3,881 matches
-
uneori foarte des, și trebuia să se retragă din societate). Scriitorul suferea cumplit, dîndu-și seama că le gătura lor este de scurtă durată și, vai!, APROAPE IM PALPABILĂ (ea repeta la Moscova, el stătea În sanatorii, la soare, așteptînd clipa revederii). De mirare este și faptul că un om laborios, un creator care a scris foarte mult, În genuri diverse, care a tratat mii de bolnavi, În spații geografice diverse (de altfel, un anume neastîmpăr l-a făcut să nu stea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mâinile. Erau mâinile mele! Chiar în momentul în care mi le priveam extaziat, tanti Cateluța pătrunse în apartament și îngheță, de parcă ar fi dat nas în nas cu o fantomă: "Aoleo!", exclamă dumneaei. Încercă un surâs, deși cred că bucuria revederii nu era chiar atât de puternică: "Vai, dom' profesor! Ăăă... nu mă așteptam să vă găsesc". Viața e plină de surprize, tanti Cateluța. Oricum, văd că v-ați hotărât la niscaiva ore suplimentare...", am zâmbit și eu, plin de amabilitate
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Rușine! Rușinea rușinilor, nu altceva! Se înțelenește apoi tăcerea. Tăcere cu carcase de emoții atârnând în cârlige, de tavan, ca ntr o măcelărie. Măcelăria sufletului! Apoi Iozefina își ia, mai mult decât întoarsă pe dos, umbrela și, cu un la revedere rece și anemic, pleacă. Se pare că zisesem hop până a sări pârleazul. Și nu era prima oară. Poate că îi cerusem prea mult și dintr-o dată, totul. Eu deja o și vedeam pe Iozefina acceptând cele mi năstrușnice lucruri
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
înșeală - răspunse Gerard - și cu toții vă înșelați. Întradevăr, ai dreptate, domnule Valy: cercul s-a închis. Contele și contesa au fost răpuși de urs. Nu de ursul nostru. Chiar și cornistul a fost răpus. Principele poate fi liniștit acuma... La revedere, prietene, și mulțumesc oricum, pentru tot. Gerard îi strânse lui Valy, mâna ca și cum n-ar mai fi avut de gând să se mai vadă amândoi vreodată în această lume și ieși. Dispăru apoi, din fața lui Valy ca o vână de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cum spuneam, mama mergea des în grajd, să vadă ce face calul... Și el... el o primea de fiecare dată cu un nechezat abia murmurat. M-am mirat mult de faptul că nu a avut nici o tresărire de frică la revederea mamei, ci de fiecare dată o primea cu același nechezat, mai mult un murmur abia auzit... Vifornița nu s-a potolit nici când a început să amurgească. Geana roșie de la asfințit, era semn că gerul nu va slăbi peste noapte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
asta. Sunt semne că terapia funcționează. Mi-e teamă Însă că ședința noastră a luat sfârșit. — Din nou te Înșeli, doctore. Doar s-a-ntrerupt. Ce Înseamnă o săptămână față de-o veșnicie? — Ne vedem marțea viitoare, la aceeași oră? — Da. La revedere, doctore. — La revedere, Cassandre. Sala de așteptare s-a umplut. Doi bărbați și o femeie stau așezați pe canapele, privind În gol. Femeia se ridică și se uită lung la mine, Înainte de-a intra În cabinet, cu acea privire
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
că terapia funcționează. Mi-e teamă Însă că ședința noastră a luat sfârșit. — Din nou te Înșeli, doctore. Doar s-a-ntrerupt. Ce Înseamnă o săptămână față de-o veșnicie? — Ne vedem marțea viitoare, la aceeași oră? — Da. La revedere, doctore. — La revedere, Cassandre. Sala de așteptare s-a umplut. Doi bărbați și o femeie stau așezați pe canapele, privind În gol. Femeia se ridică și se uită lung la mine, Înainte de-a intra În cabinet, cu acea privire pe care-o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fost chiar o experiență interesantă. — E-n regulă, am scăpat cu viață, am zis. Îți trimit raportul În seara asta. — A apărut ceva nou? — Ieri-dimineață, În parc, Kuznețov a mângâiat un cocker spaniel. Asta-ți spune ceva? — Nu. — Atunci, la revedere. Ceva nou Însă tot apăruse. Când m-am reinstalat la postul de pândă, l-am regăsit pe Kuznețov Într-o vervă de zile mari. Scria la foc automat, iar prin desișul de pe figură i se ițea codița de șoarece a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
