289,663 matches
-
alții, cu cei dinaintea ta, cu autorul cărții care a vrut ceva și a ieșit altceva etc. Cei care țin un șablon în mână și vor să citească toate cărțile cu el și prin el vor ajunge mereu la aceleași rezultate. Pe mine mă plictisesc pentru că nu îmbogățesc prin analiză universul operei, ci îl sărăcesc... Tematismul? O mare școală critică. Dintre noile metode, este cea care m-a atras cel mai mult pentru că a ajuns acolo unde critica tradițională nu ajunsese
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
pentru o carte obișnuită ( altele pot trece de un milion, iar albumele de cîteva milioane), se publică enorm și monstruos. Rare sînt editurile care au criterii de calitate ori de prestigiu. Majoritatea vor să cîștige bani, indiferent pe ce cale. Rezultatul este apariția unui număr greu de apreciat de volume de poezie, eseu, critică, filosofie, sociologie, de romane ori de piese de teatru. Multe ne parvin doar cu titlul. Cînd ne parvin și așa. De citit, nimeni nu le citește pe
Premiile pentru Debut () [Corola-journal/Journalistic/13921_a_15246]
-
partid, cât și pentru țară. În partid, el e un altoi cu totul nereușit. Încercările de-a impune un limbaj mai flexibil într-un loc unde se vorbește cu „am onoarea să vă raportez" au partea lor de comic. Singurul rezultat a fost îndepărtarea lui Năstase de baza de susținere politică. Pentru țară, el întrupează certitudinea că suntem pe drumul cel bun spre prăpastie. Nu cred așa cum încerca să dovedească un reputat psihiatru că premierul a obosit și că adoptarea, în
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
de adevăr privind abuzurile Securității nu făceau decât să „lingă dosare". La fel de „elegant" a fost dl. Năstase de fiecare dată când boarea primejdioasă a înnoirii amenința castelul de cărți vicioase deasupra căruia tronează. Oricine îndrăznește să pună sub semnul întrebării rezultatele guvernării pesedeilor va fi tăvălit în sosurile râncede ale panseurilor emise acru de fălcile prim-ministeriale. Pe lângă bădărănia de substrat, astfel de manifestări indică încercarea disperată a pesedeului-șef de-a vorbi limbajul lumii în care trăiește. Majoritatea replicilor deocheate au
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
unei asemenea lucrări de către un singur autor, performanță care ar umple de uimire pe editorii unor dicționare și enciclopedii din străinătate; dar se pare că strădania individuală, susținută de o bună doză de donchișotism, este încă singura care produce oarecari rezultate în cultura noastră de tranziție. Dovadă este această excelentă enciclopedie a exilului literar, scrisă de Florin Manolescu cu documentarea unui bibliograf și cu talentul unui romancier, care va fi consultată și citită, în același timp și cu același profit, de
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]
-
extrem și cu vibrația imaterială a Getei Brătescu, trecînd subtil pe lîngă instinctul livresc și manualitatea înaltă a lui Bitzan și invocînd aproape explicit recuperarea obiectului de-a gata, de tip neodadaist, practicată multă vreme de Dan Mihălțianu și, cu rezultate mai puțin spectaculoase, de către alți artiști din generațiile mai tinere. Într-un sens și mai larg, dincolo de parteneri direcți și de formule identificabile, Tolan este simultan un retinian și un vizionar, un tehnician lucid și un iluminat, un practician al
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
Marta Petreu, Ionesco în țara tatălui, Editura Apostrof, Cluj, 2001), alta în Franța ( Alexandra Laignel-Lavastine, Cioran, Eliade, Ionesco: l’oublie du fascisme, PUF, 2002) au mutilat imaginea postumă a scriitorului, iar Marie-France Ionesco se simte obligată să facă necesarele corecții. Rezultatul este o lucrare aproape științifică, menită să răspundă la foarte multe chestiuni punctuale, dar care este oarecum văduvită de perspectiva ansamblului asupra personalității și operei lui Eugène Ionesco, precum și de dimensiunea umană, sentimentală care dă farmec și căldură oricărei evocări
Ionesco după Ionesco by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13978_a_15303]
-
acest lucru. Expoziția în ansamblul ei este haotică, înghesuită inutil, se autosufocă prin cantitate, căci autorul n-a vrut să renunțe la nimic, și-a închipuit că asfixiind spațiul de expunere va da impresia de anvergură, de vastitate de preocupări. Rezultatul este un haos total unde ochiul nu mai vede nimic. Dacă evident nu ne aflăm în fața unei opere, cum doriți ca prezentarea de pe simeze să fie ea însăși artistică? Este un nonsens. Agățarea pe simeze a tablourilor este ea însăși
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
