873 matches
-
de alt soi, e o istorie a formelor de literatură, a ideilor literare (profesată altfel decât o face Adrian Marino), a practicilor scrisului, observate nu într-o viziune tehnicistă, ci prin corelare cu substratul ideologic și într-o perspectivă vizând revelarea valorii. Demersul exegetic este deseori, dacă e considerat pe porțiuni restrânse, unul cu focalizare apropiată, cu stăruință asupra detaliilor, dar vădește întotdeauna preocuparea pentru ideile generale, cu referiri la imaginea de ansamblu. Traseul carierei critice a lui M. începe cu
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
genealogia mariajului între teologie și naționalism în România modernă). În epoca de aur a patristicii sau în febrilul sfârșit de veac XIX al Rusiei pravoslavnice, existau teologi care inundau cu forța virtuții și răbdarea inteligenței atâtea tărâmuri de mister și revelare. Dacă astăzi personalismul atât de popular printre teologii moderni n-ar rămâne doar o etichetă, atunci el s-ar reflecta într-un pasionat dialog cu cei care mai jertfesc încă unui „zeu necunoscut”. Dacă ar fi să urmăm modelul patristic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
spaniolă; cartea a fost tradusă în mai multe limbi), în care filozoful era pur și simplu considerat un ideolog nazist, chiar esența însăși a nazismului. Mai recent, în același spirit de vulgară „execuție”, mergând până la trucarea citatelor, dar cu pretenția revelării unor documente inedite ori neglijate, vezi Emmanuel Faye, Heidegger, l’introduction du nazisme dans la philosophie. Autour des séminaires inédits de 1933-1935, Albin Michel, Paris, 2005. Bibliografia secundară despre Carl Schmitt este și ea enormă, conținând și „execuții”. Nu mă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
actuala nuvelistică românească o pleiadă Întreagă de scriitori au dăruit producțiuni deosebit de pretențioase, că În totalitate fenomenul prezintă Într-adevăr o Îmbogățire a prozei noastre prin lucrări care atacă aspecte nemaiîntâlnite, caracteristice, ale realităților de la noi, că genul a permis revelarea unor talente necunoscute. (Ă). Nu ne temem să afirmăm că Bijuterii de familie a lui Petru Dumitriu, amplă nuvelă cu caracter de frescă socială și În același timp, prin această studiere surprinzătoare În profunzime a naturii umane, e o satiră
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
se poate desfășura viața ființelor omenești, și anume orizontul vieții practice și orizontul creației spirituale. (Formulările obișnuite ale lui Blaga sunt „orizontul concret al lumii sensibile” în care omul acționează în vederea autoconservării și a obținerii confortului și „orizontul misterului în vederea revelării acestuia”.) Modul cum acționează omul în primul orizont - susține filosoful - îl deosebește mult de animalele superioare în ceea ce privește mijloacele și resursele utilizate, dar nu în mod esențial din punctul de vedere al finalității acțiunii sale. Specific umană ar fi abia existența
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mod al existenței sale, adică atunci când el se raportează la obiecte condus de o aspirație de înțelegere dezinteresată, în calitate de creator de mituri, religii, artă, metafizică, concepții sociale și etice. Acestea vor fi caracterizate de Blaga drept tot atâtea încercări de revelare a misterului existenței. Ele sunt supuse cenzurii transcendente și, prin urmare, nu pot fi niciodată „adecvate”, în sensul adecvării în raport cu realitatea în sine. Produselor minții omenești în cele două orizonturi ale existenței le corespund realizările civilizației și culturii. „Cultura răspunde
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cenzurii transcendente și, prin urmare, nu pot fi niciodată „adecvate”, în sensul adecvării în raport cu realitatea în sine. Produselor minții omenești în cele două orizonturi ale existenței le corespund realizările civilizației și culturii. „Cultura răspunde existenței umane într-un mister și revelare, iar civilizația răspunde existenței întru autoconservare și securitate. Între ele se cască deci o deosebire profundă de natură ontologică.”12 Atât cunoașterea care asigură satisfacerea unor nevoi ce țin de securitate și confort, cât și creația de cultură, se constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
la alta15. Prin cunoașterea propriu-zisă omul trăiește în regimul universalității. Drept creator de cultură, ca ființă omenească deplină, el este ființă istorică. Categoriile spontaneității sunt caracterizate de Blaga drept instrumente prin care se înfăptuiește cenzura transcendentă. Acestea modelează străduințele de revelare a misterului în așa fel încât zădărnicesc „o convertire pozitivă și absolut adecvată a misterului”16. Cunoașterea adecvată obiectului are la Blaga doar o semnificație practic-utilitaristă, ceea ce aduce aminte de Nietzsche sau de Bergson. Aspirația spre acea „cunoaștere înțelegătoare”, numită