avea cum s-o acopere. Nătărăul a tresărit, sucindu-și fără să vrea gâtul În aceeași direcție. Pistolul s-a rotit și el câteva grade, iar 0,1732 secunde mai târziu, bila albă de pe masa de biliard Își lua la revedere de la palma mea dreaptă, Începând o scurtă, dar fructuoasă, călătorie prin aer. Când aceasta s-a Încheiat, după alte 0,8426 secunde , Stepa zăcea inutil ca o instalație sanitară defectă, cu boilerul crăpat . Glonțul lui trecuse prin câteva sticle și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sat, dar de această dată ea Însăși a cerut să opresc În șosea și a coborît ca orice alt pasager ocazional. A coborît, mi-a spus un „mulțumesc“ scurt și cam Înțepat, apoi s-a adresat celuilalt pasager ocazional: — La revedere, domnule... — Pablo! a spus acesta. Numele meu e Pablo Cârlan. Sărut mîna, domniță! Să aveți o zi bună! — La revedere, domnule Pablo - și a trîntit portiera. Am Înțeles perfect totul. De altfel, nici nu era prea greu de Înțeles. Nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ocazional. A coborît, mi-a spus un „mulțumesc“ scurt și cam Înțepat, apoi s-a adresat celuilalt pasager ocazional: — La revedere, domnule... — Pablo! a spus acesta. Numele meu e Pablo Cârlan. Sărut mîna, domniță! Să aveți o zi bună! — La revedere, domnule Pablo - și a trîntit portiera. Am Înțeles perfect totul. De altfel, nici nu era prea greu de Înțeles. Nu am pornit imediat, ci mi-am aprins o țigară și am privit cîteva clipe În urma ei. Voiam să mă asigur
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
care-l avusese cincisprezece ani în subordine. Dacă ar fi fost militar adevărat, ar fi intrat puțin în jocul Regizorașului, și după ce ar fi ieșit combinația, dacă ar fi ieșit, i ar fi tras un șut în fund luîndu-și la revedere, zice Dendé. Gîndiți-vă cum am rezistat noi, cum am ținut cu dinții de fiecare secundă, spune Tîrnăcop, cît a durat hăituiala pînă am reușit să ne facem pierdută urma. Ne-am fofilat fiecare pe unde am putut, prin gurile de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ultima înghițitură de cafea de pe fundul ceștii, se ridică de la masă, își aranjează pe umăr geanta închipuindu-și că tocmai a scăpat de o mare povară. Vasăzică, toți sînt o apă și un pămînt, dom’ Colonel, zice Poștașul în loc de la revedere. Nu uita s-o iei ca pe o consolare, n-ai nimic de pierdut, îl sfătuiește Bătrînul, închizînd ușa în urma sa, lăsînd să i se ivească pe față o umbră de neliniște. — Ascultă Delfinașule, ce ți se pare că ne-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o să vă aibă nimeni grija, îl asigură Patru Ace citindu-i gîndurile. — Chiar așa? nu-i vine încă să creadă lui Roja. — Exact, dar mă simt obligat să vă mai pun în temă cu un singur amănunt, își ia la revedere Patru Ace pe un ton oficial. — Care? întreabă Roja. — Că de la noi încă nimeni n-a plecat în cîștig, spune. Uite că pînă la urmă tot am găsit ce căutam, izbucnește Delfina triumfătoare, dînd la iveală un petic de hîrtie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-l ocrotească, să-l Îngrijească, să-i pună sângele În mișcare, mai ales că lunile de iarnă se topiseră și o primăvară blândă le luase locul. -Bună-dimineața, Înger al gunoaielor! Ce vânt te-a readus În ghetoul nostru iubit? Bucuria revederii, Îl face pe Antoniu să-și frământe mâinile, minute În șir, după care le dă drumul să zboare deasupra patului, acolo unde bătrânul cerșetor pare că-și trăiește sfârșitul. Apucă apoi ibricul de ciotul metalic care-a mai rămas din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se gândește că s-a născut totuși În Europa, și asta trebuie să fie un avantaj pentru autorul unei cărți. -Neică, nu contăm, pricepi dumneata? Nu vrea nimeni să știe de literatura noastră. Noi Între noi aici, și pa! la revedere, atâta! În rest, nimeni nu ne ia În seamă. Suntem prea neaoși gagiule,, De uimire, Antoniu a Înțepenit În mijlocul Încăperii, incapabil să mai scoată vreun cuvânt. Nu e uimit că nu ne citește Marea Europă Unită, ci e uimit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe neașteptate, arătându-și dinții albi puternici, iar ochii i se făcură două fante negre strălucitoare, mai înguste decât înainte. În ceea ce mă privește, oamenii plătesc pe măsura câștigului, spuse ea. Ați dat dovadă de multă răbdare, domnule Lynch-Gibbon. La revedere. Și deschise ușa. 10 — Vasăzică, ai cam încurcat-o, nu-i așa, trișor bătrân ce ești! zise Georgie. Aș fi fost în stare să plâng, într-atât mă simțeam de descătușat. O iubeam atât de mult în clipa aceea încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
