1,063 matches
-
(în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a cincea povestire din volumul "Ultima reverență" (respectiv a șasea în edițiile americane ale acestui volum). Ea a fost publicată în revista Strand Magazine din decembrie 1911, cu ilustrații de Alec Ball, apoi în volumul ""Ultima reverență"" (în ) editat în anul 1917 de John Murray din Anglia
Cum a dispărut lady Frances Carfax () [Corola-website/Science/324714_a_326043]
-
Arthur Conan Doyle și a cincea povestire din volumul "Ultima reverență" (respectiv a șasea în edițiile americane ale acestui volum). Ea a fost publicată în revista Strand Magazine din decembrie 1911, cu ilustrații de Alec Ball, apoi în volumul ""Ultima reverență"" (în ) editat în anul 1917 de John Murray din Anglia. Sherlock Holmes îi explică doctorului Watson că fusese contactat de Susan Dobney pentru a investiga dispariția lui Lady Frances Carfax, o femeie celibatară și neajutorată. Dobney este bătrâna guvernantă a
Cum a dispărut lady Frances Carfax () [Corola-website/Science/324714_a_326043]
-
pe regina Elena, pe ducesa de Aosta, pe sora ei și pe mama, iar de vorbă cu ele, în picioare, era un tânăr în uniformă, regele Mihai al României... Cum nu ieșisem de multă vreme din armată, în loc să fac o reverență, am luat poziție de drepți și l-am salutat lovind călcâiele, ca un soldat! M-am simțit atât de umilită de mine însămi, încât am ieșit imediat“. Cu acest prilej s-a petrecut, la Londra, logodna sa cu regele Mihai
Ana, Principesă de Bourbon-Parma () [Corola-website/Science/299211_a_300540]
-
se înșelase cu privire la priceperea detectivului. Această povestire este notabilă ca una dintre cele două povestiri cu Sherlock Holmes ale lui Arthur Conan Doyle, în afară de un cuplet de replici umoristice, care sunt scrise la persoana a III-a. Cealaltă este "Ultima reverență". Povestirea "" a fost scrisă în acest fel deoarece a fost adaptată după un spectacol de teatru, "The Crown Diamond", în care a apărut Watson abia a apărut. Adaptarea sa dintr-o piesă de teatru explică, de asemenea, de ce acțiunea din
Cazul diamantului Mazarin () [Corola-website/Science/324662_a_325991]
-
a îngrășat, are fața alungită și fruntea foarte înaltă, pleșuvă. Se îmbracă în special într-o uniformă militară ponosită, însă întotdeauna barat transversal peste piept cu marea eșarfă roșu-alb-roșu care îi dă un aer marțial. Protocolul la curte se simplifică, reverența este suprimată, la fel și sărutarea mâinii. Recepțiile grandioase de pe timpul Mariei Tereza dispar. Totuși orașul cunoaște o perioadă înfloritoare a istoriei sale muzicale. Împăratul este adesea văzut la operă, la concerte și la Burgtheater. În domeniul politicii religioase, Iosif
Iosif al II-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/299307_a_300636]
-
(în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a treia povestire din volumul "Ultima reverență" (respectiv a patra în edițiile americane ale acestui volum). Ea a fost publicată în revista Strand Magazine din decembrie 1908, cu ilustrații de Arthur Twidle, apoi în volumul ""Ultima reverență"" (în ) editat în anul 1917 de John Murray din Anglia
Planurile Bruce-Partington () [Corola-website/Science/324154_a_325483]
-
Arthur Conan Doyle și a treia povestire din volumul "Ultima reverență" (respectiv a patra în edițiile americane ale acestui volum). Ea a fost publicată în revista Strand Magazine din decembrie 1908, cu ilustrații de Arthur Twidle, apoi în volumul ""Ultima reverență"" (în ) editat în anul 1917 de John Murray din Anglia. Doyle a clasificat "" pe locul 14 în lista celor 19 povestiri favorite cu Sherlock Holmes. Monotonia unor zile cețoase din Londra este întreruptă de o vizită neașteptată a fratelui lui
Planurile Bruce-Partington () [Corola-website/Science/324154_a_325483]
-
scamatoria și dresura. N-a intrat în scena cu prea multă recuzită. Doar el și publicul, zguduit de cascade de rîs. Și, dintr-o dată, Dumnezeul circului, cel care a transformat lacrima în zîmbet și imposibilul în posibil, a făcut o reverență și s-a retras fără să spună că este ultimul său spectacol, ultima sa reprezentație în arenă.” „Eu sunt eu; am tot șlefuit personajul pînă am ajuns să mă descopăr pe mine!” Video
Siminică () [Corola-website/Science/307294_a_308623]
-