muzicii și al filosofiei. Așadar, din 1957 până în 1961, Iosif Corpas a făcut parte dintr-o categorie de "politici" aparte - "frontieriștii". Considerați de către "adevărații" opozanți ai comuniștilor ca indivizi nedemni de-a le aparține, "frontieriștii" ilustrează însă ceea ce autorul numește rezultatul "crimelor de propagandă" de care s-a făcut, printre altele, culpabil vechiul regim. Căci ce altceva ar putea fi numit decât "crimă", propaganda "libertății" cetățenilor din țările socialiste închiși, în fapt, ca-n colivii de oțel în granița lor? Cum
Despre "crima de propagandă" by Lavinia Betea () [Corola-journal/Journalistic/13977_a_15302]
-
e amintirea Gherlei), foamea continuă a deținuților tineri ("ca niște prucei în guițare" așteptând prânzul mizer), "bătăile obișnuite", clasificarea oamenilor după criteriul rezistenței în închisoare și alte tragice "secvențe" sunt sustrase patetismului comun. "Solidaritate? Camaraderie? Nici vorbă!" - evaluează sincer, autorul, rezultatul conviețuirii oprimaților în asemenea mediu. Dar cât de instructivă-i relatarea lui? În acest punct, cartea despre care vorbim se sustrage "stilului" consacrat de scrierile altor foști deținuți politici care-au descris ororile din viața-n închisoare ca datorate exclusiv
Despre "crima de propagandă" by Lavinia Betea () [Corola-journal/Journalistic/13977_a_15302]
-
noi au creat stele noi; în fine, noi înșine suntem într-un fel produși de stele și cred că și omul, la rândul lui, trebuie să aibă în el însuși acest elan, această pasiune a progresului, nu-i așa ? Or, rezultatul oricărui progres este un pas mai sus. Deci elitismul nu e nimic negativ, din contră, poate aduce excelență. Cred că omul este dator - de când se naște și până își termină viața - să urmărească, să cultive și să facă eforturi pentru
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
sînt presărate cu un cinism fin, precum cele din Sangria, poem inspirat de o lume prin definiție antipoetică: cea a donatorilor de sînge. Să scrii un poem despre donatorii de sînge este, la prima vedere un pariu de nesusținut. Iar rezultatul ține de domeniul miracolului: "Să te-nmulțești altfel:// sub pavăza carnetului de donator/ în încăperi albe/ sîngele tău se adună/ în vase străine/ pentru ca mai tîrziu/ să trăiască în alții// va aduce cu sine paloarea?/ fierbințeala nopților lungi,/ tremurul mîinilor
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
experți în războaie, ei sunt cu siguranță reprezentativi pentru anumite categorii de români. În ce mă privește, n-am avut nici o clipă emoții privind deznodământul conflictului. Raportul de forțe de 200 la 1 nu putea duce decât la un singur rezultat. O bună prietenă, femeie hiperinteligentă de altfel, dar și excesiv de dubitativă, m-a întrebat la o săptămână de la începerea bombardamentelor asupra Bagdadului, văzând că Saddam n-a cedat: "Uite, victoria vine mai încet decât se spunea. Crezi că irakienii au
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
trecut prenumele Constantin, Ștefan, Radu și Matei, iar celălalt să aibă șapte fântâni ca șapte cupe, apa care va țâșni din ele întruchipând lacrimile celor șapte domnițe. Tematica acestei expoziții, textele ca și imaginile, unele expuse pentru prima oară, sunt rezultatul unui amplu studiu asupra restaurării Mogoșoaiei făcut de arhitect Alexandra Chiliman, iar punerea lor în pagină, elegantă și ingenioasă a fost realizată de designer-ul Ioan Cuciurcă. Discursul expozițional se desfășoară nu numai pe pereți, ci și pe panouri plutitoare
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
Saddam va rezista mult și bine în fața americanilor și că rezistența lui va coaliza lumea arabă, încearcă o ieșire onorabilă (?) din aceste erori de prognoză. După părerea sa faptul că americanii au intrat în Bagdad fără să întîmpine rezistență e rezultatul unui ordin: "un ordin dat de cineva care avea puterea de a fi ascultat de toți." Potrivit analistului acest cineva n-a fost Saddam. Dar scrie Cristoiu: "Între 3 aprilie și 8 aprilie istoria consemnează două evenimente absolut enigmatice: atacarea
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14027_a_15352]
-
expoziției etc. Cu domnul ambasador al țării noastre (nu-l voi numi!) s-a convenit ca oficialii australieni să fie invitați de Ambasadă, pentru a se da importanța cuvenită; restul invitațiilor au fost lansate de către cei care organizau standul românesc. Rezultatul?! Pe "partea oficială" (invitațiile lansate de Ambasadă), nu ne-a onorat cu prezența nici măcar portarul vreunei instituții! Nu s-a dat nici o explicație, însă era lesne de înțeles că misiunea diplomatică a țării noastre era practic necunoscută de către oficialitățile din
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14025_a_15350]
-
sa religioasă. Augustin va porni aproape orbește la drum, neștiind decît că intuițiile de pînă acum fuseseră greșite și că, în locul lor, trebuia să pună altele. Nu avea drept ghid decît cuvintele Bibliei, credința în Hristos și subtilitățile filozofiei platonice. Rezultatul va fi o operă la care posteritatea creștină se va raporta ca la un monument de sclipire impresionantă și deopotrivă ambiguă, dovadă că Augustin este studiat în aceeași măsură de teologi și de filozofi. Și mai este un amănunt demn
