1,913 matches
-
face mai mult decît toate academiile din lume". De asemenea reliefează cu sarcasm rolul "pozitiv" al cinismului în valorizarea modernă: "Numai prin cinism mai poți salva ceva în fața oamenilor din jurul tău. Un om cinstit, corect, cu simțul măsurii și al ridicolului, un om cumsecade, într-un cuvînt, este considerat un mediocru. Ca să atragi atenția asupra ta, chit că ești o nulitate, un ratat sau un cabotin, e destul să fii cinic spre a te bucura de oarecare, chiar de multă, considerație
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
se poată spune "așa cui făceam și eu", acela este, cu siguranță, Șerban Foarță. Nimănui nu cred că i-a trecut prin minte să îl imite - ori măcar să îl parodieze - riscurile pentru eventualul temerar de a se prăbuși în abisurile ridicolului fiind greu de ignorat. Așa se face că poetul este stăpânul absolut al unui regat cu un singur locuitor: el însuși. Lumea lui Foarță este o lume a holorimelor, a quiproquourilor și a calambururilor, a combinațiilor posibile și imposibile, în
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
zonă de "răceală" între autor și erou, desolidarizându-l pe romancier de roman, apreciind, în schimb, romanul rus și pe cel englez, pentru "curajul de a merge puțin orbește în inima vieții, din instinct, fără ezitări, fără rezerve, cu prețul ridicolului, al gafei sau al prostului gust, dar cu senzația de a trăi nemijlocit între oamenii pe care îi creezi". Îl admiră pe Eliade pentru valoarea acordată de acesta contactului imediat cu viața, apreciază la modul superlativ aliajul straniu de "simțire
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
pentru a uni cele două exigențe (A și B) într-o atitudine comportamentală unică și coerentă." În fine, cea de a patra conferință abordează tema ideologiilor, concept revolut teoretic, dar resuscitabil în prima clipă de ațipire a rațiunii: Ideologiile între ridicol și subversiune. "Scopul meu - recunoaște conferențiarul - este să vă și amuz, evocând ridicolul ideologiilor "victorioase", dar să vă și indispun, semnalând, discret, subversiunea care vă pândește." Pentru ca, în continuare, să dezvolte două dintre caracteristicile ideologiilor: aspectul lor invaziv și cercul
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
unică și coerentă." În fine, cea de a patra conferință abordează tema ideologiilor, concept revolut teoretic, dar resuscitabil în prima clipă de ațipire a rațiunii: Ideologiile între ridicol și subversiune. "Scopul meu - recunoaște conferențiarul - este să vă și amuz, evocând ridicolul ideologiilor "victorioase", dar să vă și indispun, semnalând, discret, subversiunea care vă pândește." Pentru ca, în continuare, să dezvolte două dintre caracteristicile ideologiilor: aspectul lor invaziv și cercul lor vicios, "respectiv capacitatea lor de a se multiplica indefinit, stimulându-se reciproc
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
un purtător al grației sociale și, implicit, un om de spirit, unul dintre puținii oameni de spirit autentici pe care îi avem într-o societate excedată de vulgaritate și, în egală măsură, de lipsă de umor și de simț al ridicolului.
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
și tandru în același timp, paradox care întreține arderea interioară a personajelor. Richard își sărută soția în timp ce o ajută să urineze într-o cratiță, adolescenta japoneză se oferă goală detectivului Mamiya, gest disperat al fetei respinse repetat, din start sortit ridicolului. Ińárritu evită cu toate acestea vulgaritatea sau pornografia, evidențiind puterea de semnificație pe care o au actele liminale. De altfel, regizorul privește cu scepticism rezolvarea istoriilor prin- tr-un deznodământ fericit, poveștile rămân cel puțin suspendate, atunci cînd finalul lor nu
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
Goe scos la plajă. Unui copil din cei care se joacă în nisip i se spune, în jur, "domnul inginer". Nici vorbă de tradiție în familie, "meseria viitoare a junelui virtual a fost aleasă (...) așa, de frumusețea profesiei." Mici, și ridicole, forme fără fond. Toate schițele din carte, fixate frumos, cu eleganța puțin neliniștitoare a miniaturilor privite cu lupa, sunt, de fapt, încercări de a te agăța de ordinea vieții, de stratul detaliilor din care se face familiaritatea, acela în care
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
Ceaușescu, cine dirijează spectacolul, ci are ultimul cuvînt? Se poate întîmpla orice, și nici moartea nu este un deznodămînt care să transforme o viață în destin, cum spunea Marlaux. Radu Muntean a pus surdina impulsurilor eroizante care transformă într-un ridicol monstruos filmele lui Sergiu Nicolaescu gen "Triunghiul morții", unde replicile s-au transformat în recitaluri de poezie, iar salvele de tun, ca pe vremuri, în filmele istorice, într-un fel de concert de tobe. Regizorul nu caută climaxul specific unui
Eroi ai timpului nostru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9975_a_11300]
-
La această scară, totul pare derizoriu, eroii și martirii, sfinții și dictatorii devin pascaliene trestii (mai mult sau mai puțin gânditoare) în bătaia vântului (ficțiunii), identitățile sunt slabe, existențe care au stârnit admirația mai multor generații își revelează micimea și ridicolul. Privit de la înălțimea Ficțiunii (ca sumă a tuturor celor ce s-au scris și se vor scrie) totul pare derizoriu, lipsit de consistență, greu de articulat într-o construcție care să dureze. Cel mai interesant erou al romanului Război ascuns
