4,965 matches
-
Roma și imaginarul antic, Toma Pavel evidențiază înrudirea între mentalul clasic și mentalul antic. Tragedia clasică ar fi una dintre formele de manifestare a unei ordini imaginare numită Antichitate și a unui limbaj de o mare bogăție și flexibilitate numit retorică. Este remarcată de asemenea structura spațială și temporală fundamental identică a tragediilor clasice, precum și tendința spre pesimism a teatrului tragic. Interesantă este revelația "rezistenței la idealizare". Oricât de dispuși ar fi să caute departe, în trecut și aiurea, modelul unei
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
opțiuni estetice și politice, încercând să nu ne pierdem demnitatea și să ne coborâm talentul (cât îl avem fiecare) în pactizări și acomodări cu puterea, cu sistemul. Refuzul, chiar dacă nu a fost direct, el a existat în fuga noastră de retorica patriotardă, de arhaicitatea orgolioasă, naționalistă, în configurarea unui "calm al valorilor" deasupra condiției noastre, a finitudinii noastre. În construirea unui spațiu imaginar, eteric, dar și aluziv la terestru, prin contrast.
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
că un tip nou de magazine se chema BIG. Poetul a scris în Săptămîna regretabilului E. Barbu un articol vehement întru apărarea limbii române, invadată cum o credea de termeni anglo-americani. N-avem și noi mare, enorm, colosal, se întreba retoric dl Vulpescu. Ce trebuință ne face big ? Replica autorității comerciale a venit într-unul din numerele următoare ale aceleiași reviste: BIG însemna Băcănie, Industriale, Gospodina, fiind așadar un acronim, o reuniune de inițiale! Cele mai multe firme actuale conțin acronime. Un mic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15848_a_17173]
-
mai ales de complicarea sintactică, adesea și de perturbarea ordinii temporale (din păcate, spațiul nu permite reproducerea unor citate destul de lungi ca acestea să se poată observa bine). E interesant cum - sub presiunea rimei, dar de fapt a întregului edificiu retoric - relatarea ororii cotidiene se structurează într-un alt cod. Limbajul banalității, cel tehnic-medical ori al detaliilor juridice, cel "indecent", argoul și limbajul juvenil cel mai recent se asociază, într-o demonstrație de plurilingvism, cu farmecul erudiției. Virtuozitatea tehnică este esențială
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
Irina Coroiu Ce-și doresc adolescenții și maturii Cocktail-ul cinematografic estival invită la constatări generate de un retoric titlu din sezonul anterior și anume Ce-și doresc femeile, film însuflețit de un vag ofilit Mel Gibson, pus în valoare de urîțenia glamouroasă a Helenei Hunt plus un subiect incitant. Dacă protagonistului acestei comedii, tot constatînd ce gîndește sexul
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
este, la rîndu-i, pusă între paranteze. În secolul următor, Nietzsche dezvoltă punctele de plecare kantiene în critica structurilor abstracte, despre care s-ar crede că reflectă chiar ordinea lumii sensibile, a contingentului, considerîndu-le simple reprezentări fictive, metafore, cu o sorginte retorică. Influența uriașă a lui Kant se întinde și peste orientările filosofice ale secolului XX, peste fenomenologia husserliană, filosofia analitică, ficționalism, pozitivism, Gestaltpsychologie, știința cognitivă, analiza discursului, inteligența artificială. În strînsă relație cu modernismul, trebuie reținută opinia unor Con Davis și
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
care, se pare, îl propune. Autorul menționează că această lucrare nu este decît un început; ar fi conceput-o ca pe un preambul la o amplă sinteză a literaturii române. Avem două opțiuni. Putem crede că acesta este un reflex retoric. încă din articolele de tinerețe, criticul avea gustul �fișelor", al �schițelor", al �dosarelor", al sintezelor rezumate, premergătoare unui proiect mai amplu. Numai că de data aceasta avem în față concretizarea unui proiect amplu: o viziune postmodernă extrem de coerentă asupra literaturii
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
specific epocilor tulburi. După câteva luni, gruparea organizată de Negoițescu și Stanca va scoate propria revistă. Ar mai fi apărut oare "Revista Cerului literar", dacă viața revistei lui Blaga nu s-ar fi întrerupt aici? Nu e o simplă întrebare retorică. S-ar putea presupune că revista Ardealului filosofic, scoasă de Blaga, ar fi devenit mai încăpătoare, cu profil filosofico-estetic sau filosofico-literar, dacă ar fi continuat să apară, absorbindu-i pe cerchiști, și pe cei care fuseseră indisponibili până atunci.
