2,855 matches
-
desene din Theory of flight. În schimb, picturile din seriile Biological targets, Classical anomalies (2013) și Repeated accidents (2014) pun într-un dialog, uneori tensionat, tratarea psihedelica a culorii și tăcerea monocroma a insertului grafic. Lirismul geometriilor aduse în fața privitorului rezidă în conflictul - uneori chiar în cadrul aceleiași lucrări - între limpezimea conturului și emoția ce emană din câmpurile cromatice.” Voicu Dragomir Artist vizual
A avut loc vernisajul Expoziţiei de arte plastice “Geometrii lirice” – Voicu Dragomir [Corola-blog/BlogPost/92965_a_94257]
-
a unui mozo, ci să te abandonezi admirației pentru talentul său inegalabil de se apropia de bestie până la limita supremei atingeri, rămânând, ca prin minune, nevătămat. Așa paradoxal cum sună, motivul pentru care spaniolii caută pericolul și apropierea de moarte rezidă tocmai în pofta lor nestăvilită de viață. Nu e obligatoriu să te simți imortal atunci când te confrunți cu un taur fioros, dar înseamnă enorm dacă poți să simți măcar pentru o clipă că trăiești la intensitate maximă. Hemingway și Spania
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
de uciderea ta. Bargello Încerca să deslușească acele cuvinte șoptite. În jurul colosului, o mare porțiune de perete fusese deja pregătită pentru continuarea lucrului. Mozaicul ar fi trebuit să fie cu mult mai larg, odată terminat. Poate că motivul crimei nu rezida În ceea ce fusese expus, ci În partea rămasă În mintea mortului. Dante aruncă o privire rapidă de-a lungul perimetrului absidei, căutând ceva. Nu era nimic, cu excepția câtorva plăcuțe făcute grămadă. — Căutați pretutindeni, le porunci zbirilor. Pânze, planșe desenate... Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
inocentului preot din Rennes-le-Château personajului Jacques Saunière, custodele Muzeului Luvru, cel care deține teribila taină a Sfântului Graal și care este ucis de un membru al congregației catolice Opus Dei, tocmai din acest motiv. Îți reamintesc că esența tainei Sangraalului rezidă În presupusa căsătorie a lui Isus Hristos cu Maria Magdalena, căsătorie din care rezultă progenituri ce se vor uni În secolul al V-lea cu familia regală franceză, punând bazele dinastiei merovingiene, care Îl are ca deschizător de listă pe regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
reprodus genetic niște ființe cu potențial biologic absolut identic cu al lor, s-au spălat pe mâini ca Pilat din Pont și le-au lăsat de capul lor să se descurce și să se manifeste În deplină libertate. Esența experimentului rezidă tocmai În această absolută libertate de evoluție. Soarta omenirii de grad secund care suntem nu-i interesează câtuși de puțin, le este perfect indiferentă. Vor doar să știe, atât și nimic mai mult. Modalitatea de a afla ceea ce Îi interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lui Matache nu ridică niciun fel de dificultate; pe acest deal Matache, la fel ca Puiu, își avea proprietatea, una dintre sforile de pământ trase la sorți. Cu o semnificație deosebită este Pădurea Chilia, care păstrează amintirea locului unde a rezidat un călugăr - preot, la fel cum a fost Coste Călugărul pe Runc. Nu este exclus ca Chilia din Fruntești să fie contemporană cu „mănăstirea” lui Costea Călugărul din secolul al XV-lea. Chilia este în relație directă cu prima biserică
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de tip dava (cetate), așa cum este cea de la Răcătău și de la Piroporidava (Poiana). Stăpânirea vremelnică a lui Burebista a sfârșit cu destrămarea statului, rămânând un centru în Munții Orăștiei, în jurul cetății regale Sarmizegetusa, unde, la sfârșitul secolului I d.Hr., a rezidat regele Decebal (86-106 d.Hr.). Transformarea unei părți din Dacia în provincie romană la anul 106 d. Hr., în urma a două războaie (101-102; 105-106 d. Hr.) a însemnat un puternică avânt dat economiei și atragerea în orbita Romei și a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și pe alții din puținul lui. În rândul oamenilor instruiți din secolul al XV-lea care are legătură cu zona văilor Berheciului, Dunavățului și Dunaviciorului, trebuie amintit, în primul rând, pisarul domnescă Mihail Oțel, dar, cu siguranță, el nu a rezidat în aceste locuri, așa cum au făcut urmașii săi. Pentru satul Fruntești, cel mai vechi locuitor care a știut scrisul, cititul, tipicul slujbei bisericești, a fost popa Onica care, împreună cu rudele sale din Obârșia, pârăște la scaunul de judecată domnesc, la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
