1,375 matches
-
lui Fumero se umplură de dispreț și de furie. Înșfăcă arma lui Palacios și Îl Împinse cît colo. Am Încrucișat o privire cu Palacios și am știut ce urma să se Întîmple. Fumero ridică pistolul Încet. MÎna Îi tremura, iar revolverul lucea, sclipind de sînge. Carax dădu Înapoi cîte un pas, căutînd bezna, Însă nu avea scăpare. Țeava revolverului Îl urmărea. Am simțit cum mușchii trupului Îmi iau foc de mînie. Grimasa de moarte a lui Fumero, care Își lingea buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Am Încrucișat o privire cu Palacios și am știut ce urma să se Întîmple. Fumero ridică pistolul Încet. MÎna Îi tremura, iar revolverul lucea, sclipind de sînge. Carax dădu Înapoi cîte un pas, căutînd bezna, Însă nu avea scăpare. Țeava revolverului Îl urmărea. Am simțit cum mușchii trupului Îmi iau foc de mînie. Grimasa de moarte a lui Fumero, care Își lingea buzele de nebunie și de ură, m-a trezit ca o scatoalcă. Palacios se uita la mine, tăgăduind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mine, tăgăduind În tăcere. Nu l-am băgat În seamă. Carax renunțase deja, nemișcat În mijlocul sălii, așteptînd glonțul. Fumero n-a apucat să mă vadă. Pentru el nu exista decît Carax și mîna aceea plină de sînge, Încleștată pe un revolver. M-am repezit asupra lui dintr-o săritură. Am simțit cum picioarele mi se desprind de sol, Însă n-am apucat să-l mai ating Încă o dată. Lumea se congelase În aer. Bubuitul Împușcăturii l-am auzit departe, ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-și drum prin trupul meu cu lovituri ca de pumnal. Fumero pîndea ascuns după ușă. Bea nu și-a dat seama de prezența lui. CÎnd Carax s-a ridicat În picioare dintr-un salt și Bea s-a Întors, alertată, revolverul inspectorului Îi apăsa deja fruntea. Palacios s-a aruncat să-l oprească. A ajuns prea tîrziu. Carax se năpustise deja asupra lui. I-am auzit strigătul, Îndepărtat, purtînd numele Beei. Sala se aprinse În strălucirea Împușcăturii. Glonțul străbătu mîna dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să stea deoparte de ceilalți, ca să nu vicieze aerul din jur. „Mathilda, Mathilda...” Costumele lui Noimann Încotro au pornit?! Pantofii săi au intrat În derivă. Scârțâitul lor zgârie timpanele. Geanta sa navighează pe stradă. Cravata șerpuiește legată de rever. „Rever, revolver, rever... Ce-ar fi să fac o reverență! Cui? Propriului meu eu... Dar eul meu nu mai e al meu. Eul meu s-ar risipi, odată cu strigătele, În alte euri care s-au evaporat În aer”, gândește Noimann și gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se strânseseră În fața postului de gardă În care se refugiase căpitanul Cros; timp de o oră Îi strigară cele mai murdare Înjurături și amenințări. Pentru a-l Înfricoșa și mai tare, un exaltat trăgea din când În când focuri de revolver În aer. Pe 30 mai, la prânz, avu loc și o ședință În afara satului pentru constituirea, după modelul rușilor, a unui „soviet“ compus din câte trei oameni din fiecare companie, soviet care ar fi urmat să preia conducerea regimentului. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dobândită acolo unde s-a născut Veșnicia, omul răzbate prin focul războiului, învinge starea de prizonier în lagărele rusești, participă la o spectaculoasă evadare, terminată în chip fericit, nu se lasă doborât de „Noile rândueli” impuse cu tancul și cu revolverul, iese viu și puternic din iadul Canalului Dunărea-Marea Neagră, redevine țintă a acelorași noi autorități, dar supraviețuiește. Și nu oricum, ci cu demnitate, cu credința nealterată, cu fruntea sus. Este, aș îndrăzni să scriu, modul și modelul prin care românul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
criză pentru fiecare șef al poliției încă de pe vremea Durului Dick Steckel. Omorâse șapte oameni în misiune, purta cravate de comandă cu imprimeuri reprezentând insigna de polițist, cătușele și cifra 7, aranjate în cercuri concentrice. Se zvonea că avea un revolver de armată, calibrul 45, încărcat cu dum-dum-uri unse cu usturoi și un șiș special. „Locotenente, ce plăcere”. „Spune-mi Dudley. Avem grade egale. Eu sunt mai în vârstă, dar tu ești mult mai chipeș. Presimt că o să fim niște parteneri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
