831 matches
-
61. Prin semnarea tratatului de asistență mutuală româno - sovietic, ministrul de externe român urmărea ca Uniunea Sovietică să nu mai continue politica de cuceriri a Rusiei țariste asupra teritoriilor românești. Apoi s-ar fi diminuat, într-o anumită măsură, tendințele revizioniste ale Bulgariei, Ungariei, Germaniei și Italiei, întărindu-se în același timp sistemul de securitate colectivă. Această idee titulesciană nu a obținut acordul unanim al clasei politice românești. La 12 iulie 1935 regele și guvernul l-au autorizat pe diplomatul român
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
care priveau circulația feroviară între România și Uniunea Sovietică și repararea unui pod peste Nistru 79 . Trebuie subliniat faptul că aceste negocieri aveau loc pe fundalul deteriorării accentuate a situației politice internaționale determinată, pe de o parte, de acțiunile statelor revizioniste iar, pe de altă parte, de politica conciliatoristă practicată de Marea Britanie și Franța în privința amenințărilor la adresa păcii. Astfel în octombrie 1935 Italia a atacat Abisinia, pe care o va anexa în mai 1936 iar la 7 martie 1936 Germania a
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
Florin Constantiniu arată că „Titulescu nu a fost singura victimă a diplomației sovietice care a jucat perfect rolul atribuit de Stalin, de a demonstra atașamentul U.R.S.S. la o politică de pace și securitate colectivă, de stăvilire a acțiunilor statelor revizioniste, având drept obiectiv dislocarea sistemului Versailles”107. 106 Nicolae Titulescu, Basarabia pământ românesc, București, Editura RumIrina, 1992, p. 35. 107 Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, București, Editura Univers Enciclopedic, 1997, p. 335. 71 68 Considerăm că ministrul
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
nici un fel de compromis asupra acestui fapt. Cu toate acestea Uniunea Sovietică a considerat întotdeauna Basarabia ca fiind o problemă deschisă. Frontiera de est a României era singura care nu fusese recunoscută definitiv și garantată de către marile puteri. Împotriva tendințelor revizioniste ale Ungariei , România avea Mica Înțelegere ca aliat, iar Înțelegerea Balcanică în cazul Bulgariei. Singura apărare în fața Uniunii Sovietice era alianța româno - polonă din 1921. Tratatul româno - francez încheiat în 1926 nu prevedea nici un caz concret de alianță în cazul
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
căreia prin semnarea tratatului de asistență mutuală româno - sovietic, ministrul de externe român urmărea ca Uniunea Sovietică să nu mai continue politica de cuceriri a Rusiei țariste asupra teritoriilor românești. Apoi s-ar fi diminuat, într-o anumită măsură, tendințele revizioniste ale Bulgariei, Ungariei, Germaniei și Italiei, întărindu-se în același timp sistemul de securitate colectivă. Titulescu declara că în eventualitatea încheierii unui tratat de asistență mutuală cu Uniunea Sovietică, România era dispusă să încheie un document similar și cu Germania
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
s ar fi semnat ar fi fost împiedicată declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial la 1 septembrie 1939. Am argumentat că era dificil ca al Doilea Război Mondial să poată fi evitat. Perioada interbelică a fost considerată de statele revizioniste un interval de timp necesar pentru a-și regrupa forțele împotriva „dictatului” de la Versailles. Tratatul nu a mai putut fi semnat deoarece ministrul de externe român a fost înlocuit din funcție la 29 august 1936, partea sovietică calificând acest eveniment
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
deliberat împleticiți de noua elită postcomunistă, astfel că ieșirea românească din comunism s-a dovedit a fi marcată nu doar de lentoare, ci chiar tărăgănată de instinctul conservator al elitei politice. În miezul evenimentelor tulburătoare din decembrie 1989, garnitura membrilor revizioniști ai PCR, marginalizați în cadrul structurilor centrale partinice, s-au organizat în Frontul Salvării Naționale (FSN), reușind să se erijeze ca portavocea politică a revoluției. Istoriografia recentă nu a reușit încă să lămurească maniera exactă în care FSN a reușit să
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
figuri provenite din eșalonul secund al Partidului Comunist Român care au reușit remarcabila dublă performanță de a amortiza radicalitatea revendicărilor revoluționare și de a se afirma ca lideri legitimi ai mișcării. În aceste condiții ale unei "revoluții confiscate" de către comuniștii revizioniști, care prin această manevră și-au asigurat controlul asupra vieții politice românești în perioada postcomunistă, nici nu e de mirare că între momentul schimbării de regim (decembrie 1989) și momentul condamnării oficiale a comunismului (18 decembrie 2006) s-au scurs
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
anului 1986, printr-un articol intitulat " Die Vergangenheit, die nicht vergehen will" ("Trecutul care nu vrea să treacă"). Tematizând asupra paralizantei moșteniri a trecutului nazist care planează ca o sabie a lui Damocles deasupra prezentului german, Nolte avansează o agendă revizionistă cu privire la Holocaust. Până în anii '80, consensul s-a cristalizat în jurul a două teze centrale acceptate ca dincolo de posibilitatea de a mai fi puse în discuție în istoriografia și cultura germană: a) teza unicității istorice a Holocaustului nazist, care făcea pereche
