1,944 matches
-
de kilometri, într-o zonă preponderent agricolă, de șes, cu sate frumoase, unde predominau casele din cărămidă ne tencuită și cu acoperișul în două ape. Cât m-am aflat deasupra Belgiei în avion, când priveam spre pământ, mă intriga culoarea roșcată a locurilor necultivate și nu înțelegeam de ce. Unde era cernoziomul nostru ca tăciunele? Când am ajuns la nivelul solului m-am convins că pământul era roșcat ca și când ar fi fost unul argilos. Totuși culturile erau frumoase pentru că exista sistemul de
CALATORIE IN BELGIA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364142_a_365471]
-
m-am aflat deasupra Belgiei în avion, când priveam spre pământ, mă intriga culoarea roșcată a locurilor necultivate și nu înțelegeam de ce. Unde era cernoziomul nostru ca tăciunele? Când am ajuns la nivelul solului m-am convins că pământul era roșcat ca și când ar fi fost unul argilos. Totuși culturile erau frumoase pentru că exista sistemul de irigație care funcționa din plin. Doamna Bonte a condus foarte bine WV PUNTO familiei și ne-a adus la viitoarea mea reședință sezonieră, în deplină siguranță
CALATORIE IN BELGIA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364142_a_365471]
-
Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1075 din 10 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Dom” colonel. Mi s-a spus că trebuie să mă comport normal. Pensionat fiind, văduv, fără copii, să-mi iau un câine. L-am luat.Mare, roșcat, din spate seamănă cu un leu. Latră rar, dar îngrozitor. Mă urmărește peste tot, ca o slugă-deținut. Îmi aduce papucii la pat, eu îl mângâi uneori, el nici nu clipește , seamănă cu mine la fire. Nu am bătut pe nimeni
DOM” COLONEL. de BORIS MEHR în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363227_a_364556]
-
un câine vagabond, așa cum face zi de zi, singură sau cu mine. Fără nicio urmă de bănuială, am ieșit din bucătărie senină și cu chef de viață, să-mi îndeplinesc atribuțiile de serviciu prin casă, ca în fiecare zi. Spiridușul roșcat a rămas spășit și cuminte pe scăunelul său, uitându-se prin televizor, cu mintea alergând după bondarii răzbunării. După un timp, m-am întors să controlez cratițele grijulie, dar de micul monstruleț, nici urmă. Nu mi-am făcut griji și
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
am turnat ,,saramura” de miel și am dublat-o cu apă, i-am mai adăugat pe ici pe colo ce mai lipsea și am obținut o zeamă, cât de cât, comestibilă. Mi-am dublat și voioșia când am zărit ciuful roșcat ce se ițea circumspect de după tufele de rozmarin din grădiniță, fredonând fericită câteva înjurături românești, doar de mine înțelese. Cu exces de zel și bună dispoziție am pus masa pentru amândouă și am invitat-o cu mare drag, studiindu-i
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
bine... - Așa este George! Credeam că ai cunoscut-o deja... Mă gândesc că aceste două pramatii își bat joc de mine și mă fac la psihic... - Mă mir că nu ai sesizat asemănarea noastră când ai intrat pe ușă! Este roșcata care v-a întâmpinat când ați intrat în apartament... Inițial am avut senzația unui suflet ușurat de povara suspiciunilor și chiar mă gândeam să plec acasă, să las naibii petrecerea asta a burlacilor made în România, și să-mi aștept
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (3) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368523_a_369852]
-
bine...- Așa este George! Credeam că ai cunoscut-o deja...Mă gândesc că aceste două pramatii își bat joc de mine și mă fac la psihic...- Mă mir că nu ai sesizat asemănarea noastră când ai intrat pe ușă! Este roșcata care v-a întâmpinat când ați intrat în apartament...Inițial am avut senzația unui suflet ușurat de povara suspiciunilor și chiar mă gândeam să plec acasă, să las naibii petrecerea asta a burlacilor made în România, și să-mi aștept
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (3) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368523_a_369852]
-
Roni Căciularu, publicat în Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016. Venea mereu la cafeneaua unde și el venea. Pe terasă, sub copertina de pânză verde, pe la 4 după amiază, era cu laptopul deschis și lucra nu știu ce. Pisicile, cele două, roșcată și alb jigărit cu pete negre, o cunoșteau. Stăteau în apropierea ei, dormitând leneșe. Peste bara metalică a terasei, se vedeau cum trec rar oameni grăbiți, iar pe stradă mașinile, mașinile care dădeau nerv vieții, își vedeau de drum, oprind
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