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
arată în ce măsură BOR reprezintă o forță a disoluției, și nu a solidarității, în societatea românească. Nu poți trata cu mijloace medievale, de tip Inchiziție, o lucrare citită până acum de milioane de oameni fără a risca să te acoperi de ridicol. Cartea lui Rushdie nu e nici mai primejdioasă, nici mai "blasfematorie" decât experiențele cotidiene ale românului care petrece câteva ore în fața televizorului sau citește publicații de genul "România Mare", "Tricolorul" sau "Ziua" - împotriva cărora poate că Patriarhia ar fi trebuit
Versetele patriarhale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8927_a_10252]
-
Polirom, doar mințile tulburate de fanatism ale funcționarilor de la Patriarhie pot spune. A cerut Salman Rushdie credincioșilor să nu-și mai practice religia? S-a opus el libertății credinței? A negat în vreun fel "regimul general al cultelor" din România? Ridicolul de care s-a acoperit încă o dată BOR, prin nedemnii săi ierarhi, ne arată în ce măsură confuzia, amatorismul, intoleranța sunt valori pe care o mână de ambițioși tind să le impună drept valori demne de urmat pentru credincioșii ortodocși din România
Versetele patriarhale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8927_a_10252]
-
declarate care, culmea, nu se dovedesc a fi păgubitoare pentru că nu dă niciodată înapoi. Așa se face că orice împrejurare născută din înflăcărarea vreunui deziderat nu e niciodată mai prejos de atare gesturi, spulberînd astfel spaima de superficialitate și de ridicol. Proiectele sale legate de lansarea și reverberarea muzicii românești sunt efectul unei perseverențe demnă de subiectul în cauză. Și cum n-aș vrea să mă raliez acelor spirite "prudente", poate chiar paupere care, incapabile de discernămînt, văd emfaza sforăitoare și
Avantaj muzica românească by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8971_a_10296]
-
fost asasinați de legionari. Tot pentru știința lui Bogdan Olteanu, o asemănare între România anilor premergători celui de-al Doilea Război Mondial și România de azi, punînd semnul egalității între Carol al II-lea și Traian Băsescu e de un ridicol exploziv. Nu mai puțin ridicolă e pretenția PNȚCD-ului de azi de a-i scoate pe ochi lui Patapievici nerecunoștința față de acest partid. Pe vremea cînd PNȚCD l-a propus pe Patapievici ca membru în Colegiul CNSAS era vorba de
Tâmpenia epistolară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8975_a_10300]
-
de orgoliu", în contexte ambigue, în care termenului i se atribuie și o interpretare pozitivă, strict personală (prin valorizarea afirmării de sine și a ostentației). Deocamdată, termenul concretizat se extinde în contexte evident ironice (mai ales în comentariile sportive): "povestea ridicolului s-a repetat însă, președintele Realului făcându-i "o aroganță" lui Gigi Becali" (Cotidianul, 27.10.2006); "Pițurcă face "aroganțe": Mirel Rădoi va evolua titular cu Turcia, dar la închidere" (megasport, 22.08.2007). Deși e o construcție "cu semnătură
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
nepregătite. Rolul este asumat deplin și pentru a complica lucrurile, Sean Mercer (Terrence Howard), detectivul care anchetează cazul criminalului care devine rapid o legendă urbană, îi devine prieten. Este locul în care filmul avea toate șansele să capoteze într-un ridicol imens, transformînd clasicul pistolar cu spirit civic, gen Bruce Willis în Die Hard, din bărbat în femeie, însă Niel Jordan reușește să mențină mingea în terenul unei drame psihologice și nu a unui film cu pac-pac. Erica este o femeie
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
scriitoarea a traversat toată întinderea proletcultismului și a realismului socialist, laolaltă cu alte personalități masiv promovate de regimul comunist". La rîndul său, Mihai Beniuc a emis "o lungă serie de culegeri la limita penibilului", "un potop de versificații la limita ridicolului". Ceea ce n-ar fi chiar fortuit, întrucît "retorismul" calp al autorului Cîntecelor de pierzanie ar fi conținut "pierzania" in nuce: "Curînd, a devenit evident că stîngăciile sale stilistice de tinerețe se explicau, în realitate, printr-o neverosimilă lipsă de conștiință
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
să fie indiferentă la persoană, pentru a sublinia personalitatea ce stă în spatele unei creații. Iar micile jocuri de asociere profitabilă între comentator și scriitor, cu distribuirea onorurilor în câmpul literar, ar trebui rărite; pe termen lung, ele ajung să pară ridicole. Căci, din două una. Dacă Mircea Nedelciu este un autor extrem de important, de ce proza lui e atât de puțin discutată în prezent? Iar dacă nu este un scriitor realmente reprezentativ, cum ne explicăm vechile referințe critice, numeroase și aproape întotdeauna
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
ca lumea să știe cum simți și ce gîndești. Reportînd: vanitatea, orgoliul preced opera de artă și în acest sens orgoliul e creator... Cred că o dovadă a mediocrității mele e că pînă acum n-am avut curajul să înfrunt ridicolul imens de a fi un geniu... De a mă comporta ca atare, fără să mă sinchisesc de surîsurile enervate și indignate. Cînd Mircea Eliade afirmă că de la Goethe n-a mai existat o minte organizată ca a lui, cînd I.