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
găsește chiar și atunci când este analizat în cadrul "Epocii Fascismului". [...] Demonizarea celui de-al Treilea Reich trebuie să înceteze. [...] O investigare amănunțită și o comparare penetrantă nu va elimina singularitatea celui de-al Treilea Reich [...] (cf. Maier, 1988, pp. 17-18). Argumentul "revizioniștilor"36 a fost că cultura germană în general și memoria colectivă în special manifestă o obsesie față de Holocaust care trebuie depășită. Încă din 1981 cancelarul Helmut Schmidt a afirmat că "suveranitatea Germaniei nu mai trebuie să fie prizoniera Auschwitz-ului" (Olick
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
un tragism comparabil care au zdruncinat istoria altor societăți. Normalizarea implică renunțarea la ideea de singularitate istorică a Holocaustului, considerat prin această prismă a unicității sale intrinseci ca fiind un eveniment meta-istoric. Corolarul normalizării pentru care militează Nolte și ceilalți revizioniști constă în eliberarea conștiinței germane din prizonieratul Auschwitz-ului. În loc să continue să bântuie din ce în ce mai agresiv prezentul german, Nolte argumentează că Holocaustul ar trebui să preocupe societatea germană la fel de mult cum Hiroshima sau sistemul sclavagist dinainte de Războiul Civil preocupă actualmente conștiința americană
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
finalul acestei cărți metafora despre care credem că surprinde cel mai bine dinamica istorică a fenomenului memoriei. Face aceasta întrucât reușește să pună în evidență tensiunea funciară în care subzistă memoria colectivă, a cărei fizionomie este configurată de înfruntarea forțelor revizioniste ale prezentului cu forța rezistivă a tradiției trecutului. Este metafora palimpsestului. O considerăm mai relevantă decât celelalte din mai multe motive. În primul rând, fiind o metaforă livrescă, se potrivește de minune cu orientarea analitică a acestei cărți, limitată la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cunoașterea absolută, totalitatea enunțurilor empirice sunt tentative, provizorii și revizuibile. Cunoașterea istorică, în calitatea sa de sistem de enunțuri empirice despre trecut, intră la rândul ei sub jurisdicția epistemologică a principiului general al failibilismului. Astfel că și cunoașterea istorică este revizionistă, corectându-și continuu concluziile pe măsură ce apar informații noi despre trecut și pe măsură ce își șlefuiește optica teoretică prin prisma căreia interpretează datele brute ale trecutului. * Aparatul bibliografic este structurat în oglindă cu aparatul conceptual utilizat în corpul teoretic al lucrării. Pentru
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pe deplin conștient"47, acestor strategii le-ar putea fi asociat un atribut ideologic, întrucât ele își extrag resursele din cadrul social și politic valorizat inclusiv la nivelul imaginarului social în care ideile și, deci, cunoașterea sunt produse. Sceptici sau failibiliști, revizioniști ai epistemologiei, metodologiști, anti-metodologiști sau pur și simplu rebeli, gânditorii modernității nu au putut fi indiferenți la condițiile sociale, politice și istorice ale acestei epoci, promovând în consecință proiecții epistemologice în care elementul ideologic, în sensul său general, își manifestă
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
există și astăzi o anumită afinitate între ideile liberale și cele socialiste, pe când între conservatorism și socialism punctele de legătură sunt, practic, inexistente. În evoluția sa ideologică, începând cu socialismul utopic, continuând cu socialismul marxist, supranumit "științific", trecând prin cel "revizionist" al lui Bernstein și ajungând până la social-democrația contemporană, acest corpus de idei a cunoscut și derapaje condamnabile din punct de vedere moral și politic, fiind suficient să ne gândim la fenomenul concentraționar asociat totalitarismului propriu comunismului de tip sovietic. Din
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
domeniu în ultima jumătate de secol. Pe lângă alte volume fundamentale asupra romantismului Natural Supernaturalism: Tradition and Revolution in Romantic Literature, The Correspondent Breeze: Essays on English Romanticism, The Milk of Paradise este editorul prestigiosului (și contestatului astăzi de unele voci revizioniste, mai ales din tabăra politicii identitare, feministe, marxiste, postcoloniale) Norton Anthology of English Literature, care a trecut prin nenumărate ediții. ABSTRACT EXPRESSIONISM De obicei, noutatea în artă venea din Lumea... Veche. Se poate spune însă că expresionismul abstract a fost
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
teoria lui Harold Bloom (vezi BLOOM, HAROLD). Privind retrospectiv, expresionismul abstract poate fi văzut ca o tendință opusă realismului socialist și spiritului proletcultist, expresii ale politicii culturale oficiale promovate de statul sovietic stalinist. O serie de istorici și jurnaliști occidentali revizioniști (vezi articolul lui Saunders în bibliografie) invocă documente și fapte care susțin ideea că serviciile secrete americane ar fi finanțat promovarea expresionismului abstract în lume pentru a exploata în confruntările ideologice ale Războiului Rece contrastul dintre spiritul liber, spontan și