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
regimul carceral din anii regimului comunist, o personalitate istorică relevă resorturile secrete care au dus la luarea unei anumite decizii (să zicem, arestarea mareșalului Antonescu), un martor direct dezvăluie care a fost comportamentul participanților la o reuniune încheiată cu un rezultat inexplicabil (cum ar fi cedarea Basarabiei și Bucovinei în urma Pactului Ribbentrop-Molotov). Apoi, în cazul marilor personalități, cititorii au ocazia să reconstituie modul de gândire al celui în cauză, aspectele cotidianului care îi atrăgeau atenția, modul în care se situa la
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
a prozatorului. Tonul sentențios nu lasă loc de replică, siguranța este totală, nu există nici o nuanță dubitativă, chiar dacă unele dintre afirmații ar trebui să comporte, cu siguranță, discuții. Gheorghe Crăciun nu intenționează însă să pună în discuție idei. El prezintă rezultatul finit al gândirii sale, propriile-i concluzii în legătură cu respectivele chestiuni - unele cât se poate de dilematice - pe care cititorul este nevoit să le ia tel quel. Rezultatul este un soi de autoportret interior, companion obligatoriu la scrierea unei eventuale lucrări
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
discuții. Gheorghe Crăciun nu intenționează însă să pună în discuție idei. El prezintă rezultatul finit al gândirii sale, propriile-i concluzii în legătură cu respectivele chestiuni - unele cât se poate de dilematice - pe care cititorul este nevoit să le ia tel quel. Rezultatul este un soi de autoportret interior, companion obligatoriu la scrierea unei eventuale lucrări de doctorat despre opera lui Gheorghe Crăciun, dar de o utilitate cu totul incertă pentru cineva nepreocupat de un asemenea subiect. Nu știu câți cititori detașați ar putea înghiți
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
Mai precis ale echipei Ceaușescu. Anii '70, să nu uităm, au însemnat și perioada concurenței între securiștii lui Dej și oamenii lui Ceaușescu, cei dintîi încercînd să-și dovedească utilitatea și loialitatea față de noul stăpîn, iar ceilalți, să dea rapid rezultate, în competiția lor cu "vechile structuri". De unde știm că stenograme care urmăreau să marcheze succese ale Securității în general, nu erau făcături prin care securiștii epocii se străduiau să răspundă ordinelor? Pe de altă parte, o discuție înregistrată sau stenografiată
Informatorii abjecți și securiștii onorabili by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10420_a_11745]
-
creștinilor. Și totuși, toată ura lor, toată uneltirea, toată sălbăticia au pierit mai ușor decât o pânză de păianjen, s-au destrămat mai repede decât fumul, s-au împrăștiat mai degrabă decât praful. Prigoana lor împotriva creștinilor a avut ca rezultat vădirea unei întregi cete de mucenici. Astfel Biserica s-a îmbogățit cu aceste comori vii și nemuritoare care, nu numai în timpul vieții lor sfinte, ci și după adormirea lor, ne-au dăruit tuturor din belșug atâtea binefaceri cerești”. (Sf. Ioan
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
bătuți peste față și peste obraji, erau aruncați afară cu putere. În chipul acesta dușmanii credinței credeau că după ce au întrebuințat toate mijloacele și-ar fi ajuns Ținta. Dar nici prin astfel de metode nu s-a ajuns la vreun rezultat împotriva martirilor. Ca să putem istorisi amănunțit moartea lor, ce cuvinte ne-ar putea fi destule?”. (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a opta, III, 1-4, în PSB, vol. 13, p. 316,317) „În orașul amintit (Nicomidia - n.n.) un om a
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
al doilea. Elucidarea firelor nevăzute care îi leagă într-un destin comun pe cei doi o realizează în final (în capitolul XIV, care e unul de deznodământ) Ghior, revenit dintr-un azil de bătrâni. Filimon este copilul lui Nichifor Fătu, rezultat al unui șantaj odios săvârșit în tinerețea sa de comisar asupra unei fete de șaptesprezece ani pentru a-i salva tatăl. Ulterior a fost smuls mamei, căreia i-a spus că a murit. Filimon o va regăsi însă în mod
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
dintre fiu și tată. Vladimir Beșleagă redă foarte bine stările de vertij, de confuzie interioară, de dedublare, de frică, de semitrezie, de prag dintre viață și moarte - necesar a fi echivalate printr-o tehnică narativă specială a vocilor conștiinței tulburi. Rezultatul e un roman de investigație psihologică, având schițate câteva elemente de roman-anchetă, în spiritul înnoitor al deceniului opt al secolului XX, așa cum îl cunoaștem, exersat pe alte teme, din proza lui Augustin Buzura, D. R. Popescu sau Nicolae Breban. E
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]