hârtie îmbibată cu sânge, s-a auzit o bătaie în ușă. Buzz s-a uitat prin vizor și a văzut doi tipi în uniforme albastre. A decis că sângele e mai gros ca apa și a tras patru focuri cu revolverul de serviciu în peretele din camera de zi. Uniformele albastre au început să spargă ușa. Buzz l-a trimis pe Fud la subsol, l-a închis acolo, iar Fud a spart fereastra care dădea spre veranda din spate, călcând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trăgaciul pistolului și mâna stângă drept reazem. Broasca cedă cu un scrâșnet metalic. Ușa se deschise. Danny aprinse lumina. Un bărbat gras, de vreo patruzeci de ani, încremeni la vederea luminii. Danny făcu un pas înainte. Omul pivotă în fața țevii revolverului. Mâinile lui tremurânde se îndreptară spre buzunare. Danny închise ușa cu vârful pantofului și îl lovi pe individ cu latul armei peste față, catapultându-l în peretele vărgat cu sânge. Grasul scoase un strigăt, văzu grozăvia de pe perete și căzu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
perete și căzu în genunchi, cu mâinile împreunate, gata să se roage. Danny se lăsă pe vine lângă el, cu țeava ațintită la firicelul de sânge ce se scurgea de pe fața omului. Insul bolborosea rugăciuni. Danny își scoase cătușele, puse revolverul în toc, apoi încătușă încheieturile celuilalt în poziția aceea de rugă. Nou-venitul se uită la Danny de parcă ar fi fost Iisus. — Polițist? Ești polițist? Danny încuviință. Paloare de deținut, pantofi de pușcărie, haine de căpătat și recunoștință fiindcă fusese prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
arătă spre pereți: — Tu ce crezi? — O, Dumnezeule! — Exact. Amicul Marty, despre care nimeni nu știe mare lucru, poate cu excepția ta. Ești cumva la curent cu legea ordinară dată de guvernatorul Warren cu privire la delincvenții recidiviști? — Ăă.... nu. Danny își vârî revolverul în tocul de la piept, îl ajută pe Bordoni să se ridice în picioare și îl împinse în singurul scaun neîmbibat în roșu/ maro. — Legea spune că atunci când o dai în bară a patra oară, te costă douăzeci de ani din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cărarea dădea în pădure - un ascunziș clasic pentru boschetari și pentru perechile care nu-și permiteau prețul unei camere de hotel. Danny consemnă ora - 6.14 dimineața -, își scoase insigna și începu să urce. Polițiștii mișunau, cu mâinile aproape de tocurile revolverelor și aruncând priviri sălbatice. Danny arătă spre tinicheaua lui. — LASD, West Hollywood. Lucrez și eu la un caz în care cadavrul a fost aruncat pe un teren viran și în timp ce eram la secție, am auzit la radioul vostru că ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lână, pe care i-l cumpărase Karen Hiltscher. Mult prea stilat, mult prea mulat și cu revere prea înguste. Când îl îmbrăcă, își dădu seama că arăta periculos, iar faptul că haina se mula pe el îi dădea de gol revolverul calibrul 45. După ce bău două păhărele și luă niște apă de gură, se sui în mașină și se îndreptă spre Chateau Marmont. Era o noapte rece și umedă. Stătea să plouă. Muzica răzbătea prin curtea interioară - solouri furibunde de jazz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cartușe. Punând farurile pe faza lungă, Mal observă că și alte generații de polițiști făcuseră tufele una cu pământul, trecând la trunchiurile de pini: copacii erau scalpați de scoarță și perforați de gloanțe. Se dădu jos din mașină, își scoase revolverul din dotare și lansă șase gloanțe în întuneric. Ecoul făcea să-i țiuie urechile, iar praful de pușcă mirosea minunat. Încărcă iar și goli încă o dată pistolul de calibrul 38. Dincolo de colina din South Pasadena alte arme se descărcară, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
frică. S-a gândit să-și mute mașina, dar n-a vrut să deranjeze modul perfect în care leoaica își cuibărise capul pe clavicula lui. Frica l-a cuprins tot mai tare, așa că a întins mâna pe podea, a înhățat revolverul și l-a pitit sub pernă. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI UNU În sala de așteptare de la azilul de nebuni se găseau mese și canapele de plastic în culori reconfortante: verde ca menta, albastru metalic, galben pal. Acuarelele demenților atârnau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
că îi vâjâie capul, îi amorțiseră încheieturile mâinilor, iar propria-i limbă i se părea uriașă. Ochii lui se opriră asupra cabinei de interogare, cu trei siluete masculine așezate în jurul unei mese pe care se găsea, exact în mijloc, un revolver mare și negru. O voce întrebă: — Upshaw, pistoalele calibrul 38 sunt dotarea standard în departamentul tău. Tu de ce porți unul de calibrul 45? Danny clipi și tuși, scuipând sânge. Clipi din nou și recunoscu vocea bărbatului: Thad Green, șeful detectivilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
