3,156 matches
-
Astrid CAMBOSE - Acest interviu are ca temă istoria recentă a României. Alice Voinescu spunea: Continuitatea de conștiință este stilul. Ea transformă o existență în destin". În ceea ce vă privește, continuitatea de conștiință apare, retrospectiv, ca un fapt împlinit și pe deplin demonstrat. Ea a fost dublată și de o continuitate de proiect cultural, profesional. Într-o lume în general șovăielnică și mult prea adaptabilă, Dvs. ați ales rigoarea. Pentru cineva tânăr, care ar dori
Alexandru Zub by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/6869_a_8194]
-
legiferare a materiei literare și a legăturii sale cu societatea, prevederi a căror încălcare era prohibită, sub amenințarea celor mai grele sancțiuni. Enormităților nu li se putea da nici cea mai palidă replică. Iată cîteva mostre ce ne pot înfiora retrospectiv: "Curentul gîndirist a îndeplinit cu conștiinciozitate Ťcomanda socialăť a hitleriștilor de a lucra la dezarmarea națională a poporului român în vederea transformării lui întîi în furnizor de carne de tun, iar mai apoi într-una din națiunile sclave ale imperiului mondial
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
al fluctuațiilor psihice pe care nimeni nu-l poate anticipa. Vedem metamorfoza omului, îi constatăm neașteptata desfășurare, și apoi renunțăm a o explica, conștienți fiind că personajul iese din tiparele înțelegerii. Chiar și elogiile pe care i le vom aduce retrospectiv ne vor întări convingerea că aluatul din care a fost croit e rarisim. Toma Arnăuțoiu e un astfel de personaj de esență inexplicabilă, a cărui identitate nu o poți defini decît prin setul de latențe intime care i-au hotărît
Lupii de la Nucșoara by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6752_a_8077]
-
dacă te închizi în tine, riști să devi egocentric. - Acționați cu calm în viață. Papa, care a predat liceenilor litearatură, a folosit o imagine dintr-un roman argentinian scris de Ricardo Guiraldes, în care protagonistul - gaucho Don Segundo Sombra - privește retrospectiv modul în care și-a trăit viața. - Un mod sănătos de petrecere a timpului liber. "Consumerismul ne-a adus anxietate", susține Papa, cerându-le părinților să-și facă timp pentru a se juca cu copiii și să închidă televizorul atunci când
Papa Francisc, sfaturi pentru o viață mai fericită by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79094_a_80419]
-
puterea politicească actuală, și ea răsfrîntă în cărți de rememorare, de un, ca și inevitabil, răsfăț, dar și de interes sub semnul irepresibilului senzațional: "un foarte incitant (și la modă) fenomen care joacă între literatura culiselor (...), literaturizare, mărturie-document și analiză retrospectivă (natural, excesiv partizană)". Nu poartă oare "memorialistica puterii" un caricatural reflex al unui mit biblic? Pornită de la o atare altitudine, persiflarea e atracțios acidă: "Căderea de la putere e un eveniment mai dramatic decît o simplă cădere din rai. Și, în
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
puterea politicească actuală, și ea răsfrîntă în cărți de rememorare, de un, ca și inevitabil, răsfăț, dar și de interes sub semnul irepresibilului senzațional: "un foarte incitant (și la modă) fenomen care joacă între literatura culiselor (...), literaturizare, mărturie-document și analiză retrospectivă (natural, excesiv partizană)". Nu poartă oare "memorialistica puterii" un caricatural reflex al unui mit biblic? Pornită de la o atare altitudine, persiflarea e atracțios acidă: "Căderea de la putere e un eveniment mai dramatic decît o simplă cădere din rai. Și, în
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
mai năstrușnic, între colegi. Și amintirile din școală, cu gust de savarină, ca orice asemenea amintiri, se amestecă, natural, cu politica liberală. Ea domină scena, în acești primi ani, de pînă în 1885, cînd moare Rosetti. Pasiunea de a cerceta, retrospectiv, ziare care atunci nu te-au interesat, și de-a încerca să înțelegi, în toată lupta lui ascunsă staturii tale de-o șchioapă, un timp care a fost al tău fără, de fapt, să fie, mai degrabă fiind tu al
Domnul B. by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7943_a_9268]
-
vechile urme ale civilizației de odinioară când grădinile irigau paradisiac acest oraș? De asemenea, aș fi preferat regimul alert, regizat absurdist-ironic al unui Michael Moore fără concentratele, E-urile propagandistice ale acestuia. Ar fi fost excelente și câteva flash-uri retrospective cu traficul de acum 100 de ani sau cel de acum 20 de ani înainte de 1989, pentru a realiza măcar schițat un istoric al temei, foarte potrivit pentru un documentar. Penultimul film al lui Alexandru Solomon, Război pe calea undelor
Bucureștiul după șoferi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7794_a_9119]
-