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
în cacofonii de junglă îl exasperau. îl vedeam repezindu-se la dirijor parcă gata să-l ia la palme. "Destul!, se răstea la el. Să nu se mai cînte. Rîd ciocoii de noi". îl preocupa demnitatea demonstrației și teama de ridicol, care putea să bagatelizeze scopul urmărit. Nu mult înainte de a părăsi conducerea sindicatului, s-a ocupat personal de organizarea corului. A făcut un adevărat concurs de probe vocale, alegînd și cîteva voci feminine. A trebuit să lupte cu timiditatea, dar
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
a aflat că eseistul Gabriel Liiceanu și jurnalistul Dan Tapalagă vor acționa cotidianul Ziua în instanță: "Acești pseudo intelectuali pot să dea ziarul Ziua în judecată ori de cîte ori doresc.Vor pierde de fiecare dată". Un minim simț al ridicolului ar fi trebuit să-l împiedice pe directorul cotidianului citat să-l numească "pseudo intelectual" pe Gabriel Liiceanu. Chiar dacă Ziua l-a atacat pe Liiceanu în serial, acuzîndu-l de plagiat, falsă disidență etc, într-o încercare fără precedent de a
Fabrica de atestate S.R.S. by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9483_a_10808]
-
schimb de scrisori, era doar o părere, Costică fiind un ticălos interesat care, în așteptarea plății, n-a făcut de fapt nimic pentru propășirea așa-zisului talent. S-a pierdut un amic, un foarte bun amic... Sigur, neavînd tocmai simțul ridicolului în limbaj cu care se desfăta Caragiale, Mușatescu pare că forțează cînd amestecă latinisme precum sine qua non cu faulturi la gramatică. Doar dacă scrisorile nu sînt scrise de veleitari inspirați de caietul cu expresii frumoase, cum se mai găsesc
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
Sînt niște clovni, antrenați pentru mascaradă. Și noi, care știm, vorba lui Fowles, că entuziasmul lor disperat se va lovi, fără scăpare, de inima neîndurătoare a cetății, rîdem. Rîdem fiindcă știm ce-i așteaptă, fiindcă vedem mai bine decît ei ridicolul în care se pun. Cealaltă parte de volum, Ale vieții valuri, o rescrie, dintr-o perspectivă mai neutră, dar ceva mai puțin reușită, pe prima. Imagini forțate - ca în povestirea cu Dură, vierul de mai-nainte, sau frumoase (ochii lui
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
Marina Constantinescu De foarte multe ori, disperarea ne bîntuie existențele. Ne traversează poveștile, ne definește parte din destin, ne aruncă, adesea, în ridicol și ne expune, crud, ridiculizărilor. Nu mai contează cultura, educația, studiile, experiența de viață. Decît, poate, uneori, ca nuanțe. Disperarea permite accesul la starea pură a umanului. Disperarea nu poate să coexiste cu simularea. Disperarea cea adevărată, care ajunge la
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
vieți, obligatoriu mai bună, să devină visul absolut. Cea mai mică îndoială că s-ar putea să nu fie pe de-a întregul chiar așa este spulberată ab initio. Spania, Italia, Germania, Anglia și, de ce nu, Japonia. Cum spuneam, absurdul, ridicolul, grotescul, rîsul, plînsul cotrobăie sufletele celor care, disperați, plonjează în cele mai aberante situații. Ca și în " Audiția", una dintre piesele lui Alexandr Galin cu priză mare la publicul de oriunde, autor cunoscut la noi și prin textele sale "Stele
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]