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Nu e de mirare faptul că, atunci când orientările în sânul Studiilor americane au început să se diversifice, profesorul Pearson a fost contestat pentru colaborarea cu din ce în ce mai puțin popularele servicii de informații în perioada Mișcării drepturilor civile, de exemplu. Caracterul critic, revizionist, contestatar al studiilor americane a prins contur în siajul mișcării drepturilor civile din anii șaizeci, această dimensiune (revolta împotriva vechilor discipline, despre care vorbea Gene Wise mai sus, dar și reconsiderări ale semnificației și ale mecanismelor ideologice ale culturii) intrând
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Cartea este, pe lângă o pledoarie a unui elitist cultural pentru acceptarea caracterului peren al marilor scriitori canonici, un atac împotriva a ceea ce numește el "the school of resentment". Școala resentimentului sau a ranchiunii este termenul umbrelă aplicat abordărilor militante și revizioniste de orientare marxistă, feministă, neoistoricistă. Aceste orientări, de obicei de stânga, reduc meritele lui Shakespeare la simpla reflectare a energiilor sociale ale Renașterii engleze. Bloom le tratează de pe pozițiile unui om de litere ce nu se identifică nici cu apărătorii
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
cu sprijinul poporului american, oarecum împotriva "comitetelor și comisiilor" în special și a clasei politice în general (adică, de exemplu, împotriva ezitărilor și compromisului politic, vezi LOGROLLING, specific sistemului parlamentarist), a fost apoi ferm combătută de o serie de istorici revizioniști (vezi, de exemplu, Denson în Denson: 453-526), care au preluat conceptul de președinte imperial (în cultura română s-ar folosi, foarte probabil, sintagma de președinte jucător, România fiind o națiune de împătimiți ai sportului cu balonul rotund) văzut nu ca
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
destul de sus în topul celor mai importanți șefi de stat, așa că o lege precum USA PATRIOT ACT ar putea fi văzută ca o rampă de lansare în clasamentul prezidențial, după unii, nu după alții. Subiectul este controversat și complex, istorici revizioniști invocă documente importante, care urmăresc, printre altele, să răstoarne aceste clasamente consacrate. Vezi, de exemplu, cercetările întreprinse de Institutul Ludwig von Mises din Auburn, Alabama (un exemplu este în Denson, în bibliografie). USIA Agenția de informare despre, mai degrabă decât
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
În mod convențional „tradiționalist” sau „conservator” și curentul „modernist” sau „liberal”. Mai Întâi, se impune o observație terminologică. Peste tot În lume, grupările istoriografice care aduc modificări radicale În raport cu viziunea Înaintașilor (și nu sunt puține la număr) se numesc „școli revizioniste”. Este o denumire care ar trebui aplicată, În condiții normale, și În contextul românesc. La noi Însă, limbajul de lemn moștenit din perioada național-comunistă stăpânește Încă, despotic, modul de utilizare a cuvintelor. Ca urmare, termenul „revizionism” este marcat de o
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
dezinteresat, atât pentru comunitatea specialiștilor, cât și pentru ansamblul societății. Pentru istoricii tradiționaliști Însă, pierderea rolului lor sacerdotal, de oficianți ai cultului care celebrează valorile naționale, nu poate reprezenta altceva decât o catastrofă intolerabilă. Istoriografia „modernistă”, „liberală” sau, mai corect, „revizionistă” este mult mai rezervată față de ideea adevărului unic, care se oferă, pur și simplu, cunoașterii istoricului, prin intermediul documentului. În conformitate cu epistemologia istorică profesată, astăzi, mai peste tot În lume, istoria este considerată, după definiția profesorului Lucian Boia, o simplă „povestire simplificată
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
atât Între două generații biologice, cât Între două maniere de a scrie istoria. Pe de o parte, o școală conservatoare, care continuă, de-a valma, tradiția romantismului, pozitivismului și marxismului istoriografic, iar pe de altă parte, o școală modernistă sau revizionistă, inspirată de epistemologia relativismului cultural postmodern. Dar acest conflict este destul de asimetric, deoarece, din punctul de vedere al școlii moderniste, În acord cu principiile relativismului, merge orice, anything goes: avem cu toții un loc sub soare, toate curentele și toate metodele
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
mai potrivit de menținere a securității să fie o permanentă contracarare a acelor actori care pot deveni prea puternici și, în consecință, potențial amenințători. Balanța de putere este o instituție prin care mai multe state pot bloca ascensiunea unui stat revizionist sau a unei mari puteri cu tendințe hegemonice. Ea presupune identificarea acelui stat care poate deveni amenințător pentru securitatea internațională și coalizarea celor care încearcă să-l îngrădească. Prin contrast, liberalii cred în posibilitatea cooperării între state. Ei recunosc importanța
Securitatea colectivă. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1521]