385 matches
-
cînd, din Întîmplare, Îi cad ochii pe poezia reală de astăzi, el va deduce În mod cît se poate de logic că: 1) poezia este o simplă valoare abstractă (independentă de realizarea ei), 2) poezia aparține fără Îndoială unui trecut revolut (din care nu mai poți rămîne decît cu nostalgie).” Nimic nu consolidează mai mult cele două concluzii ale cititorului modern decît Încercările de plebiscitare a poeziei moderne prin media. Concursul poeților de pe canalul doi al TVR, din primăvară, este cel
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a se opri acolo unde timpul trecut, acela care desăvîrșește, cum spune Joubert, Începe să Învie. Limburile acestea sînt Însă cele mai seducătoare. Mai exigente cu cel care se Încumetă să le cartografieze. Circumstanțelor fericite, ale consensului În privința delimitării temporale revolut/actual, trebuie să le fim recunoscători. Acestea au existat În România acum aproape doisprezece ani. Literatura post-“modernistă” a luat loc În canon. S-a consacrat. Are o identitate pregnantă, a pătruns În manuale, se află În topul preferințelor, s-
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unora dintre semenii noștri, pentru un anumit firesc al lor mai bun conducător de energie decît acela cartezian al “falogocentrisumului alb”? Nimeni altcineva, În afara celor cu pricina, n-ar putea răspunde acestei Întrebări. Pentru Lorette Nobécourt; Revoluția este o idee revolută: “Trebuie să luptăm pentri iertare, Anna. Revoluțiile nu ne vor aduce niciodată atîta bucurie cît ne aduce mîna unui copil...” Ceea ce trebuie făcut cu necesitate de fiecare este o “revoluție interioară”, Într-un spirit umanist cît se poate de clasic
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poate uita de el. Numele său trebuie căutat deci printre cei de o altă meserie. Istoria în șase cuvinte „Erau ziare, evenimente/ De vremuri grave, sau de regret-”. Evident, aceste versuri din „Ecou tîrziu” (1936 )1) se referă la perioade revolute, dar care fac parte din biografia lui Bacovia. La care anume? Detaliat, nu se poate răspunde. în cuvîntul „evenimente” încap atît cele notate de „filozoful proletar” în poezia „Amurg”2) cît și o mulțime de alte „îngrijorări politice” și „fapte
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
îngerii căzând". Creația rămâne totuși marea obsesie a lui Valeriu Stancu. Cele mai frecvente reflecții din textele sale poetice reiau cu insistență problematica menirii creatorului și a operei sale într-un timp în care aceasta este mai degrabă taxată ca revolută. Spre deosebire de cei mai mulți dintre congeneri, scriitorul este cât se poate de convins de legitimitatea poeziei de a exista și, mai mult, de a-și recâștiga prestigiul pe care i-l conferă funcțiile ei esențiale. Și pentru el, poezia rămâne singura cale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
amintirea mereu vie a satului originar. În definiția mitică a Vîrstei de aur se întîmplă rar să nu fie luate în considerație rolul amintirii, experiența rememorării. Această confundare a unei duble nostalgii, aceea a trecutului individual și aceea a timpului revolut al istoriei, a fost denunțată la sfîrșitul veacului al XVI-lea, cu bun-simț și în termeni duri și la obiect, de Jean Bodin. "Este o mare greșeală, comenta Bodin, să crezi că speța umană nu degenerează. Și cum cei care
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
întîmplător vrea el să înlocuiască mitul lui Prometeu "cel ce privește înainte" și care, potrivit legendei, a stimulat apariția lui homo faber cu mitul fratelui acestuia, Epimeteu "cel ce privește în urma lui" (1, pp. 172-188), aflîndu-și fericirea în forme sociale revolute Într-un studiu publicat în revista franceză "Esprit" nr. 3/1974 (2), Ivan Illich distinge două tipuri de societate: subdezvoltată și avansată. Primului tip îi sînt specifice raporturi interindividuale caracterizate prin ceea ce el numește convivialitate (relații întemeiate pe solidaritate afectivă
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sa luptă. Marile teme ale istoriei noastre atunci s-au formulat, adesea dilematic, spre a deveni un câmp de tensiuni mereu reînnoite. Ceea ce interesează în cazul amintit e felul cum îmbina Costin anamneza întemeiată pe experiența proprie și studiul epocilor revolute, mergând până la etnogeneză. Regăsim la el o conduită exemplară, una ce evocă în același timp mai multe motivații. Se poate spune că orice restituție istoriografică bine condusă e un fel de a coborî în noi înșine, cum de altfel înclină
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
scop expresiv, toate tipurile de regionalisme (lexicale, fonetice, semantice, gramaticale). Efecte stilistice: lărgirea seriei sinonimice, culoare locală (realism descriptiv), rol de caracterizare a personajelor. Registrul stilistic arhaic evidențiază dimensiunea istorică a limbajului; situează instanțele comunicării artistice întrun orizont de timp revolut, prin actualizarea unui limbaj învechit, ieșit din uz - prezența arhaismelor (fonetice, lexicale, semantice, morfosintactice) la toate nivelurile discursului și revitalizarea unor construcții/tipare lingvistice învechite. - Funcția stilistică a arhaismelor utilizate în proza de inspirație istorică este aceea de a crea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
