5,533 matches
-
părerea mea, cheia înțelegerii cărții, și totodată justificarea importanței ei. Cele două texte adăugate de Marius Ghica au o valoare documentara, înainte de orice. Aș merge mai departe afirmînd că întreg volumul are în primul rînd valoare documentara. E posibil ca retorica lui Valéry să pară vetusta astăzi, patosul lui ușor excesiv, ideile de o generalitate prea mare, raționamentele făcute în salturi prea înalte pentru o epocă în care se gusta mai mult analitismul. Nu știu în ce măsură citim această colecție de eseuri
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
literaților, locul unde scăpa libere toate idiosincraziile, unde spiritul se emancipează și se desfășoară în voie. Valéry scrie după o logică aparte, care este cea a poeziei sale, ea presupunînd o filtrare aparte a ideației prin strategiile paradoxului, ale unei retorici provocatoare și afectuoase deopotrivă. Pe fiecare pagină se simte poetul, uneori într-un mod foarte plăcut, alteori stingheritor, în măsura în care te face să te întrebi cît de frumos ar fi putut fi puse laolată aceleași idei într-un poem, în vreme ce în
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
par, cum era și de așteptat, cuvîntările ocazionale ale scriitorului, precum cea adresată tinerilor liceeni, ori un răspuns la discursul de mulțumire al Mareșalului Petain către Academia Franceză. Asemenea texte ar putea constitui mai curînd obiect de investigație din perspectiva retoricii elaborării lor, daca traducerea în limba română, destul de artificială și căznita pe alocuri, ar permite-o. "Supraviețuitorul", în acest volum, cel care nu știu dacă va rezista ravagiilor timpului și de-acum înainte, dar care în tot cazul e ctual
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
de emulsii și de tonuri fluide, iar imaginea arhaica, sever coagulata, asemenea unui idol preistoric, se îngîna cu explozii expresioniste și cu obstinata grijă pentru detaliu a unui caligraf. Coexista, în aceste imagini, și forța unui figurativism fără vîrstă și retorica unui eroism circumstanțiat, si aerul grav, arhetipal, ușor de recunoscut în pictură lui Vlasiu, si lirica unui simbolism întîrziat, si încrîncenarea cromatică a lui Teodor Moraru, si figurația statică a lui Gh. Saru, si pensulația amplă a lui Sălisteanu, si
Expozitia Lucia Ioan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17769_a_19094]
-
patos. Din cauza tensiunii acumulate, el are momente de veselie nefirească. O exuberanta chinuita, un râs cu gura arsă de febră - aceasta este esența scrisului sau. La care, pentru deplină identificare, am mai putea adăuga o voluptate a enumerărilor erudite, o retorică baroca și, mai ales, tentația permanentă (vicioasa!) de a strigă în gura mare ceea ce în general nu se spune. Acest mod al lui Dan C. Mihăilescu de a fi "popular" îi aduce popularitate doar în rândurile unor cititori cultivați, capabili
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
Criticonul, Cărțile omului desăvîrșit: Eroul. Politicianul. Discernătorul. Cuminecătorul. Ascuțimea și arta ingeniozității, una dintre lucrările din prima parte a vieții lui Gracian, publicată la Madrid în 1642, e greu de clasificat, pentru că ar putea figură la fel de bine alături de manuale de retorica, de tratate de critică literară, de stilistica, ori ar putea trece drept opera filozofica, sau doar antologie de texte literare din epoca. De fapt, este o carte despre imaginație, prin care autorul înțelege acea facultate umană care ne inspiră cuvinte
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
l-au stabilit că teorema fundamentală abia mult mai tîrziu, catre începuturile secolului nostru. Respectul lui Gracian pentru vorbire ține de o atitudine mai generală existența în secolul al XVII-lea, nu reprezintă doar poziția lui individuală. La vremea respectivă retorica, arta persuasiunii cum o numise Aristotel, era una dintre disciplinele cele mai importante în curriculum-ul universitar. Studenții învățau, alături de principiile matematicii și ale gramaticii, cum să vorbească elegant și convingător, cum să construiască un discurs rațional, cum să gîndească
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
cum o numise Aristotel, era una dintre disciplinele cele mai importante în curriculum-ul universitar. Studenții învățau, alături de principiile matematicii și ale gramaticii, cum să vorbească elegant și convingător, cum să construiască un discurs rațional, cum să gîndească logic. Perechea retoricii era dialectica, care, în ciuda asimilării ei astăzi ca domeniu al filozofiei, reprezenta în perioada aceea știință raționării. Dialectica te învață cum să iți ordonezi gîndurile într-o manieră logică, în vreme ce retorica îți arată cum să ordonezi cuvintele în așa fel
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