alții că este o referire la bucătăria scoțiană din bancurile cu scoțieni. În afară de menționarea ei ca «stăpâna casei», autorul nu-i oferă nicio descriere fizică și nici măcar nu-i spune prenumele, deși ea a fost identificată cu « Martha » în "Ultima reverență" ("His Last Bow"). În adaptările cinematografice și de televiziune ale scrierilor lui Conan Doyle, ea este prezentată de obicei ca o femeie în vârstă chiar dacă, în ocazii rare, ea este prezentată ca o femeie tânără ca în "Meitantei Holmes", unde
Doamna Hudson () [Corola-website/Science/324267_a_325596]
-
(în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Șir Arthur Conan Doyle și prima povestire din volumul "Ultima reverența". Ea a fost împărțită în două părți, întitulate "Neobișnuită experiență a domnului John Scott Eccles" (în ) și "Tigrul din Sân Pedro" (în ). Povestirea a fost publicată în hebdomadarul american Collier's Weekly din 15 august 1908 și în revistă Ștrand
Aventura din Wisteria Lodge () [Corola-website/Science/324168_a_325497]
-
american Collier's Weekly din 15 august 1908 și în revistă Ștrand Magazine din august și septembrie 1908 sub titlul colectiv "O amintire a domnului Sherlock Holmes" (în ), cu ilustrații de Arthur Twidle. Ea a aparut apoi în volumul ""Ultima reverența"" (în ), editat în anul 1917 de John Murray din Anglia. Holmes este vizitat de un gentleman englez pe nume John Scott Eccles, care dorește să-i aducă la cunoștința o întâmplare “grotesca”. La scurtă vreme sosesc la 221B Baker Street
Aventura din Wisteria Lodge () [Corola-website/Science/324168_a_325497]
-
8. Pentru al doilea drapel, proporția dintre scutul stemei și latura lăncii este de 2:5. Imagini ale ambelor variante de drapel sunt afișate în anexa 3 a Legii Stemei. Conform legii poloneze, tratarea simbolurilor naționale, inclusiv a drapelului, „cu reverență și respect” este „dreptul și obligația” fiecărui cetățean polonez și a tuturor organelor, instituțiilor și organizațiilor statului. Lipsa publică de respect, distrugerea sau înlăturarea intenționată a drapelului constituie contravenție și se pedepsește cu amendă, muncă în folosul comunității sau, în
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
mă zărește Regina și mă cheamă să vin, ca să mă cunoască și Regele. Eu, ca să ajung până acolo trebuia să fac un salt și să trec peste o bancă de pluș, care sta în drumul meu. Ajungând în fața Regelui, fac reverența de rigoare, însă, în acel moment, indispensabilii mei își luară adio și mă pomenii cu ei jos, spre hazul celorlalți copii. Regele schiță un surâs plin de bunătate și mă mângâiepe cap, în timp ce Regina mă prezenta: „Aceasta e mica artistă
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
della Gherardesca și Andreotto Saraceno, acționau ca un corp comun. Se spune că atunci când arhiepiscopul de Pisa a fost rănit, crucea de argint transportată de însoțitorii săi ar fi căzut și ar fi fost astfel un semn al lipsei de reverență a pisanilor, care declarau că, atâta vreme cât vântul le este favorabil, nu ar mai fi avut nevoie de ajutorul divin. Flota pisană a înaintat în coloană de marș pentru a ataca prima linie genoveză, luptând potrivit obiceiului medieval de a izbi
Bătălia de la Meloria (1284) () [Corola-website/Science/324521_a_325850]
-
speranțe" al lui Charles Dickens și a realizat patru ilustrații colorate pentru ediția din 1935 a povestirii "Colind de Crăciun". În plus, Brock a fost unul dintre cei șapte artiști care au realizat ilustrații pentru povestirile incluse în volumul "Ultima reverență" a lui Arthur Conan Doyle (mai precis, el a ilustrat povestirea "„Cercul roșu”" din 1911). Cele mai multe dintre ilustrațiile lui Brock au fost realizate pentru operele literare clasice victoriene și edwardiene. El a făcut, de asemenea, o mare activitate pentru D
H. M. Brock () [Corola-website/Science/324810_a_326139]
-
însăși gândirea. În unele sutre din budismul Mahayana Buddha, Dharma și Sangha sunt văzuți ca o singură Ființă: toate trei giuvaierurile îl constituie pe Eternul Buddha. Dincolo de importanța lor în mântuirea de suferință, cele trei giuvaieruri inspiră și o puternică reverență tuturor budiștilor. De exemplu, venerarea lui Buddha ca persoană istorică sau ca entitate apriorică a căpătat de-a lungul timpului numeroase forme, iar transcrierea scrierilor sacre, materializare a Dharmei, este făcută cu evlavie și teamă. Śīla (sanscrită) sau sīla (păli
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
„Cercul roșu” (în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a doua povestire din volumul "Ultima reverență" (respectiv a treia în edițiile americane ale acestui volum). Ea a fost publicată în revista Strand Magazine din martie-aprilie 1911, cu ilustrații de H.M. Brock, apoi în volumul ""Ultima reverență"" (în ) editat în anul 1917 de John Murray din Anglia