pisicile pot vedea cum stă picior peste picior, ... Citește mai mult Venea mereu la cafeneaua unde și el venea. Pe terasă, sub copertina de pânză verde, pe la 4 după amiază, era cu laptopul deschis și lucra nu știu ce. Pisicile, cele două, roșcată și alb jigărit cu pete negre, o cunoșteau. Stăteau în apropierea ei, dormitând leneșe. Peste bara metalică a terasei, se vedeau cum trec rar oameni grăbiți, iar pe stradă mașinile, mașinile care dădeau nerv vieții, își vedeau de drum, oprind
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
și îl cânta numai atunci când era supărat. În acele clipe, trebuia să eviți să fii, cumva, motivul descătușării furiei sale, stârnite din cauza cine știe cărei pricini. Tata era un om înalt, cu fața roșcovană și părul aspru tuns scurt, cu o mustăcioară roșcată, á la Hitler, bine legat, cu multă dăruire pentru familia sa. Înainte de a fi obligat să intre în G.A.C., atunci când s-a făcut colectivizarea Dobrogei cu forța, a stat ascuns la lotul nostru de vie într-un bordei și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
o oră întreagă, scufundându-se după orice monedă cât de mică de argint aruncată de pe vapor și scoțând-o de pe fundul apei cu o iuțeală de necrezut. Mulți dintre arabii pe care i-am văzut aici aveau părul cârlionțat și roșcat. Unii dintre călători gândeau că părul lor este roșcat de la natură, dar s-a văzut că arabii adeniți își ung părul cu var, de la care părul lor, altminteri negru, devine roșcat. II. Din Aden până în Ceylon Cât am mers de la
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
de mică de argint aruncată de pe vapor și scoțând-o de pe fundul apei cu o iuțeală de necrezut. Mulți dintre arabii pe care i-am văzut aici aveau părul cârlionțat și roșcat. Unii dintre călători gândeau că părul lor este roșcat de la natură, dar s-a văzut că arabii adeniți își ung părul cu var, de la care părul lor, altminteri negru, devine roșcat. II. Din Aden până în Ceylon Cât am mers de la Aden până în Ceylon m-a ținut de vorbă unul
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
care i-am văzut aici aveau părul cârlionțat și roșcat. Unii dintre călători gândeau că părul lor este roșcat de la natură, dar s-a văzut că arabii adeniți își ung părul cu var, de la care părul lor, altminteri negru, devine roșcat. II. Din Aden până în Ceylon Cât am mers de la Aden până în Ceylon m-a ținut de vorbă unul din condrumeții mei, un tânăr funcționar spaniol. Acesta ba intra în dezbateri religioase despre virtuțile Bisericii catolice și ale celei ortodoxe, ba
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
apă cu pipeta, să nu moară de căldură. Fusese o curcă, de fapt, și nu voiam să o corcesc cu ...alte culori. Așa că mama mi-o lega de picior cu o ață și mă trimitea unde am văzut eu curcani roșcați...”să o calce”. Fie că era ața prea scurtă, fie curcanii prea rușinoși, nici de-al dracului nu se îndrăgostea vreunul de curca mea. După câteva săptămâni de astfel de plimbări, unul deveni mai îndrazneț. Mi-am dat toate economiile
VACANŢELE DE ALTĂDATĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367384_a_368713]
-
și îl cânta numai atunci când era supărat. În acele clipe, trebuia să eviți să fii, cumva, motivul descătușării furiei sale, stârnite din cauza cine știe cărei pricini. Tata era un om înalt, cu fața roșcovană și părul aspru tuns scurt, cu o mustăcioară roșcată, á la Hitler, bine legat, cu multă dăruire pentru familia sa. Înainte de a fi obligat să intre în G.A.C., atunci când s-a făcut colectivizarea Dobrogei cu forța, a stat ascuns la lotul nostru de vie într-un bordei și
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
cosit, caii-și iau tainul. Un nechezat ușor mă trezește în zori și am simțământul ciudat că se întâmplă ceva. Propagată în tonuri calde, ca o mângîere, vocea bunicului îmi încântă auzul și curiozitatea mă împinge în tindă. Un mânz roșcat, cu stea în frunte, cu picioare ca niște lujeri, susținut de mâinile puternice și protectoare ale bunicului, încearcă să se ridice. Îmi era teamă că nu va reuși. Deodată, bunicul Costea îl ridică și-l pune pe picioare. Mânzul se
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
muzică în timp ce scriu. Desigur, Bach și Vivaldi, nu Jesus Christus Superstar. Când iubești, totul e posibil. - Cu ce vă ocupați în prezent? - Comunic, prin Dvs., cu cititorii publicației „Clipa”, salutându-i cu drag și trimițându-le un mănunchi de frunze roșcate desprinse din trena pădurii de aici, de sub dealul pe care gândul meu evadează în pauza de... mângâiat cățeii. - Ce planuri de viitor aveți? - Să-mi văd fetele căsătorite și să îmi plimb nepoții în parc. - Cum vă petreceți timpul liber
“NICIO SOCIETATE NU POATE FUNCŢIONA FĂRĂ BUNI PROFESIONIŞTI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367164_a_368493]
-
