1,209 matches
-
caracterul său propriu o îndreptățesc. În această privință, știu că răspunsul este nu. Dacă examinăm din nou conținutul noțiunii de absurd, înțelegem și mai bine metoda care-l inspiră pe Kierkegaard. El nu menține echilibrul între iraționalitatea lumii și nostalgia revoltată a absurdului și nu respectă acel raport care constituie de fapt sentimentul absurdității. Având certitudinea că nu poate să se sustragă iraționalului, vrea cel puțin să se salveze din această nostalgie deznădăjduită care-i pare sterilă și zadarnică. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
chemând diavolul și cerându-i moartea. Era un mod de a o depăși. Și tot un semn de curaj propriu Occidentului este acela de a fi dat un chip atât de înspăimântător locurilor unde moartea se crede cinstită. În universul revoltatului, moartea glorifică injustiția. Ea este supremul abuz. Alții, tot fără a face vreo concesie, au ales eternitatea, afirmând că lumea aceasta nu-i decât o iluzie. Cimitirele lor surâd sub o revărsare de flori și de păsări. E o priveliște
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
care vorbesc sau pe care-i imaginez sunt, dimpotrivă, gânditori lucizi. Ajunși la un anume punct, acolo unde gândirea se întoarce asupra ei înseși, ei înalță imaginile operelor lor ca pe niște simboluri evidente ale unei gândiri limitate, muritoare și revoltate. Ele dovedesc, poate, ceva. Dar romancierii își dau aceste dovezi mai curând lor înșile decât celorlalți. Esențialul este că triumfă în concret și în aceasta stă măreția lor. Triumful acesta pe de-a-ntregul carnal le-a fost pregătit de o
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
izbândă? Muncitorul de azi îndeplinește în fiecare zi din viața lui aceeași muncă și destinul său nu-i mai puțin absurd. Dar el nu-i tragic, decât în acele rare momente când devine conștient. Sisif, proletar al zeilor, neputincios și revoltat, își cunoaște condiția mizerabilă în toată amploarea ei; la ea se gândește în timp ce coboară. Clarviziunea, care ar fi trebuit să constituie chinul său, îi desăvârșește victoria. Nu există destin care să nu poată fi depășit prin dispreț. Astfel, dacă coborârea
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
spusele lui Plinius din panegiric, că «atunci cînd Traian se află pe mare, nu se mulțumește numai cât a privi semnalurile și mișcările, ci se așează singur la cârmă și asemenea celor mai zdraveni tovarăși, el taie valurile, stăpânește vânturile revoltate și urcă cu puterea vâslei cele mai repezi șivoae». El ajunge în curând la locul unde poposise în campania întâi, găsind neatinse toate posturile pe care le lăsase el în țara dușmană. Prima întâlnire a dușmanilor fu acea a unei
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
drept obiectiv central legile obiective ale naturii, a căror descoperire este obiectul ei fundamental, iar tehnica este legată nemijlocit de fenomenul social Întrucât are ca obiectiv punerea În valoare a științei În slujba calității vieții umane. 43 Albert Camus, Omul revoltat, București, Editura Sophia, 1994, p.208-209. 44 Karl R. Popper, Filosofie socială și filosofia științei, București, Editura Trei, 2000, p.388-395. 45 Ilya Prigogine, Isabele Stengers, Noua alianță. Metamorfozele științei, București, Editura Politică, 1985, p.403-404. Creativitate și progres tehnic
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
drept obiectiv central legile obiective ale naturii, a căror descoperire este obiectul ei fundamental, iar tehnica este legată nemijlocit de fenomenul social Întrucât are ca obiectiv punerea În valoare a științei În slujba calității vieții umane. 43 Albert Camus, Omul revoltat, București, Editura Sophia, 1994, p.208-209. 44 Karl R. Popper, Filosofie socială și filosofia științei, București, Editura Trei, 2000, p.388-395. 45 Ilya Prigogine, Isabele Stengers, Noua alianță. Metamorfozele științei, București, Editura Politică, 1985, p.403-404. Creativitate și progres tehnic
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
a situațiilor și pe bază de control mental al activității posibile. Dacă nu se țin cont de aceste diferențe psihologice dintre etapele dezvoltării și se suprasolicită posibilitățile limitate ale unui stadiu, atunci se ajunge la cristaliuzarea unei personalități refractare sau revoltate, care va intra frecvent în situații de conflict cu cei din jur. Perioada cu frecvența maximă de izbucnire a conduitelor dezadaptate este pubertatea (10/11 - 14/15 ani), stadiu psihologic contradictoriu, în care coexistă trăsături psihologice specifice copilăriei (atitudini puerile
Caleidoscop by Daniela -Tereza Huțanu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93243]
-