aveau să-i spulbere definitiv convingerile. În fond, dacă stăm să ne gândim mai pe-ndelete, Nicolae Labiș - cel care visa și propovăduia prin poezia lui o „Luptă cu inerția” dogmatică, cu birocrația și cu toate celelalte „tare” ale unui timp revolut - a fost și a intrat în conștiința posterității ca un martir. Mircea Coloșenco, unul dintre cercetătorii mai noi ai biografiei scriitorului remarca pe bună dreptate: „Poetul a fost prins în vălmășagul unui timp utopic, pe cât de iluzoriu, pe atât de
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
literatură să le fi putut parcurge în liniște și cu răbdare. Nici școlile prin care i-a fost dat să treacă la Fălticeni, la Iași ori la București nu aveau cum să-i deschidă orizonturi spirituale largi într-o vreme revolută în care dascălii, aproape cu toții se aflau sub spectrul amenințător al posibilelor „pete” ce li s-ar fi putut găsi la dosarul personal. La „Școala de Literatură” din Capitală, Labiș, constrâns de o programă burdușită de ideologie și dogmatism, va
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
adormitor, omorîtor de dulce"; "casele proprietarului, albe, drepte, înalte, mari, bogate și fudule"; "soarele de primăvară, mîndru, mare, aprins, rotund"; "moșul bătrîn, cuminte, liniștit, înțelept, domol..." Peste ani, Mateiu recuperează modelul și îl pune de acord cu gustul unui veac revolut dar și cu estetismul aristocratic ce supraviețuiește în modernitate așa cum a demonstrat-o în ai săi Craii de Curtea-Veche, marcînd enumerările inclusiv cu acea celebră virgulă macedonskiană (prezentă în simultaneitate cu obișnuita conjuncție și), parcă voind încă o dată să facă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
printre imitatorii marelui poet francez. Sub influența lui Baudelaire apare (la Mircea Demetriade mai ales) o poezie a spleenului. Peisajul devine proiecție interiorizată și evocă tărâmurile visului. Regresia în trecut ajunge la identificarea cu stări vechi (avataruri), în decorul epocilor revolute. Călătoria e fie nedefinită, fie exotic îndepărtată. Se cultivă o poezie a pietrelor prețioase. Explorarea universului floral incitând la fiori, extaze, sinestezii, erotica instinctuală și demistificatoare, acompaniată baudelairian de viziunile descompunerii (Al. Macedonski, Idile brutale, Mircea Demetriade, Spasm, Desflorare, Beția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
Sfanțului Ioan, sunt următoarele observații asupra metodei rimbaudiene: Departe de-a fi aplicarea unui adevăr, de altfel îndoielnic, de psihologie excepțională, sonetul Vocalelor ilustrează propria metodă a lui Rimbaud; asemeni astronomului, care realizează cantitativ cutare eclipsă ori cutare catastrofă cosmică revoluta, el ne face să asistăm la spasmul inițial al universului nostru. Cu o singura diferență doar, ca investigarea lui Rimbaud se continuă în calitativ [s.n.]77. Poemul rimbaudean nu este o aplicație de "psihologie excepțională", i.e. audiție colorată (aluzie la
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Discursul conservator emis de vechea gardă istoriografică insistă dogmatic pe teza continuității daco-romane post-aureliane (Scurtu et al., 1999, p. 9). De asemenea, continuitatea organizării politice este apărată, invocată fiind deja clasica teorie a "Romaniilor populare" (p. 14). Într-un limbaj revolut, manualul lui I. Scurtu et al., celebrează rolul decisiv jucat de păduri în istoria românilor, care "au conservat ființa neamului la vremuri de restriște" (p. 14). Discursul reflexiv-europenist abordează dintr-un unghi diferit întreaga chestiune a continuității. În loc să marșeze pe
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
profesorul Zupperman. Ceva mai târziu am devenit membru ai cenaclului de la Biblioteca „Stroe Belloescu", unde oficia George Tutoveanu. Subțire, ușor adus de spate, îmbrăcat totdeauna cu o eleganță ușor desuetă, care-i dădea un aer de mesager al unui timp revolut, poetul încuraja cu discreție tentativele de a pătrunde pe teritoriul Polimniei sau al Caliopei. „Vedeta" cenaclului era neuitatul Cezar Drăgoi, care-l nedumerea uneori pe mentorul nostru, scandând versuri în care „băteau vânturi noi". Într-o asemenea companie, abia îndrăzneam
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
imaginilor acestor zămisliri uriașe". Viziunea care anulează în totalitate inepta teorie a audiției colorate. Sonetul e și o ilustrare directă a metodei aplicate de autorul "Unui anotimp în infern: asemeni astrologilor, care realizează cantitativ cutare eclipsă ori cutare catastrofă cosmică revolută, el ne face să asistăm la spasmul inițial al universului nostru. Cu o singură diferență doar, că investigarea lui Rimbaud se continuă în calitativ". Nu altceva vom afla în volumul Joc secund la care se cere o adecvare a interpretării