fata din țintirim i-a lecturat din poeții ei preferați: Ahmatova, țvetaieva, Hölderlin. După lungi ore de amor fizic, băutură și lecturi încrucișate, zorii de zi îi surprindeau "recitând în gura mare Arghezi, Bacovia, Nichita". O-la-la-la-la-la-la-la (cu șapte de la) exclamă retrospectiv Erika, încercând să cuprindă într-o formulă cât mai exactă anvergura și profunzimea acestei relații unice. Suflet pereche cu cel al istoricului mentalităților, tânăra discipolă nu arată totuși vreo gelozie față de și mai tânărul ucenic, care va pleca în curând
Arătania by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7681_a_9006]
-
Radu Ciobanu DOAMNA Mariana Șora (n. 1917) se află în fericita și rarisima situație de a-și putea evalua retrospectiv și cu o invidiabilă luciditate lunga viață, în care a cunoscut întreaga gamă a trăirilor și în primul rând bucuria, nu oricui dată, de a putea scrie, cel puțin în aparență, fluent, netulburată de nici un cutremur major. Și totuși nu
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
unei lucrări monografice, te întîmpină felia îngustă a contribuțiilor colective, așa cum este cazul volumului coordonat de Ciprian Vălcan la Editura Bastion. În plus, neputinței de a reda, în amănunțime, spiritul capitalei austro-ungare i se adaugă un factor subiectiv de perturbare retrospectivă: e vorba de imaginația cititorului, înclinat fie să idealizeze Viena, fie s-o încarce cu propria reverie. Același lucru se întîmplă în cazul cărților de călătorii: nu le citești ca să afli ceva despre meleaguri străine, ci ca să preiei emoția celui
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
destinului, fapt ce răspunde însă în increat. Palparea divinității cu antenele lăuntrice duce la regretul de-a fi. Neantul, receptacul al virtualităților netraduse în act, izvor al tuturor posibilităților, așa cum apare în poetica mallarmeană, e un soi de mîntuire inversă, retrospectivă: "Arătînd fără rest, / întregind ceea ce suntem cu de unde venim / și spre Cine ne ducem, fără margini, fără punct, / în traiectorii, în jupuitul de piele volum. / Ca să fim cum ne-a vrut Dumnezeu, trebuia să nu ne fi oprit din a
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
omenesc, atunci el constă în nașterea unui punct de rezistență în mijlocul unor curenți turbionari: totul curge și se destramă în matca istoriei, doar din loc în loc apar cheaguri stătătoare. Aceste cheaguri sunt nodurile de cristalizare a ierarhiilor culturale, sunt reperele retrospective ale atenției colective. Sunt numele pe care le rostim atunci cînd vrem să ne facem o imagine despre trecut. Și astfel, a le invoca nu e doar un stimul menit a ne păstra ținerea de minte, ci e chiar condiția
Cărturarul din exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7538_a_8863]
-
scris. Ele "marchează un pas important în evoluția poeziei voiculesciene, depășind poemele din ediția crezută definitivă (1944) și situându-se în ansamblu destul de aproape de nivelul Sonetelor". Autorul ar fi intenționat să publice prin 1947 aceste două volume, rămase inedite. Privind retrospectiv, Liviu Grăsoiu distinge câteva trepte, fiecare cu specificul ei, în evoluția liricii lui V. Voiculescu: debutul, cu primele volume. Poezii (1916) și Pârgă (1921) ar pune în lumină un peisagist dintre cei mai inspirați, volumul Destin (1933) ar constitui o
Un devotat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7544_a_8869]
-
iubi atît de mult, cred că mai mult decît ai fost iubită vreodată". Ea: "Nu te-am iubit niciodată" și, cu alt prilej: Totul are un sfîrșit". "Cu ce ușurință a spus că nu m-a iubit niciodată", reflectează Radu retrospectiv, pentru ca imediat să treacă la cealaltă extremă: Evident că e o reacție furioasă, un protest justificat și nimic mai mult. Arunci o frază, asta declanșează te miri ce replică absurdă, și totul se rostogolește". După ce își descrisese în nenumărate rînduri
O carte complexă by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7291_a_8616]
-
este faptul că ar fi luat sfîrșit, așa cum spune Fukuyama, ci, din contră, că nu va avea sfîrșit - deci finalitate. Trăim întotdeauna cu iluzia că ceva va avea sfîrșit, că va dobîndi atunci un sens, că va permite să restituim, retrospectiv, originea și că, prin acest început și prin acest sfîrșit, va îngădui jocul cauzelor și efectelor. " (p. 59) Pentru Baudrillard, oamenii sunt prinși într-o cursă de maraton căreia nu-i mai pot întrezări linia de sosire. Aleargă alandala, înconjurați
O spiralădin cuvinte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7331_a_8656]
-
constanta Rebreanu" în peisajul nostru literar: nu un cult, deși îl merită din plin, ci fireasca datorie față de romancierul român suprem. Eugen Lovinescu era dispus să sacrifice pe altarul lui Ion toate romanele de până la el, dar noi astăzi, privind retrospectiv cele 9 romane ale scriitorului, recunoaștem că rămâne fără egal. La interval de câțiva ani, o monografie ori un eseu, o antologie sau un volum din ediția critică ni-l redescoperă pe Liviu Rebreanu și îi probează perenitatea. Atât numărul
„Dialog peste generații“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7343_a_8668]