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
văd decât un crepuscul vânăt, prelung,/ un lapte vechi, putred/ albind în șuvițe cenușii cerul concav și întunecat" (Lumea asta-i caducă). Magda Cârneci riscă de multe ori prin tonul poemelor. Patetismul patriotismului, ironia, disperarea, suferința, dezamăgirea, scepticismul marchează însă retoric (r)evoluția politică a ultimilor 20 de ani. Datarea unor versuri pare uneori inutilă. Poemul închide în el momentul istoric din care s-a născut. Secvența Quintet politic (1992) nu mai are nimic din frenezia și entuziasmul momentului 1989: "poetul
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
Poeme politice, Editura Axxa, Botoșani, 2000, Colecția "La Steaua" - Poeți optzeciști, 108 p., f.p. Gânduri poetice despre (ne)liniștile existenței Manual de gânduri care liniștesc... este un fals-jurnal alcătuit din secvențe de întindere diferită de la aforisme, scurte reflecții, replici, întrebări retorice până la amintiri și meditații de câteva pagini, ba chiar scurte fragmente de proză. Spun fals-jurnal pentru că scrisul lui Iustin Panța este contactul cu viața și gândurile de zi cu zi, scriitorul analizându-și gesturile, mișcările, întâmplările, întâlnirile și relațiile cu
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
tragediei lui Sofocle. Cine îi mai poate cere oare păstrarea totală a calmului și a dreptei măsuri unui om care, spre a se conforma cu conștiința sa, a ales moartea, deși nimic nu iubea mai mult decît viața?", se întreabă, retoric, autoarea, dînd o definiție, prin ricoșeu, conduitei exemplare a Antigonei și, în general, oricărui act de eroism, curajului de a lua atitudine, de a ignora constrîngerile exterioare în numele "a ceva ce nu se vede, ceva nenumit, ceva inexprimabil(...), căruia unii
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
nu reprezintă nici un act de afirmare în istorie, și nici un factor educativ pentru poporul român". Zăbovind la nivelul "afirmărilor țărănești", n-am putea rămîne decît în rîndul, defel onorabil, al "întîrziaților istoriei". "La ce ne servește să știm, se întreabă retoric C. Noica, că strămoșii noștri geți aveau o cultură poate la fel de nobilă, în felul ei, ca aceea greacă a timpului, dacă prin caracterul ei sătesc, cultura getică a dispărut pentru totdeauna?". De facto, noi ne îndreptăm acum spre formele istorice
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
aplicat și concepției unui text literar, nu doar în procesul de receptare, cum putem interpreta un episod de genul acesta? Există cu adevărat o autonomie a literaturii, sau un criteriu estetic pur, sau sînt simple miraje? Nu e o întrebare retorică, iar cărți precum cea a lui Richard Lansdown conturează posibilitatea unui răspuns, oricît de depărtat încă de noi. Richard Lansdown, The Autonomy of Literature, Palgrave Press, 2000, 265 pag.
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
de către un cititor atent. Octavian Paler insistă asupra lipsei sale de vocație de om public. I-ar lipsi și voința de a deveni o figură publică. Nu poți să nu te oprești asupra acestor rînduri și să nu observi mistificarea retorică: nimeni nu te face lider de opinie împotriva voinței - dimpotrivă, este necesar ceva efort personal. Determinismul pătrunde în biografie și simplifică, "univocizează". Am fost un hedonist, am vrut să fiu un stoic, sînt un ratat așa cum sînt toți cei cu
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
televizată: Și scrie pentru cititori anacronici care persistă într-un model cultural desuet. Nu cred că cineva din generația mea înțelege ceva din dorința de a fi stoic. Un astfel de limbaj, lipsit complet de referință, un astfel de vertij retoric este incomprehensibil cel puțin pentru un cititor format după '89. O comparație cu Emil Cioran este absolut necesară. Problematica este identică (moarte, singurătate, sinucidere) modul de abordare este complet diferit. Bibliografiile sînt cu totul altele. În timp ce Paler apelează la mai
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
în destinul scriitorului. Lisa nu este un paradis pierdut, ci o cauză a ceea ce a devenit mai tîrziu autorul. Sînt multe pagini memorabile despre copilărie, despre adolescență, unele de un umor extraordinar, dar toate sînt imediat viciate de un orgoliu retoric ieșit din comun. Fiecare gest trebuie explicitat, devitalizat așadar. Autorul ajunge la Spiru Haret direct din acel sat uitat de lume și constată: "Cam trei sferturi din cuvintele limbii române moderne îmi erau necunoscute. Trebuia să mă deprind acum să
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
ca prezență imediată, CRC se manifesta, în fața colii de scris, într-un mod nestăpînit și devastator. Avînd o perfectă proprietate a termenilor, o capacitate firească, și cu atît mai rară, de a distribui ironia, sarcasmul și spiritul polemic în construcții retorice grave și cu o bogată substanță analitică, el a acoperit, de-a lungul multor ani, atît nivelul criticii de întîmpinare și al textului de receptare, cît și pe celălalt, mult mai riscant și mai greu abordabil, al implicării morale și