atât a celor vinovați, cât și a celor nevinovați, fără îndoială chestiunea are ceva pertinent, cu toate acestea există factori importanți pe care nu putem să nu-i luăm în seamă, unii de natură pur logistică, alții nu, cel principal rezidând în efectul, pe care, fără nici o exagerare, l-am numi traumatic, și care ar rezulta din introducerea subită a acestei măsuri extreme, de aceea cred că trebuie să optăm pentru o succesiune graduală de acțiuni, starea de asediu fiind prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și cu atât mai puțin a fost vorba de un neologism pe care naratorul s-ar fi grăbit să-l inventeze ca să suprime o lacună. Termenul există, există efectiv, poate fi găsit în orice dicționar, problema, dacă e o problemă, rezidă în faptul că oamenii sunt convinși că știu semnificația cuvântului alb și a derivaților săi și, deci, nu pierd timp ca să se ducă la sursă și să se asigure sau suferă de sindromul intelectului leneș și se opresc aici, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cuvântului. Avea o față foarte tânără, a cărei inocență era stricată de niște ochi verzi, pătrunzători, tiviți cu gene negre, lungi. Îi lipsea cumva magnetismul intens de sorginte animală ce Însoțește adeseori frumusețea masculină sau feminină. Personalitatea sa părea că rezidă mai degrabă În ceva mental și nu-i stătea În putere s-o activeze sau s-o dezactiveze, ca pe un robinet. Dar nimeni nu uita cum arată. ISABELLE S-a oprit În capul scărilor. Senzația atribuită săritorilor de la trambulină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Ceea ce se cunoaște ca esențial pentru înțelegerea articulării acestor două opțiuni filosofice a priori contradictorii constă în negarea de către Eudoxiu a separației dintre o lume sensibilă și o lume inteligibilă. Pentru filosoful hedonist, Forma este imanentă lucrurilor sensibile. Aceasta nu rezidă în afara materialității sale, ci în ea. Nicio participare a sensibilului terestru la inteligibilul celest, nicio degradare a ideii în materie, nicio transcendență a principiilor genealogice, ci o lectură care face un pas înainte în direcția lui Aristotel. Pentru că autorul Metafizicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
înlănțuirea unor atomi între care există apropieri de viteză în vid, totul se reduce la acest adevăr simplu și evident. în afara materiei nu există nimic. O dată în plus adversar sau chiar dușman al lui Platon, Epicur afirmă că criteriile adevărului rezidă în senzații și afecțiuni. Atomii corpului care captează atomii detașați ai materiei, simulacrele, totul cere și presupune conjuncția atomistă. Nu univers inteligibil, nici creaturi ideale, zei sau concepte, nici lumi nevăzute, inaccesibile simțurilor și care pot fi doar concepute - în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pedeapsă de așteptat, niciun păcat de ispășit. Fizica epicuriană condamnă orice metafizică: ceea ce se întâmplă se desfășoară în limitele unei logici atomice. Cum ar putea moartea să constituie o problemă? Ce-i de temut în ea? De vreme ce binele și răul rezidă în senzații, iar moartea presupune privarea de acestea, ea nu înseamnă nimic pentru noi, nici un bine, nici un rău... Când moartea e aici, deja noi nu mai suntem. Când eu sunt aici, ea e absentă. Ea nu-i privește nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
poate un naturalism - de care Rousseau își va reaminti. Pentru că dorința legată de aceste obiecte inutile și găunoase alienează, îngrădește spiritul, stă în calea libertății, a autonomiei și a seninătății. Odată această taxinomie stabilită, putem efectua un calcul, pentru că plăcerea rezidă doar în satisfacerea dorințelor naturale și necesare. Fericirea, binele suveran, bucuria, finalitatea hedonistă presupun absența tulburărilor, pacea, liniștea sufletească, sănătatea trupească, armonia păstrată sau redobândită. A cunoaște logica dorințelor cu care avem de-a face, a le recunoaște în diversitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ocazie de a accede la Frumosul în sine și de a contempla ideile pure, Epicur aservește estetica unei funcții pragmatice și utile: ea calmează sufletul și trupul, alină și procură plăcere și satisfacție, are valoare prin efectele produse - validitatea artei rezidă în utilitatea ei, în faptul că reușește să producă niște efecte, în speță, că dă satisfacție. Plecând de la această dublă preocupare - utilitatea cathartică, eficacitatea hedonistă -, Epicur inventează un fel de prudență față de lume, de realitate, față de alții și de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Sufletul se deosebește de trup așa cum se deosebește capul de trunchi, așa cum ochii se deosebesc de gură și mâinile de picioare: ca niște părți distincte ale aceluiași organism, fiecare cu funcțiile sale, desigur, dar legate, aflate în relație. Identitatea sufletului rezidă în compoziția sa: niște atomi, desigur, dar mai subtili decât cei ai stomacului, așa cum neuronii creierului se disting, la moderni, de celulele stomacale... Subtilitatea, finețea, căldura particulelor care compun sufletul permit, într-adevăr, numirea acestuia, dar nu ca un organ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