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și absolut adecvată a misterului”16. Cunoașterea adecvată obiectului are la Blaga doar o semnificație practic-utilitaristă, ceea ce aduce aminte de Nietzsche sau de Bergson. Aspirația spre acea „cunoaștere înțelegătoare”, numită de Blaga și minus-cunoaștere, care se exprimă în încercări de revelare a misterului cum sunt mitul, religia, arta sau metafizica, pe de o parte, și aspirația spre cunoaștere obiectivă, pe de altă parte, sunt în mod fatal și iremediabil divergente. Blaga va califica drept iluzorie pretenția marilor sisteme filosofice, bunăoară a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
prin raportare la condițiile cunoașterii obiective. Teoria cunoașterii a lui Kant îi apare lui Blaga drept nesatisfăcătoare chiar și în calitate de teorie a cunoașterii științifice, în măsura în care ea nu consideră „plăsmuirile teoretice ale științei”, care sunt și ele încercări stilistic cenzurate de revelare a misterului existențial 22. Cercetările lui Kant ar fi pornit de la presupunerea că rostul minții omenești „ar fi numai acela de a lua act, datorită categoriilor sale, de lumea concretă dată”23. Aceasta ar fi o limitare pe care Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
singur om ele poartă pecetea puternică a personalității creatorului. Autorul Criticilor a valorizat însă cu precădere universalul, în timp ce autorul Trilogiilor s-a simțit profund atașat de creațiile libere ale minții omenești, în care el a văzut încercări mereu reluate de revelare a misterului existenței, sub semnul timpului și al locului. Rațiunea universală și respectiv creația liberă constituie pivotul gândii lor29. Tocmai în privilegierea universalului și respectiv a particularului, a istoricului, se exprimă acele orientări fundamental opuse ale spiritului asupra cărora am
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
un contrast mai puternic între acest ideal al cunoașterii metafizice și înțelegerea blagiană a construcției metafizice ca viziune personală asupra lumii, modelată stilistic. Încă în culegerea sa de aforisme Discobolul, Blaga își va fixa poziția scriind: „Metafizica intenționează să fie revelare și izbutește să fie doar creație.” De pe această poziție, el se va delimita net de înțelegerea metafizicii ca știință și ca o încoronare a științelor, fie ea cunoaștere a transcendentului, fie cunoaștere de sine a rațiunii pure. Pentru Blaga construcția
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
net de înțelegerea metafizicii ca știință și ca o încoronare a științelor, fie ea cunoaștere a transcendentului, fie cunoaștere de sine a rațiunii pure. Pentru Blaga construcția metafizică este doar una din modalitățile prin care se exprimă acea aspirație de revelare a misterelor care este definitorie pentru ființa omenească pe deplin dezvoltată. Obiectivitatea și creația cu intenție revelatoare îi apar drept atribute care se află într-o relație de excludere reciprocă. Prețul obiectivității, care distinge cunoașterea științifică, este pierderea semnificației existențiale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
omenească pe deplin dezvoltată. Obiectivitatea și creația cu intenție revelatoare îi apar drept atribute care se află într-o relație de excludere reciprocă. Prețul obiectivității, care distinge cunoașterea științifică, este pierderea semnificației existențiale. Metafizica, ca viziune prin care se încearcă revelarea „misterului existenței în totalitatea sa”, nu trebuie să aspire la obiectivitate și valabilitate universală. Ca și toate celelalte creații libere ale spiritului, sistemele metafizice vor trebui să fie apreciate prin raportare la caracteristici intrinseci, și nu la cerințe de adecvare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
vechi între cultură și civilizație. Ultima ar satisface nevoile existenței omului „întru imediat, autoconservare și securitate”, fiind prin urmare nedefinitorie pentru natura umană. Omul și-a manifestat felul său de a fi aparte numai acolo unde trăiește „întru mister și revelare”. Iar aceasta se petrece exclusiv în planul culturii. Pe linia sustragerii activității spiritului de sub imperiul rațiunii, B. distinge două moduri de cunoaștere, „paradisiacă” și „luciferică”. Întâia s-ar mulțumi să reducă numeric „misterele”, anulând o parte dintre ele. E demersul
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
invitaților, răsturnarea farfuriilor, ploaie torențială sau orice altă catastrofă. Visele sale trădează îngrijorarea că nu va reuși să organizeze nunta. Și în acest caz este inutil să facem o analiză amănunțită, să aprofundăm interpretarea. 5. Funcția de clasificare și de revelare Visul permite înregistrarea, clasarea și organizarea datelor. Este legat de memorie, realizând o operație de triere și ierarhizare. Considerând memoria ca o piesă de mobilier cu sertare, datele direct utilizabile sunt plasate în partea de sus, în timp ce elementele mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
clare, ba chiar persoana în cauză are o «intuiție» genială, ca și cum visul i-ar fi adus - inconștient - soluția. Proverbul care afirmă că «noaptea este un sfetnic bun» poate fi ușor verificat; totul se explică prin funcția de clasificare și de revelare a visului. 6. Funcția de anticipare În afară de clasificare și de revelare, visul mai permite anticiparea anumitor situații. Jung este cel care propune termenul «anticipare», preferabil calificativului «divinatoriu», care induce ideea de iraționalitate. Funcția de anticipare se explică prin caracterul inconștient