-
La adânci bătrâneți, când totul îi era evident, lucrurile nu mai puteau fi schimbate: trezirea frumoasei din pădurea adormită, când constata că trăise "somnul ireal din basme, fără mari bucurii sau dureri", venise prea târziu. Așadar o narațiune cu teză: retrospectiv, întâmplările marcante ale vieții, însuși cursul acesteia pot să nu corespundă imaginii pe care și-o construiește subiectul. Dar interesul romanului - atât cât suscită - nu se datorează tezei, nici prea naivei construcții contrapuntice față de cunoscutul basm, ci luminii proiectate asupra
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
jurnal și celelalte specii înrudite există deosebiri structurale, determinate de conținutul lor, de modalitățile specifice de realizare, de natura aparte a viziunii pe care o proiectează asupra faptelor și împrejurărilor de viață evocate. Memoriile, confesiunile și autobiografiile literare sunt trăiri retrospective, filtrate prin conștiința omului matur prin prisma concluziilor trase în urma experienței de viață parcurse. Ele sunt, deci, forme rectificate ale trăirii, o scrutare lucidă a trecutului, în care autocenzurarea poate interveni în proporții apreciabile. Evident - așa cum s-a verificat în
Memorialiști români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7473_a_8798]
-
se oprește cu precădere asupra scrierilor de acest gen care reflectă creativitatea și experiența existențială a scriitorilor reprezentativi, transpuse fie în jurnale intime, cum sunt cele ale lui Gala Galaction, Liviu Rebreanu, E. Lovinescu și Camil Petrescu, fie în evocări retrospective, ca Anii de ucenicie de Mihail Sadoveanu, Masa umbrelor de Ionel Teodoreanu. Dramele istoriei contemporane a României, realitățile umane provocate de teroarea comunistă sunt evocate în pagini zguduitoare de N. Steinhardt în Jurnalul fericirii, Adriana Georgescu în La început a
Memorialiști români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7473_a_8798]
-
de îndepărtat de austerul model "paideic" noician. Dacă, după cum ni se confesează, gînditorul de la Păltiniș, simțindu-i "sălbăticia" inimii, își propunea a-i civiliza impulsurile de "bun sălbatic", a-i domestici o "animalitate a spiritului", ucenicul își dă în vileag retrospectiv o aprehensiune față de posibilul exces al operației: Dacă mă uit acum în urmă, singura mea teamă este că a vrut să mă Ťcivilizezeť prea tare, să mă împingă în punctul în care țipătul necioplit al inimii nu mai putea străbate
Dincolo și dincoace de Noica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7475_a_8800]
-
zece artiști ai companiei sale, este un dar al sorții - soartă ajutată și de Institutul Francez din București. Și, de fapt, totul nu se termină într-o oră și jumătate, căci îți păstrezi zâmbetul pe buze încă o vreme, savurând retrospectiv imagini din spectacolul Sombreros, prezentat de curând de Compania DCA (Decouflé Company of Art), pe scena Operei Naționale București. Joaca - unul dintre cel mai frumoase lucruri din existența umană - începe încă de la titlu, Sombreros. S - ombre - eros, adică luați aminte
Fantezie, numele tău este Decouflé by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7138_a_8463]
-
aceea privitoare la momentul optzecist e singura consemnată cu nedisimulat scepticism. Termenul însuși nu apare decât între ghilimele. (Și atunci, în debutul studiilor despre autori de raft secund, ca George Achim, a cărui poezie de tranziție oferă un bun prilej retrospectiv.) Firește, se poate discuta mult și contradictoriu în această privință. Personal, văd lucrurile puțin altfel decât profesorul Ion Pop. Mă îndoiesc, de pildă, că echinoxiștii afirmați în preajma anilor '80 îi preferau tacit pe colegii mai vârstnici (echinoxiști și ei) congenerilor
Argumentul Echinox by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7149_a_8474]
-
cînd îți judeci trecutul în raport cu niște idealități - iar țara sau Dumnezeu sînt astfel de idealități suverane - nu poți să nu-ți pui viața pe tipsia unor semnificații suprapersonale. Și chiar acesta e cazul Lidiei Stăniloae. Autoarea recurge la o descriere retrospectivă săvîrșită în matca unei priviri spirituale. Iar hotarele care îi mărginesc perspectiva sunt în număr de trei: prezența lui Dumnezeu, cultura țării și figura tatălui. Tocmai de aceea, acoperind un răstimp de peste de 20 de ani, memoriile de față seamănă
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
una clipele "țărăniei" se scurg și ele pe drumul spre Iași în căruța lui Luca și Creangă intră în etapa urbană a vieții. Drumul către Iași va fi așadar ceva cu totul deosebit în raport cu alte drumuri, Creangă conștientizează (atunci ori retrospectiv) că va fi și el un om de la "câmp", dar ascunde acest lucru, reproducând în schimb diatriba lui Luca: "N-aș trăi la câmp, Doamne ferește!" etc. Blăgești "peste Siret" este un punct terminus și un avanpost. Un punct terminus pentru că
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]