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Cortinei de Fier și, din nefericire, nici din interiorul aparatului de putere din țară. Mesajele de Crăciun pe care Majestatea Sa le trimitea prin intermediul Europei Libere erau mai curând percepute în țară drept un pigment exotic, amintire a unui timp revolut, un fragment resuscitat din cartea de istorie al cărui potențial subversiv era, din nefericire, mult mai scăzut decât colindele pe care, cu dibăcie, le transmiteau angajații secției românești ai acestui post de radio, excepțională armă de propagandă și luptă împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
oștenii lui Avram Iancu, constituie un prilej de meditație asupra societății transilvănene, făcând trimitere la amurgul unei lumi, la disoluția unei clase. Totodată, Crepuscul este un roman al universului familial, vădind capacitatea scriitorului de a „recupera” epic atmosfera unei epoci revolute (aici, aceea interbelică, în special), prin mijloacele consacrate ale realismului. Romanul etalează în pagini descriptive remarcabile imaginea unui oraș de altădată (în filigran se descifrează Timișoara), scene de gen (talciocul, evenimente de familie cu ecou comunitar etc.), portrete și momente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286239_a_287568]
-
Barré, unul din cei mai avizați biografi ai scriitorului, ce reunește peste 860 de scrisori (dintre care o sută inedite), prezentate și adnotate de nora romancierului, Caroline Mauriac. Paradoxal, poate, grăbiții noștri contemporani, care nu se mai dedau unor practici revolute cum ar fi redactarea de scrisori sau jurnale, au dezvoltat în contrapartidă o rară apetență pentru acest gen de pătrundere în intimitatea unei personalități. Parcă nicicînd nu s-au publicat atîtea autobiografii, jurnale și volume de corespondență ca în această
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
misticism național", într-o viziune contrastivă cu școala junimistă: "Problema neamului nostru, care nu trezise în junimiști decât un interes mai mult rațional, găsise în Eminescu o rezonanță mult mai adâncă; spărgând cadrele teoriei creșterii organice, sensibilitatea poetului însuflețise timpurile revolute: în conștiința lui, prezentul se legase de un trecut simțit ca o realitate; evoluționismul junimist se prefăcuse, astfel, în reacționarism și simplele considerațiuni asupra valorii sociale a țărănimii într-un misticism țărănesc cu totul deosebit de junimism"185. Considerând definitorii pentru
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
stare de-a spune neadevărul, iar adevărul este singura rațiune de-a fi a unei dări de samă de orice natură"524. Istoricul este interesat de exactitatea evenimentelor prezentate, iar detenta temporală permite jurnalistului raportarea la modele și timpuri istorice revolute, într-un permanent traseu trecut prezent viitor. Manifestând preocupări constante pentru receptarea adecvată a mesajului jurnalistic, Eminescu susține, de la tribuna publicațiilor la care scrie, adevărate prelecțiuni populare pe teme de istorie, economie, politică, demografie ș.a. Dascălul își sprijină demersul pe
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de "dictatură a proletariatului", cu ocazia Congresului PCF din februarie 1976, secretarul general George Marchais și-a atras oprobiul Moscovei, dar și pe cel al altor regimuri leniniste est-europene. Rațiunile lui Marchais au fost simple: "dictatura proletariatului" reprezenta un concept revolut, a cărui valabilitate, indiscutabilă într-o anumită etapă a dezvoltării mișcării comuniste globale, devenise în prezent chestionabilă. În plus, însuși termenul "dictatură" avea prea multe conotații negative, fasciste în primul rând, pentru a-și găsi un loc legitim în vocabularul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
să capete expresie cinematografică. E, înainte de toate, o obligație, dacă vreți, civică față de o asemenea operă, care analizează nu doar o anumită perioadă de timp, ci raportul omului contemporan cu perioada acelor ani. De fapt, totdeauna, a analiza o perioadă revolută înseamnă a ne pune în față șansa noastră de evoluție, șansa noastră de a înțelege viitorul, prin prisma a ceea ce am trăit. Cum vă apar atunci opțiunile noastre în raport cu recolta literară? Cred că opțiunile regizorilor pentru cărțile importante există. Ar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
faptelor reprezentative, tocmai istoric, pentru om? De ce trebuie pusă în discuție gândirea care justifică ierarhii ale practicilor în unitățile de viață umană, atâta vreme cât problema aceasta pare a ne trimite către începutul omului, către trecut, depășit demult și devenit neatractiv trecut revolut! -, dată fiind preeminența recunoscută a viitorului? Și de ce trebuie reevaluată autonomia gândirii, care este scopul practic-eficient al acestei operații? Și nu cumva tocmai o astfel de tematizare a gândirii autonome și justificatoare de ierarhii ale practicilor suspendă însăși autonomia sa
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]