearcă să articuleze coerent: Refugiați ... Basarabia ... acolo ... sub dărâmături! Marius se apropie de ceea ce pare că fusese fundația unei case. Din fumul gros, un copac singuratic răsare asemeni unei năluci. Agățate de ramuri, acum biete cioturi retezate, minuscule căciulițe flutură jalnic în bătaia vântului asemeni unor frunze albe pătate cu lacrimi rubinii. De-o bucată din ceea ce fusese trupușorul unui nou-născut spânzură un capăt de cămășuță înnegrită de funinginea ce cade peste ei asemeni unei ninsori venite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
noroc! Privește în urmă, de-a lungul drumului pe care-l străbătuse. Plutoane stau cu fața la pământ, împrăștiate peste povârnișurile parcă nesfârșite. Cu o sonoritate aproape apocaliptică, nenumărate fulgere taie cerul. Acolo unde se prăbușesc, zăpadă murdară, stânci sparte și crengi retezate răbufnesc, gemând. Un mal uriaș de pământ îngroapă cu totul pe sublocotenentul Novăceanu. O mitralieră bate într-o cadență leneșă, dar precisă și nu dă voie companiilor să înainteze. Gloanțele mătură totul. Un vânător de munte răsare dintr-un morman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tine." Și gândul îmi zbură în clipa aceea la uitatele mele caiete. În întuneric stăteau în beciul bunicului, dar și mai în întuneric stăteau parcă în amintirea mea. Le voi mai scoate vreodată de-acolo? mă întrebai. Vor mai reînvia retezatele mele elanuri? Dar gândul, țintuit parcă, nu zbură și inima nu mi se încălzi. XXV A doua zi se prezentă iar cavalerul ei și îi spuse nu știu ce nou secret. Că, mi-l desvălui Silvia de îndată, s-o las și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lor care arătau ca Marian Nistor, și-ajungeam la capătul betonului; ne scuturam noroiul de pe cizme și-o porneam pe străduțe. Era ca și cum ai fi sărit dintr-un container: asfaltul se rupea, casele vechi începeau trist, abrupt, cu zidurile laterale retezate și grădinile ciobite de moloz. Îți venea să urli. Privirea se-așeza apoi liniștită pe ochiurile mansardelor. Acoperișurile de țiglă apăreau dintre copaci, coloanele și capitelurile străluceau prin iederă, brâurile din piatră albă de râu alunecau pe fațade și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
său făcea prăpăd și reușitele erau scrijelite pe aripă, între dungile crucii negre cu margine albă. La Stalingrad, Vitalian l-ar fi pus la pământ chiar pe celebrul Meresiev, pilotul sovietic care își conducea avionul fără mâini, fără picioare (toate retezate în luptă), dar cu butonul mitralierei apăsat sistematic cu dinții. Nu te jucai cu Alexei Meresiev. Rusul era unul dintre acei eroi rari și emoționanți, care ies în zbor din cabina avionului și recită discursuri dușmanului cu hainele în flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
propoziția "Ion vine la scoala" înlocuiți substantivul cu rol de subiect cu alte părți de vorbire (el, al treilea). (2) Transformați subiectele simple din propozițiile următoare în subiecte exprimate prin mai multe cuvinte: Munții se văd acoperiți de nori. (Parângul, Retezatul și Godeanul se văd acoperiți de nori). Florile din poiana au înflorit. Copiii plecau spre casele lor. Alte exerciții: 1. .Subliniați substantivele cu aclasi înțeles cu cuvântul dat: drum ulița, cărare, strada, poteca; recompensă frumusețe, răsplată, bani, bucurie; 2. . Încercuiți
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
surdină, a Agatei cu o prietenă zgribulită și lăcrămoasă 67. Numele Alda imaginează momentul genezei unei picturi a lui Breughel: Bruegel trebuie să fi avut viziunea Turnului Babel privind din iarbă, cu un ochi mic, fantastica cetate care este trunchiul retezat, rămas în picioare, al unui brad - în care putregaiul a rupt creneluri, insectele au săpat galerii, vântul a depozitat cenuși, iar apele le-au risipit sau le-au cimentat în chipuri himerice 68. Analupa este numele unei femei din "Guadelupa
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]