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
visul i-ar fi adus - inconștient - soluția. Proverbul care afirmă că «noaptea este un sfetnic bun» poate fi ușor verificat; totul se explică prin funcția de clasificare și de revelare a visului. 6. Funcția de anticipare În afară de clasificare și de revelare, visul mai permite anticiparea anumitor situații. Jung este cel care propune termenul «anticipare», preferabil calificativului «divinatoriu», care induce ideea de iraționalitate. Funcția de anticipare se explică prin caracterul inconștient al cunoștințelor. De fapt, subiectul deține adesea soluția la problemele sale
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
mici experiențe, pe aceeași temă simbolică, sunt revelatoare pentru cunoașterea și utilizarea inconștientă a simbolurilor: 1. Una dintre tehnicile de liberă asociere constă în a cere unei persoane să asocieze spontan și rapid o idee cu alta. Tehnica este destinată revelării legăturilor inconștiente, adică a lanțurilor de reprezentare. Aplicată la culoarea roșie, asocierea cea mai frecventă, ca să nu spunem cea mai sistematică, este sângele. Or, sângele este una dintre semnificațiile simbolice esențiale pentru roșu. Și alte lucruri sunt roșii: roșia, macul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
se confrunte cu realitatea, oricât de neplăcută ar fi. Marmotă Imaginea unei marmote în vis indică: - fie nevoia de a face o pauză, de a se destinde, de a hiberna, poate până când se aranjează lucrurile; această dorință poate merge până la revelarea unei atitudini de refugiere într-un somn odihnitor; - fie ideea că posibilitățile și resursele subiectului sunt ignorate și neexploatate. Oaie Oaia simbolizează supunerea pasivă și stupidă, ce îl împinge pe individ să urmeze - fără a gândi și fără a se
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
războaie și confruntări sângeroase, arma exprimă noțiunile înalte de echitate și echilibru. Astfel, sunt mai puțin sugerate în vis conflictele și opozițiile, ci cu precădere căutarea adevărului, accesul la lumină sau la comoară. Armele respective intervin adesea și ca o revelare a nedreptăților suferite și a dorinței de reabilitare și de reparare. Bici Biciul are un dublu simbolism. Depinde dacă loviturile sunt suportate sau consimțite. În inconștient are: - fie o semnificație de purificare, evocând flagelarea asceților și a călugărilor; - fie o
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
directă și brutală, dar necesară pentru înălțarea spirituală a omului. Ea rupe pentru a elibera sau pentru a permite scoaterea adevărului la lumină. Instrument al decapitării, ea separă capul de trup, ceea ce, într-o perspectivă simbolică, poate fi interpretat ca revelare a sufletului pur, eliberat de legăturile materiale și pământești. Revelația în cauză este totuși violentă și face imaginea onirică deosebit de anxiogenă. Dacă securea este nefolosită sau anihilată, ea simbolizează fie o rezistență la schimbare, fie regăsirea liniștii, conform expresiei «a
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
raționalitatea universală centrată pe subiect și întemeiată pe teorie”) cu unul nou, al raționalității practice. Noul chip al raționalității „nu elimină logosul, ci mai degrabă îl reconfigurează cu ajutorul practicii comunicative, în care cerințele rațiunii devin efective prin critica, articularea și revelarea orientată pe praxis” (Schrag, 1999, p. 237). Abordarea integrată a curriculumului și varianta concretă a temelor cross-curriculare (numite uneori, nu întâmplător, teme transversale) se încadrează, credem, în orientarea acestuia ca praxis. Din multe puncte de vedere, curriculumul ca praxis este
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
că afirmația „creștinismul este o religie a Cărții” nu are decât o vagă justificare. Creștinismul poate fi definit mai degrabă ca o religie a Cărților, nu a Cărții. Dar, Înainte de orice, creștinismul este religia lui Isus Cristos; revelația creștină este revelarea lui Isus Cristos, Dumnezeu și om deopotrivă, mort și Înviat Întru mântuirea neamului omenesc. Ajunge să amintim de sensul prim al cuvântului euanghelion: „veste bună”, nu gen literar! Dumnezeu nu ne-a trimis un nou gen literar, o nouă Carte
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
al sentimentelor, atmosfera ambiguă se regăsesc și în nuvelele din Abecedar de povestiri populare (1930), după cum revin, în mai mare sau în mai mică măsură, și în romane. Totodată, în multe proze atmosfera este invadată de oniricul îmbinat cu semne, revelări ale sacrului, deseori putându-se observa chiar parodierea vechilor scrieri biblice. Textul nuvelelor este concentrat, iar personajele sunt încercate parcă de convulsii aflate la granița normalității, experimentând neîncetat, și pervers uneori, în zona unei sexualități atotstăpânitoare. Pe de altă parte
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]