auz și m- auziți, coane Fănică, știți, ca la teatru.”. Polițistul Pristanda Își asumă condiția de spectator al unei reprezentații improvizate, de teatru alternativ, În care opozanții politici („toată gașca-n păr” a lui Cațavencu) devin actori, neconștientizându-și rolurile. Tipătescu, revoltat, o admonestează pe Joițica pentru pierderea scrisorii de amor: „Atâta neglijență nu se pomenește nici În romane, nici Într-o piesă de teatru.”; nemulțumirea lui e sporită și de faptul că realitatea trăită pare net superioară literaturii, Înțeleasă ca artificiu
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
privirea conștiinței care poate să rămână ațintită în sus, purtată și motivată continuu de sentimentul revoltei sau poate să coboare, redirecționându-și focalizarea spre înainte și înapoi, de-a lungul culuarului labirintic în care se află. Opțiunea pentru desprinderea de ținuta revoltatului și repoziționarea privirii interioare dinspre perspectiva verticalității prometeice către proiecția atenției orizontale determină procesul invers al înlocuirii sentimentului resurecționar cu pulsiunea liantului ce-i apropie afectiv pe cei dragi, cu inteligența de acționare, curajul nativ și răbdarea calm-rostuitoare. Așa cum aceste
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
labirint. O astfel de trecere-detașare, de lăsare în urmă a experienței revoltei, a ipostazei de revoltat, pare a fi decisă prin forța de alegere a conștiinței care poate să rămână hipnotic cu privirile ancorate spre înălțimile divine într-un gest revoltat sau poate să coboare la nivelul orizontic al faptei, al acțiunii imediate. Ca revoltat, dacă voi opta pentru versiunea rămânerii întru revoltă, atunci întreruperea conexiunii cu cei dragi, lipsa inteligenței practice, a curajului și răbdării se vor prelungi nedeterminat. Atunci
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de revoltat, pare a fi decisă prin forța de alegere a conștiinței care poate să rămână hipnotic cu privirile ancorate spre înălțimile divine într-un gest revoltat sau poate să coboare la nivelul orizontic al faptei, al acțiunii imediate. Ca revoltat, dacă voi opta pentru versiunea rămânerii întru revoltă, atunci întreruperea conexiunii cu cei dragi, lipsa inteligenței practice, a curajului și răbdării se vor prelungi nedeterminat. Atunci survine pentru mine rătăcirea, pierderea de sine, dezorientarea, atunci trăiesc, așadar, experiența unei debusolări
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
angoasat în urma unei revolte sufletești oarbe semnifică, prin urmare, o explozie la nivelul astrului conștiinței sale, o detonație a stelei interioare urmată de evul beznei lăuntrice în care vor pluti planetele-deșert ale unei vieți fără de stigmatele lucidității. Călătorul labirintic devine revoltatul însetat de sacrilegiu ce alunecă în angoasă fiind, la final, sufundat în marasma demenței, una dintre cele două vârtejuri de infern sufletesc deschise aici. Celălat vârtej, cealaltă vâltoare ce-și cască prăpastia nefastă în marginea de jos a angoasei, la
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
prin nopți fără luminări de fosfor stelar. În dimensiunea actului suicidal, nu moartea cheamă individul uman, ci, invers, individul uman cheamă moartea. Ajuns la finalul exacerbat de intensitate al angoasei, după ce, în prealabil a fost sedus și reținut în atitudinea revoltată, călătorul labirintic se poate prăbuși în dorința de sinuciudere ca act eliberator radical. Despre un sinucigaș se spune adesea că este un om care și-a făcut seama. Desigur am fi tentați să catalogăm această formulare drept vulgară și lipsită
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
suntem deja înfrânți. Atunci vom erupe întru revoltare simțindu-ne orfani ai unei lumi nedrepte. Dacă vom rămâne în tensiunea resurecției individuale sau vom opta pentru desprinderea din vârtejul său, este o alegere individuală ce ne așează în tagma titanului revoltat și înlănțuit Prometeu sau în constelația lui Tezeu, eroul faptei taumaturgic-eliberatoare nu al resurecțiilor profanatorii. Gândul înțelept al acestui mit ne povățuiește că în interiorul nostru, oricât de întunecat va fi labirintul în care am pășit, mereu se va afla o
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
soartei, va rămîne o componentă esențială a personalității eroului, care, prin intermediul cercurilor de elevi pe care le frecventa sau al cenaclului de liceeni, iar mai apoi al cercurilor revoluționare, se va apropia de curentul ce domina intelighenția rusă a timpului. Revoltatul din naștere împotriva nedreptăților are acum ocazia de a-și fundamenta atitudinea prin documentare foarte serioasă, dar și prin raportare la situația socială pe care el o cunoștea. Se conturau două poziții, determinate pe de o parte de cultura asimilată
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
omului, nicidecum în cel al transcendenței divine. Ideea este explicată pe larg în Le Mythe de Sisyphe (1942) și încorporată în romanele L’Étranger și La Peste. Eseul său, L'Homme rîvoltî (1951), reprezintă o istorie a revoltei și a revoltaților lumii, atât a celei reale, cât și a lumii cărților. Industria cinematografică prezintă aspectul utopic al vieții în contextul unei lumi măcinate de război, foamete și moarte. Acesta relevă funcția compensatorie a artei. Până în era interbelică, filmele nu s-au