construiască un discurs rațional, cum să gîndească logic. Perechea retoricii era dialectica, care, în ciuda asimilării ei astăzi ca domeniu al filozofiei, reprezenta în perioada aceea știință raționării. Dialectica te învață cum să iți ordonezi gîndurile într-o manieră logică, în vreme ce retorica îți arată cum să ordonezi cuvintele în așa fel încît și ele să reflecte bună organizare a gîndurilor. Pentru Aristotel retorica și dialectica nu puteau fi separate, pentru că prima reprezenta echivalentul contingent al celei de-a doua. Cu timpul însă
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
reprezenta în perioada aceea știință raționării. Dialectica te învață cum să iți ordonezi gîndurile într-o manieră logică, în vreme ce retorica îți arată cum să ordonezi cuvintele în așa fel încît și ele să reflecte bună organizare a gîndurilor. Pentru Aristotel retorica și dialectica nu puteau fi separate, pentru că prima reprezenta echivalentul contingent al celei de-a doua. Cu timpul însă a intervenit un divorț, regretabil, între aceste discipline, retorica fiind partea vătămată și învinsă în același timp. De la sfîrșitul secolului al
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
fel încît și ele să reflecte bună organizare a gîndurilor. Pentru Aristotel retorica și dialectica nu puteau fi separate, pentru că prima reprezenta echivalentul contingent al celei de-a doua. Cu timpul însă a intervenit un divorț, regretabil, între aceste discipline, retorica fiind partea vătămată și învinsă în același timp. De la sfîrșitul secolului al XVII-lea începînd, arta persuasiunii intra într-un grav declin, pierzîndu-și treptat prestigiul intelectual, dispărînd din programele de studiu universitar, și ajungînd în cele din urmă să fie
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
grav declin, pierzîndu-și treptat prestigiul intelectual, dispărînd din programele de studiu universitar, și ajungînd în cele din urmă să fie considerată o chestiune de bun simț, de inventivitate personală, de talent individual. Poate așa se explică, prin interesul scăzut pentru retorica, de ce ne vine astăzi atît de greu să vorbim clar și articulat, să formulam propoziții inteligente, să ne înțelegem unii pe alții, ori, mai important, să ne convingem între noi de ceea ce credem fiecare că reprezintă un adevăr important. Dialectica
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
înțelegem unii pe alții, ori, mai important, să ne convingem între noi de ceea ce credem fiecare că reprezintă un adevăr important. Dialectica și-a păstrat un statut privilegiat, în aparență, ca domeniu fundamental al spiritului, însă în realitate odată cu decăderea retoricii a intrat în umbră și știința gîndirii. Gracian era conștient, si cu el întreaga intelectualitate a secolului al XVII-lea, că nu gîndim logic dacă nu o putem și demonstra în vorbirea noastră. De la hidalgo la businessman Care sînt însă
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
gîndirea de tip constructivist ale lui Alexandru Tipoia din ultima să perioadă, dar este solidar în mod direct și cu experiențele bidimensionalului de factură modernista, în general, cu tendințele de opacizare a imaginii și cu dematerializarea acesteia ca alternativă la retorica nenumăratelor naturalisme. Însă George Tzipoia nu ajunge la aceste reprezentări prin retrospecție culturală, prin citat sau prin colaj de motive, ci printr-o decantare lentă a proprie-i sale gîndiri și printr-un proces continuu de negare a anecdoticului. Perfect
George Tzipoia sau nostalgia spiritului clasic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17848_a_19173]
-
nazism și unicitatea Soah-ului, apărut de curînd la Editură Humanitas. Din însăși introducerea acestui "fie că vrem sau nu" răzbate un fel de exasperare expresiva și, totodată, de raționament, care marchează o criză a demonstrației: e un moment de amuțire retorica, o oprire elocventa a argumentației, un suspense al explicitării, toate avînd rostul de a declara, într-o tonalitate cît mai simplă și mai directă, ceea ce mie una mi se pare ca Besançon evita să rostească pe tot parcursul cărții. Și
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
finalul cronicii, reiau problemă discutînd o altă carte dedicată ei, cea a lui Besançon. Diferențele dintre cele două argumentații, o spun din capul locului, nu mi se par mari. De altminteri, Besançon și Todorov vin din același spațiu, operează cu retorici compatibile, sînt sensibili la aceiași factori sociali, percep aceleași evenimente din lumea europeană contemporană. Besançon, însă, spre deosebire de Todorov, lucrează mai aplicat istoric, si astfel implicit mai nuanțat, mai atent la detalii și posibile contrargumente. Și nici nu mi se pare
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
nevoie de un background de asemănare. Dar pentru ca să fiesi relevanță, ea trebuie să aducă împreună fenomene distincte. Similitudinea poate fi oricînd contestată, după cum și diferența celor două planuri se poate dovedi iluzorie ori insuficientă. Analogia, așadar, e prin esență ei retorica, mai degrabă precară. Precară, cel puțin la un anumit nivel, ar putea fi și comparația dintre Gulag și Holocaust. Am lăsat special pentru sfîrșit un aspect foarte important al argumentației lui Besançon. Pe tot parcursul prezentării cărții sale eu am