Tăcerea lui CRC by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15612_a_16937]
-
De foarte puține ori se mai întreabă lumea culturală cum se face critica și cum ar trebui să se facă. Șirul de întrebări apocaliptice nu apare în urma unei autochestionări serioase, cum ar fi normal. El exprimă mai curînd o deznădejde retorică. Ce rost mai are să fac critică dacă nimeni nu e interesat?' ' o astfel de întrebare aruncă vina pe ignoranții care nu citesc. Sînt însă și altfel de cititori: cei care citesc și-i apucă o lehamite asemănătoare cu aceea a
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
cultură postdecembristă... lang=EN-US style='font-family:Comentariile critice ale lui Nicolae Bârna diferă prin 'subiecții' aleși, numai scriitori unul și unul. Domnia sa propune o critică aparent suspicioasă a unor cărți mari din literatura română contemporană. Totul este însă un joc retoric puțin abil ' instrumentele critice sînt clasice. Pe Nicolae Breban îl luăm peste picior pentru 'greșeli estetice' evidente, dar îl salvăm cu grație în final. Mecanismul ar fi acesta: iată cît de multe imperfecțiuni are și totuși cît de mare e
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
o frumusețe de compunere critică. Ambii critici practică înfrigurați specia critică numită 'rezumat'. O fi el bun, ici-colo, la vreun roman mai necunoscut, dar să citești povestea Buneivestiri sau a Orbitorului, asta-i cam prea de tot. Inversiuni emfatice, efecte retorice pompoase, tonul din alte vremuri, cînd literatura însemna nefiresc de mult. Osificare, încremenirea în scheme critice personale. Cam aceasta ar fi concluza tristă a periplului prin raftul ascuns al criticii contemporane. Cei doi reprezintă o clasă consistentă de critici, prozatori
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
cuvine remarcat și pentru atitudinea subtil polemică a autoarei care, asociindu-se la modul evident, prin folosirea repetată a pronumelui "noi", unui mod de a gîndi grădina și natura ce pare a ne fi specific, se distanțează discret, prin întrebări retorice, de același mod de gîndire ce ne-a lăsat moștenire atîtea spații verzi cît se ne întrebăm dacă am avut, vreodată, grădini. Dolores Toma - Despre grădini și modurile lor de folosire. Polirom - col. Plural. Iași - 2001. 240p. O țară soră
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
de ani nu mai știu aproape nimic. Este nevoie de o reconstituire serioasă a contextului și, mai ales, este nevoie de foarte multe mostre. în cazul literaturii, o nevoie de mostre textuale, în care volumul de față abundă. Un efect retoric periculos apare în urma parafrazărilor mult prea lungi. Toți cei patru folosesc procedeul cu generozitate. La Ion Stanomir parafraza se transformă într-un ciudat stil indirect liber - autorul își afișează sarcasmul folosind sintagme întregi din retorica specifică epocii. O mișcare simpatică
Tînăr avînt masochist by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15657_a_16982]
-
să se susțină că romanul anterior al lui Slavici sau Rebreanu, de exemplu, nu conține psihologie și analiză. Iar pe de altă parte, subiectivitate și obiectivitate nu sînt concepte etice, privitoare la atitudinea autorului, cum le interpreta Lovinescu, ci concepte retorice referitoare la perspectiva naratorului. Din astfel de confuzii nu s-a înțeles bine înainte de-al doilea război (și, uneori, nici după) felul în care s-a schimbat romanul nostru de la generația veche la acea nouă din interbelic. Preferința pentru
Hortensia Papadat-Bengescu - 125 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15687_a_17012]
-
de un secol de manifestare, e perfect unitară, cum se și cuvenea. Heliade, ca și Bălcescu și Russo, oricît de deosebite ar fi temperamentele lor individuale, coincid prin acea tendință activă, practică și militantă a scrisului lor. De aici caracterul retoric al scrisului exponenților de frunte ai celor de la 1848. Totuși, autorul știe să identifice deosebirile dintre creația celor trei. Originalitatea la Heliade stă în exprimarea sentimentului de indignare și revoltă, pe cînd Bălcescu e un retoric, dar dezvoltă o retorică
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
lor. De aici caracterul retoric al scrisului exponenților de frunte ai celor de la 1848. Totuși, autorul știe să identifice deosebirile dintre creația celor trei. Originalitatea la Heliade stă în exprimarea sentimentului de indignare și revoltă, pe cînd Bălcescu e un retoric, dar dezvoltă o retorică nobilă, adresîndu-se, recules, națiunii întregi, iar Russo și-a asigurat, chiar prin Cîntarea României, reputația de stilist. Costache Negruzzi e primul nostru realist, contribuind esențial , prin scrierile sale, la impunerea curentului. El preferă, de aceea, observația
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]