Cercul roșu (povestire) () [Corola-website/Science/324801_a_326130]
-
Arthur Conan Doyle și a doua povestire din volumul "Ultima reverență" (respectiv a treia în edițiile americane ale acestui volum). Ea a fost publicată în revista Strand Magazine din martie-aprilie 1911, cu ilustrații de H.M. Brock, apoi în volumul ""Ultima reverență"" (în ) editat în anul 1917 de John Murray din Anglia. Doamna Warren, proprietara unei case cu camere de închiriat din Londra, vine la 221B Baker Street, pentru a-i prezenta lui Holmes o situație dificilă în care se află. Cu
Cercul roșu (povestire) () [Corola-website/Science/324801_a_326130]
-
Sergiu Nicolaescu să-și exercite, pentru prima oară, uneltele analizei în universul psihologic al unei colectivități aflate la răscruce de timp și istorie. Admirabilă banda de sunet a lui A. Salamanian (Pr. ACIN). Secv. rapel: «repetiția» înmormântării lui Ipu, originală reverență la umorul Săpânței, dar anticipată, cu un an înaintea celebrului film al lui Robert Altman, necunoscut pe atunci la noi, M.A.S.H.”". Acest film a obținut două premii din partea Asociației Cineaștilor din România (ACIN): Premiul pentru interpretare masculină a
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
Iadului, pentru că roșu este culoarea focului și, prin urmare, culoarea iadului și a diavolului. „"Iar cand, în subpământeștile zvonuri,/ Orașul se va cufunda lent, în cadența,/ Infernul se va ridica din o mie de tronuri,/ Și-i va face o reverența."” Ultimele versuri ale poemului vorbesc de recunoștință diavolului către moarte pentru că-i permite să iasă din lăcașul sau și să stăpânească pământul. În plus, finalul sugerează că acest oraș este mai rău decât Iadul pentru el îi va face orașului
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
ale poemului vorbesc de recunoștință diavolului către moarte pentru că-i permite să iasă din lăcașul sau și să stăpânească pământul. În plus, finalul sugerează că acest oraș este mai rău decât Iadul pentru el îi va face orașului Morții o reverența în semn de respect. Se sugerează, că Moartea poate fi mai rea decât Diavolul. Așezarea ciudată și depărtarea prevestitoare din „” este un element comun de ficțiune gotica. Acesta se combină cu tema poemului de dramatizare conștientă de sine a osândei
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
(în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a șasea povestire din volumul "Ultima reverență" (respectiv a șaptea în edițiile americane ale acestui volum). Ea a fost publicată în revista Strand Magazine din decembrie 1910, cu ilustrații de Gilbert Holiday, apoi în volumul ""Ultima reverență"" (în ) editat în anul 1917 de John Murray din Anglia
Copita dracului () [Corola-website/Science/324255_a_325584]
-
Arthur Conan Doyle și a șasea povestire din volumul "Ultima reverență" (respectiv a șaptea în edițiile americane ale acestui volum). Ea a fost publicată în revista Strand Magazine din decembrie 1910, cu ilustrații de Gilbert Holiday, apoi în volumul ""Ultima reverență"" (în ) editat în anul 1917 de John Murray din Anglia. Doyle a clasificat "" pe locul 9 în lista celor 12 povestiri favorite cu Sherlock Holmes. În martie 1897, Sherlock Holmes, epuizat de afacerile sale precedente, pleacă să se odihnească într-
Copita dracului () [Corola-website/Science/324255_a_325584]
-
absolut necesar: scrierile jainiste recomandă cel puțin trei zile. Imperioasă este însă ajunarea în timpul ultimei zile, care este și cea mai importantă a sărbătorii. Textului sacru "Kalpa Sutra", care dezvoltă în special descrierea vieții lui Mahavira, i se acordă o reverență specială în perioada festivalului, el este citit și comentat în a treia zi de un grup de asceți în fața enoriașilor. În a cincea zi, cele 24 de vise profetice ale mamei lui Mahavira, regina Trishala sunt expuse și demonstrate. În
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
(în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a patra povestire din volumul "Ultima reverență" (respectiv a cincea în edițiile americane ale acestui volum). Ea a fost publicată în hebdomadarul american Collier's Weekly din 22 noiembrie 1913 și în revista Strand Magazine din noiembrie-decembrie 1913, cu ilustrații de Walter Paget, apoi în volumul ""Ultima
Detectivul muribund () [Corola-website/Science/324315_a_325644]