intuit probabilitatea de a o iubi pe Georgie mai mult, de a o iubi mai curat. Am simțit acest lucru, dar l-am simțit în contextul durerii profunde și directe - mai exact în contextul unui act de trădare - produse de revederea unei încăperi care-mi era dragă din nou. A pierde pe cineva nu înseamnă doar a pierde persoana respectivă, ci și toate stările și formele prin care aceasta se manifestă în afara propriei ființe, așa încât, prin pierderea cuiva drag, pierzi totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
un alibi care să țină. Crede-mă: știu totul despre păcat și ec-, ec-... — Ecumenism? — La naiba, știi ce vreau să spun. Economi păcatului! Păi dacă ai plătit-o deja, ți-a Încuiat ușa și poți să-ți iei la revedere de la cochetăriile tale. Iar dacă n-ai făcut-o, n-o să te lase nici măcar să-i calci pragul. M-am uitat la prietenul meu, pe punctul de a se Îmbăta. Se mișca deja imprevizibil, era grandilocvent, vorbea din ce În ce mai exaltat. — Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pleca, Dora mi-a Întins mâna cu un gest totodată calm și provocator. S-a uitat tăcută la buzele mele; mi-am lăsat ochii În pământ și i-am sărutat degetele. Și asta a fost tot. Nici adio, nici la revedere. Cu toate astea, eram convins că semnaserăm un pact. În cele șapte zile și nopți care au urmat, cuvintele rostite de noi au lăsat un ecou - cel puțin În mintea mea. Mi-a luat trei zile să mă Încred În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aici: cizme verzi și șireturi aurii. Asta semnifică o noapte de corvoadă, dar Încununată cu șampanie. Sau aici: roșu sau castaniu - flagelare și caviar. Și acum, spuse Karp, dându-și seama că se făcuse târziu, trebuie să-mi iau la revedere. Furnizorul meu de Încălțăminte mă așteaptă deja. Găsiți ieșirea și singuri, nu? Dora Încuviință tăcută. Karp făcu o plecăciune ceremonioasă: — Dar Înainte să plecați, vă rog, completați câte un exemplar din chestionarul nostru psiho-biologic. Ne va ajuta să Înțelegem mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aminteai, intuiții cărora dintr-o dată le cazi pradă. Apoi e important ca informațiile să ajungă la persoanele competente. Vrând parcă să-și demonstreze Încotro bate, Îmi Întinse mâna stângă. Sper că am reușit să mă fac Înțeleasă, domnule Knisch. La revedere. Capitolul treisprezece După ce am ieșit din clădirea de cărămidă roșie, inima Îmi reveni treptat la o singură bătaie nervoasă pe secundă. Sudoarea mi se prelingea pe perciuni, În jos pe gât. M-am șters cu batista, apoi am apăsat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Trecu o mașină. Apoi ușa se trânti cu o bufnitură Întârziată. — După miercuri urmează joi - și apoi vineri. Mai puțin În calendarul tău, nu, ia zi, Knisch? — Număr zilele săptănii la fel ca ceilalți, doamnă Britz. Mulțumesc, doamnă Britz. La revedere, doamnă Britz. Administratora mă urmări, pas cu pas, până sus pe scări - mai Întâi cu ochii, apoi cu urechea. dar eram prea departe ca să mai aud ce-a strigat după mine. Parcă aș fi auzit cuvântul „surpriză“. În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rău și, în plus, refuz să ies și suport consecințele. Refuz! Iar ea dă cu mătura după mine, încearcă să-mi măture hoitul putrezit, să mi-l scoată la vedere. De ce, măi, fantome ale lui Gregor Samsa! Bună, Alex, la revedere, Franz! — Ai face mai bine să spui că-ți pare rău, măi ăsta, că dacă nu, vezi tu! Și când zic asta, nu-nseamnă că poate o să vezi! Am vreo cinci, poate șase anișori și ea mă ia cu dacă-nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la cale un plan care nu doar că o va pune În contact verbal cu fata, dar o va și ajuta să-l țintuiască pe Czinner, odată pentru totdeauna, În prima pagină a ziarului, Într-o cruficicare În exclusivitate. — La revedere, spuse fata. Mabel Warren, privindu-i cu ochiul antrenat al observatorului, văzu umerii ridicați ai evreului, ca ai hoțului rușinat care, aplecându-se În boxă, protestează slab - mai mult din obișnuință decât din vreun sentiment real de justiție - că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]