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și de măsura în care le acceptă ca suportabile. Deflația este insuportabilă pentru om tocmai că ea răpește încrederea și speranța în valori fundamentale în jurul cărora se plasează ființa umană. Un om lipsit de încredere și speranță este un om revoltat, gata să pună sub semnul întrebării ordinea existentă. Milton Friedman a sesizat în mod corect că oamenii preferă inflația deflației, deoarece acesta este tipul de relație acceptat în mersul economiei și societății. Aici nu este vorba despre o alegere conștientă
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
fost reduși la tăcere sau au murit este revendicată ca o întâmplare omenească ce trebuie trăită fără motive și fără explicații. Al doilea motiv ilustrează ceea ce trebuie considerat unul dintre cele mai revelatoare și profunde studii despre problema nihilismului, Omul revoltat (1951). Înarmat cu talentul său literar de invidiat, Camus reconstruiește într-o sugestivă trecere în revistă istoria nihilismului, iar la sfârșit prezintă atitudinea de revoltă drept singura virtute practicabilă pentru a smulge un sens absurdității condiției umane. Dar tematica nihilismului
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
soartei, va rămîne o componentă esențială a personalității eroului, care, prin intermediul cercurilor de elevi pe care le frecventa sau al cenaclului de liceeni, iar mai apoi al cercurilor revoluționare, se va apropia de curentul ce domina intelighenția rusă a timpului. Revoltatul din naștere Împotriva nedreptăților are acum ocazia de a-și fundamenta atitudinea prin documentare foarte serioasă, dar și prin raportare la situația socială pe care el o cunoștea. Se conturau două poziții, determinate pe de o parte de cultura asimilată
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
luată, lucrurile confiscate, cărțile asemenea. Este pensionată brutal și neașteptat. Legătura cu fiica abia de mai poate fi păstrată prin curier secret. Devine un Iov resemnat, împăcat, conștient, gata săși ducă o teribilă cruce a unei atroce pătimiri. Nu e revoltată, nu-și pierde mințile, ci dimpotrivă, e irigată de o iubire ardentă și permanentă pentru fiica ei de departe. 1. CAZUL KAZANTZAKIS - Kazantzakis și infernul colectiv. Idealist, tot caută perfecțiunea și nu se oprește până n-ar aduce paradisul pe
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
subiectivă, cea a relațiilor dintre oameni. - Scrisoarea poate fi și o instituție paideică. De exemplu, Ilana îi relatează lui Alex cum intervine soțul ei asupra lui Boaz cel imposibil de strunit. Îi descrie detaliat cum operează inteligența interpersonală asupra psihicului revoltat și inflamat al adolescentului: „Ascultă, poate ai uitat cine sunt; eu sunt Michel Sommo și am auzit că tu mă numești pe la spate «peștele» mamei tale. Poți să mă numești așa și în față dacă asta te ajută să te
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
un astfel de împrumut de la unchiul său pentru un dicționar Larousse, doar că nu l-a primit. E începutul refacerii triunghiului inițial, și începutul distrugerii celuilalt: Ilana, Michel, și fetița lor. Michel devine o punte de legătură între Boaz cel revoltat și mama acestuia: „Nu-mi pasă cine știe ce că nevastă-ta știe despre împrumut pur și simplu nu vreau să-mi fac probleme cu ea.” Michel intră, fără să vrea și fără să simtă într-un proces de erodare a relațiilor
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pe care o Întâlnim, ca temă centrală, dezbătută la mulți filosofi existențialiști (S. Kierkegaard, M. Heidegger, J.P. Sartreă. G. Marcel vorbește de „omul problematic”, M. Scheler de „omul resentimentului”, P. Teilhard de Chardin despre „fenomenul uman”, A. Camus despre „omul revoltat, F. Nietzche despre „Supra-om”, M. de Unamuno despre „omul tragic” și seria poate continua. Una dintre temele filosofiei, moralei și psihologiei contemporane este Încercarea de a răspunde și de a oferi soluții la problemele și Întrebările pe care omul de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o tentă de „reverie melancolică”, are tendința de a se refugia și de a trăi În trecut, refuzând realitatea de care adesea se simte străin sau din care sentimentul izolării sau al excluderii, considerându-se, Învins sau victimizat; dă tipul revoltat este tipul hiperactiv, opus atitudinii de pasivitate a nostalgicului. El este orientat către viitor. Este tipul și modelul de viață activă, combativă, specifică descoperitorului, omului politic, aventurierului sau revoluționarului. Toate aceste trăsături sunt forme mascat-sublimate ale tendințelor revendicativ-agresive ale acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]