anume? Evitând să creadă că aceste ficțiuni citate anterior definesc plăcerea. Nici particulele nobiliare, nici aurul, nici medaliile, nici funcțiile, nici posedarea unor obiecte nu duc la pacea sufletului și a trupului. Plăcerea reală, adevărata voluptate, satisfacția autentică, jubilarea veritabilă rezidă în această lecție simplă: un trup care nu suferă, un suflet care cunoaște starea plăcută a lipsei de teamă. Nimic altceva. Plăcerile de a bea și a mânca pentru a suprima lipsa - foamea și setea -, fără a genera alienări - bucătăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
așa de nobilă? Da, și cu toată tăria. Cred că procedeul dezvoltării succesive, simfonice, a imaginilor - procedeu de care simbolismul a abuzat înșelîndu-se asupra destinului propriu al poeziei - și rotirea de tablouri cu aparițiuni profetice, înseamnă cam același lucru. Lirismul rezidă în altă funcție, în întărirea unei moralități eterne, sentiment veritabil și permanent la d-l Blaga, dar servit stângaci de procedee echivoce. Această ordine trebuie numită "spiritualitate", oricare ar fi uzura de astăzi a cuvântului; sau, mai bine cu versul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ce anume evită Moréas academismul care-l pândește. Prin invențiune. Dar o invențiune cu grijă tăinuită, o foarte lină atingere de daltă destinată să pună în vibrare suprafețe, și care se refuză privirii profane. De exemplu, în strofa citată, invențiunea rezidă în întregime în cuvântul "attrayante" și în locul pe care-l ocupă. Astfel încît, acest cuvânt își depășește conținutul obișnuit și ajunge să denumească o anume calitate de lună: amicală și magnetică. Încă un exemplu de invențiune inefabilă. Îl întîlnim în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
viziuni extrem subiective, fiind o continuă trudă spre cucerirea unei tehnice; niciodată n-o putem învinui de farsă, cum ne îndreptățesc atâtea produse ale unui modernism excesiv, coalizat, în ultimul timp, în reviste de hilar revoluționarism. Intelectualismul poeziei barbiene nu rezidă numai în tehnică; în lipsa de sentimentalism, am putea spune chiar de sentimente, a acestei poezii, descoperim un intelectualism de substanță. Este caracteristică absența unei poezii erotice directe; confesia nu intră în materialul poeziei barbiene. De la admirabila sinteză liri-că din Păunul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să-și dea seama cine voiește cu adevărat binele Țării și cine nu. Suntem însă prefect conștienți de disproporția teribilă de forțe. Una peste alta, suntem poporul din Europa cu cei mai mulți conaționali care trăiesc în afara granițelor de stat. De aici rezidă rolul Ligii Internaționale a Românilor, importanța acesteia. CÂND NU-ȚI MAI ESTE DE FOLOS, O PUI LA COLȚ PE COJI DE NUCĂ După 14 ani de procese interminabile pe la diferite instanțe în anul de jure 2011 ne-am trezit având
DUPĂ CE LE-AU CERŞIT VOTURILE PENTRU A ACCEDE LA PUTERE, GUVERNUL ŞI PREŞEDINŢIA, PRIN APARATUL REPRESIV AL JUSTIŢIEI, SE LEAPĂDĂ DE ROMÂNII DIN DIASPORA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 333 din 29 noi [Corola-blog/BlogPost/364569_a_365898]
-
mai avea plecare de nicăieri. Acesta s-ar anula din start ca formă de naștere a tuturor lucrurilor care ne înconjoară. Deci punctul este un fact definitoriu din care i-a naștere prima formă a oricarei realități. Este noțiunea care rezidă la formarea oricărei forme de manifestare universale cât și pur receptate din areal uman. Din tot acest paradox se naște o altă întrebare și anume care este forma punctului? Din punct de vedere geometric, cum este conformat punctul? Putem spune
PUNCTE...REFERINŢE GEOMETRICE SAU SUMA REALITĂŢILOR ALTERNATIVE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361409_a_362738]
-
mai bine menirii sale și spre a trăi cât mai îndelung? Statul, deopotrivă cu Puterea, sunt o asociație care are drept scop realizarea unui bine de ordin moral, a celui mai mare bine: fericirea omenească. Teoria modernă despre rostul statului rezidă în concepția că este garant al drepturilor fiecăruia din membrii componenți, el este menit a ne feri de neajunsurile care izvorăsc din izolarea fiecăruia și de a aduce supremul bine pentru toți laolaltă și asta cu atât mai bine, cu
ESEU DESPRE PUTERE (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360806_a_362135]
-
autorul mărturisește, este Dansul Inorogului - Elogiul Melanholiei (2010), întru inima sa, cea mult simțitoare și bolnavă de Cântec! Omul și dublul său, iată, o posibilă înțelegere a subtextului cărții, motiv care depășește granița realului, pentru a deveni principiu existențial. Noutatea rezidă în inventica „basmului în dublet”, reflectând prin aceasta o formă de nostalgie imanentă a tuturor însușirilor ce se recompun în conceptul arhetipal. Ineditul expresiei se bucură de amploarea verbului rostit, virtute pe care proza lirică răpaniană o cultivă, subordonând-o
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]