o cină pentru familia mea? Mersi frumos, pentru felul cum gândești despre mine! Îi răspunde ea, privindu-l bosumflată. El s-a apropiat surâzându-i cu blândețe, i-a cuprins umerii și i-a sărutat tâmpla îndepărtându-i ușor șuvițele roșcate ce o acopereau, căutându-i privirea. Ea a continuat să facă pe supărata iar el i-a spus cu blândețe-ai caracteristică în voce, care știa că o dezarma și o făcea să i se topească supărarea: -Desire! Sigur că
PETRECERE NEFASTĂ (10) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368516_a_369845]
-
decolteu adânc, ce releva privirilor vrăjite, neliniștea sânilor tari, lăsați să danseze liberi sub mătasea fină. Curbele grațioase ale frumoasei balerine, erau învăluite cu voluptate în vârtejul ritmului amețitor al muzicii, de părul lung cu sclipiri de flacără, iar culoarea roșcată a buclelor era amplificată de lumina lămpilor, care curgea peste ele aureolat, din candelabrele de cristal. Făptura aceea părea ireală și irezistibilă. Îl vrăjise complet cu farmecu-i singular. Părea un înger căzut, sculptată-n lumină și flăcări și mana în
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
satisfactie? Ilana ajunsese împreună cu iubitul. El se dezbrăcase repede ea trase fermorul de la pantaloni. La început mai crispat, barbatul s-a lasat controlat, desfăcut, în sfârșit, buzele ei, limba ei arcuită, vârful excitant, palparea si mângâierea, visul oricarui bărbat, femeia roșcată mângâiată pe cap, părul strâns ca într-o cupă de mâinile lui, șamponul ei cu miros de orhidee, parfumul ei. Ilana s-a răzbunat... ------------------------------------------ *Muntele meu, Carmel, 2011 Bianca MARCOVICI Haifa, 20 martie 2016 Referință Bibliografică: Bianca MARCOVICI - EPOCA CLINTON
EPOCA CLINTON de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363666_a_364995]
-
domnișoară. Dintr-o frunză verde, pală, / pasul tău de domnișoară. Dintr-o înserare-n seară / pasul tău de domnișoară. Dintr-o pasăre amară / pasul tău de domnișoară. O secundă, o secundă / eu l-am fost zărit în undă. / El avea roșcată fundă. / Inima încet mi-afundă. // Mai rămâi cu mersul tău / parcă pe timpanul meu / blestemat și semizeu / căci îmi este foarte rău. // Stau întins și lung și zic, / Domnișoară, mai nimic / pe sub soarele pitic, / aurit și mozaic. // Pasul trece, eu
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
starea „ambiguă“ a oglindirii reciproce a elementelor („femina“ / Yin, sau Ea, „domnișoara Eva“, și „vir“ / Yang, ori El ivindu-se în Eroul liric) în secundă, în efemer: «O secundă, o secundă; / eu l-am fost zărit în undă. / El avea roșcată fundă». Echivocul vine dinspre „pasul de domnișoară“, dinspre „virginalul pas“, „zărit în undă“, și, deopotrivă, dinspre El, cel cu „fundă roșcată“, dinspre Ispititorul („șarpe-fundă“ - spre care „se îndreaptă“ epitetul cromatic „roșcată“), ori dinspre El, „înflăcăratul“, în ultimă instanță, Yangul, Soarele
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
Eroul liric) în secundă, în efemer: «O secundă, o secundă; / eu l-am fost zărit în undă. / El avea roșcată fundă». Echivocul vine dinspre „pasul de domnișoară“, dinspre „virginalul pas“, „zărit în undă“, și, deopotrivă, dinspre El, cel cu „fundă roșcată“, dinspre Ispititorul („șarpe-fundă“ - spre care „se îndreaptă“ epitetul cromatic „roșcată“), ori dinspre El, „înflăcăratul“, în ultimă instanță, Yangul, Soarele, Atoatecreatorul / Atoatefertilizatorul; se antrenează (în acest catren terț) „narcisismul“ mărturisit / dovedit de undă, între „secundă“ și „încetineala afundării inimii eroului liric
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
eu l-am fost zărit în undă. / El avea roșcată fundă». Echivocul vine dinspre „pasul de domnișoară“, dinspre „virginalul pas“, „zărit în undă“, și, deopotrivă, dinspre El, cel cu „fundă roșcată“, dinspre Ispititorul („șarpe-fundă“ - spre care „se îndreaptă“ epitetul cromatic „roșcată“), ori dinspre El, „înflăcăratul“, în ultimă instanță, Yangul, Soarele, Atoatecreatorul / Atoatefertilizatorul; se antrenează (în acest catren terț) „narcisismul“ mărturisit / dovedit de undă, între „secundă“ și „încetineala afundării inimii eroului liric“. Ultimul vers, Pasul trece, eu rămân, detașat de cele cinci
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
căderii cuplului edenic în păcat, „într-o secundă a șarpelui“, reverberează mitul biblic al șarpelui, «cel mai șiret dintre toate fiarele de pe pământul-rai» («Iară șarpele era mai înțelept decât toate hiarăle ceale de asupra pământului...» - ibid.). Amăgitorul șarpe cu fundă roșcată, zărit o secundă numai, în „undă“, în „oglindă-undă“, „dialogând“ cu domnișoara-Evă, îi afundă (scufundă) și eroului liric (în autoproiectarea-i adamică) inima, aidoma „celuilalt șarpe“ ce, cu aproape două milenii înaintea celui biblic, a furat planta ne- muririi lui Ghilgameș (cf.
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]