era dată la maximum. Mal muncea. În birou - masa de lucru, fișetele și un scrin cu sertare - se găseau o groază de scenarii de film, copii la indigo ale corespondenței politice a lui Minear, corespondența primită, diverse rapoarte și un revolver calibrul 32 cu încărcătorul gol și țeava afumată. Dormitorul era decorat în culori pastelate și era înțesat cu mormane de cărți. Se mai găseau acolo un garderob plin cu haine scumpe și câteva rafturi cu pantofi. Un scrin vechi conținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Coleman Healy va continua să măcelărească până ce va fi el însuși măcelărit. Iar din acel moment anemicul psihiatru a încercat să-și adune suficient curaj ca să comită o crimă umanitară. *** Lesnick își încheie narațiunea cu un gest elocvent: scoase un revolver din halat și spuse: — L-am mai văzut pe Coleman o singură dată. Citise în ziar că Upshaw decedase în urma unui accident și era extrem de tulburat. Tocmai cumpărase niște droguri de la Navarette. Urma să omoare un alt bărbat, unul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
asta a durat cam de două-trei ori, până când Tânărul, exasperat, ne-a strigat: ― Toată lumea să ridice mîinile-n sus! Ordinul s-a executat îndată. Clasa avea aspectul, original și ciudat în același timp al unei bande de gangsteri în fața unui uriaș revolver imaginar! Și totuși broscuța și-a continuat orăcăitul obsedant, care semăna mai mult a cârâit de pasăre, spre desperarea profesorului! Ce se întîmplase? Cum eu renunțasem să mai manevrez broasca, de teamă să nu fiu prins, Löbel mi-a luat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
maiorul primul whisky la nouă dimineața? De ce renunță la favorurile soției sale credincioase, pentru plăcerile corupte pe care i le oferă o corcitură? De ce stă ore întregi deprimat în biroul său gândindu-se (așa cum se întâmplă cu bărbații neîmpliniți) la revolverul încuiat din sertarul de lângă el? Sub soarele neiertător al frontierei de nord-vest, un asemenea lucru ar fi fost imposibil. Acolo, tânărul Privett-Clampe , abia sosit în India, purtând pe umeri povara însărcinărilor reginei, își ridică privirea spre piscurile acoperite de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spre un camion care aștepta afară. Trei deținuți indieni se află deja pe banca din spate, privind tăcuți la mulțimea adunată să urmărească acțiunea. Atmosfera este încordată și căpitanul englez își desface cureaua, pentru a putea să apuce mai repede revolverul. În timp ce polițaii indieni îi împing pe curioșii aflați în fața casei, căpitanul o ajută pe doamna Macfarlane să urce în camion. Îi duce sacoșa și o conduce spre bancheta de lemn din spate, ciudat de servil, ca un portar de teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
încercase să-l ucidă din cauza cizmelor, a fost tulburătoare pentru profesor. Nu era sigur dacă a înțeles corect. Îi scăpau cele mai multe subtilități de exprimare Gofo și o vreme a crezut că este în pericol să fie ucis și dormea cu revolverul sub pernă. S-a gândit chiar să plece, dar a fost convins de interpretul său că nimeni nu are nimic împotriva lui. Interpretul l-a asigurat că era chiar îndrăgit de oameni și că dorința ca el să contacteze febra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la sută, nici unul nu este dispus să-l elbereze pentru colegii săi în nevoie. Gălăgia la ușă, înjurăturile și chiar amenințările devin lucru obișnuit. Degenerarea spre sălbăticie este rapidă și culminează cu momentul în care Gregg zboară ușa secundului cu revolverul, scoțându-l de acolo pe Gittens îngrozit, baricadându-se înăuntru. Marchant trebuie să-l convingă să iasă de acolo, cântându-i cântece soldățești prin perete. După aceea, prin consens, toaletele sunt mutate și latrina declarată zonă neutră. Observatorii Fotse îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se amplifică, iar noaptea a doua nu mai poate dormi. Aude zgomote la marginea taberei, la început dintr-o parte, apoi din cealaltă, și devine tot mai convins că i-au încercuit cortul. În loc să-l deschidă, sau să iasă cu revolverul, stă foarte liniștit sub pătura îmbibată de sudoare, cu ochii larg deschiși, cu brațele întinse pe lângă corp și îi invită: veniți. Dar ei nu vin, și de dimineață când se trezește constată că i-au fugit și hamalii. Păturile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]