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
ia parte la Revoluție, riscându-si în repetate rânduri viața. Apoi înființează ziarul Cronică zilei prin care, speră, nu fără o anumita naivitate, să contribuie la înlăturarea comunismului rezidual din România. Toată această aglomerare de fapte senzaționale ține de o retorică epica de factură romantică, pe care întotdeauna a practicat-o Augustin Buzura. Genul preferat al scriitorului este un fel de român de aventuri cu mesaj umanitar, ca Mizerabilii lui Victor Hugo. Spre deosebire însă de autorul francez, solemn și uneori
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
modă erotismului, a vulgarităților de orice natură, a pornografismului, a trivialului și a înjurătorismului de reproducere (model românesc), Gheorghe Izbăsescu nu ia decât viciile bărbatului fatal, înțelegând prea bine că și-ar distruge carieră/manieră/poemului, că și-ar submina retorica de întâlnire cu muză (fie ea și din "tomberon"): Ea văzând că ezit să beau dintr-odată/ ridică praful terorist la cer/ Cu lanțurile zorilor îmi leagă cuvintele, / îmi toarnă vinul pe față, pe mâini, și îmi zice:/ ăEu sunt
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
petrece în ultimii ani în Occident, de redefinire și reconceptualizare a esteticii, care în postmodernitate nu mai este strict domeniul frumosului, ci devine mai curînd o știință a cultivării privirii, a domesticirii și ascuțirii văzului. Estetică se transformă într-o retorica, ea caută să exploreze potențialul de seducție al imaginii. Neil Leach este un arhitect britanic (care de curînd a și vizitat România), foarte preocupat de poziția arhitecturii în panoramă interdisciplinara contemporană, motiv pentru care conduce un program de masterat în
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
menționate nu ar trebui să îi mai rămînă nici o șansă. Și totuși - iată formulă prin care, răsturnîndu-si afirmațiile anterioare, orice recenzent încearcă să sporească puterea propriilor judecați - rezultatul aproape că este invers. Pentru că autenticitatea șuvoiului de afecțiune fierbinte și a retoricii învolburate de care Adam Puslojic uzează în evocarea lui Nichita Stănescu are puterea rară de a seduce tocmai prin exces. Iar stihia a ceea ce printr-un clișeu curent numim "sufletul slav", manifestată exploziv în trăirile ei fără rest, apare aici
Poeti prieteni by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17891_a_19216]
-
coborând în plină viteză, zâmbind fericit sub cerul senin. Schiorul cu ochelari de soare, survolând munți și văi, pante abrupte, coaste întregi. Schiorul desenat pe orice pachet de țigări "Bucegi"" Poetul încearcă - și reușește - să valorifice în poezie până și retorica propagandei comuniste: "Stimați tovarăși, Pe baza realizărilor de până, pe baza succeselor înregistrate..." Urmează formularea ingenios elaborată a unei propuneri sarcastice de a adopta un plan privind ... moartea: "Tovarăși! Acesta este Unicul, Adevăratul, Marele nostru CINCINAL! Singurul pe care, într-
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
cu un fel de vendetta sau defulare dubioasă. Citind fragmentele din Lacan ori Kristeva, de pildă, demontate lexical de cei doi, am avut într-adevăr impresia clară că sensul adînc al teoriilor prezentate de filozofi rămîne complet impenetrabil autorilor cărții. Retorica alcătuirii Imposturii intelectuale e, la rîndul ei, deosebit de suspectă: scrisă după ce articolul lui Alan Sokal, publicat în Social Text în 1997 stîrnise deja valuri de indignare, cartea se străduiește prea mult să fie imbatabilă, să răspundă tuturor contraargumentelor, să anticipeze
Un pacifism suspect by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17220_a_18545]
-
deja după al doilea război mondial. O istorie generală, însă nu ca proiect comprehensiv și global, ci mai curînd ca un fel de subtext teoretic, de compendiu de întrebări și strategii valabile pentru orice istorie particulară. Dacă vreți, istoria ca retorică, ca dicționar, corpus de probleme, dileme, sau soluții. Termenul retorică sau acela de dicționar sînt cu deosebire importante, pentru că Arheologia cunoașterii încearcă să rezolve problema condițiilor de posibilitate ale cunoașterii introducînd concepte precum acela de discurs, formațiune discursivă, enunț sau
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17272_a_18597]
-
ideea (din capitolul final al cărții) că naționalismul a fost precumpănitor în critica societății românești moderne, considerînd că evoluția țării spre modernitate ar fi fost folositoare numai evreilor și politicienilor. Legionarismul a preluat motivul obsesiv al naționalismului, continuîndu-l și aprofundîndu-i retorica. Iar democratizarea incompletă și naționalismul moștenit au extins granița de toleranță față de Garda de Fier. Tîrziu, prea tîrziu, cînd pericolul a fost conștientizat s-a apelat la soluționarea lui autoritară. Oricum, precizează dl Heinen, în interbelicul românesc numai Garda de
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]