412 matches
-
în sala de operații, iar ea îi refuzase prietenii. Ajunse în scurt timp la hotelul unde el îi făcuse rezervarea, constatând că acesta era plin cu oameni , care lucrau la un baraj din apropierea Beirutului. Majoritatea erau foarte grași, cu figuri roșcovane, între două vậrste . Ea merse direct în camera și începu să-și desfăca cu grijă pachetul . Adusese foarte multe cadouri, păpuși immense pentru fetițele lui, castele frumoase, pe Albă că Zăpadă cu piticii ei, multe dulciuri, cămăși de lux pentru
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
în timpul deplasării în spațiu, simțul distanței. "Ehh", face el, și acest sunet abia articulat provoacă rumoare în asistență: "Vorbește! Vorbește!" Își deschide ochii, ostenit de lunga călătorie: da, vorbesc, și ce-i cu asta? Când își deschide iar ochii, un roșcovan în halat alb, cu stetoscopul de gât, e așezat lângă el și îi pipăie pulsul. Temperatură, tensiune, reflexe, poziție șezând, poziție ridicat: totul e normal. Sau aproape. Un cucui la ceafă, desigur, dar nimic grav, nu e nevoie nici măcar de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
venit pentru specializare, În concediu de studii pe mai mulți ani. La curs stă alături de mine. Ne-am Împrietenit din prima zi, suntem cei mai În etate, el 35, eu 36 de ani. E Înalt, simpatic, voios, cu o față roșcovană. Îl urmăresc cu câtă voință și răbdare Își ia notițele. Amândouă mâinile Îi sunt retezate până aproape de coate. Tatăl său, fermier, l-a luat la cinci ani În câmp, la secerat. Acolo s-a pierdut prin lan și mașina i-
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
prinț bisericesc; vedeam numai că e un cleric; și cu toate acestea era "ein excelenz", cum mi-a comunicat gazda mea, d-na Menzel. Puțintel cam prea umflat în cărnurile-i moi, cu obraji umflați și cu nasul fără nobleță, roșcovan și cu ochii șterși, cu părul cărunt tuns scurt, intra cu o salutare ușoară și foarte binevoitoare, trecea la locul lui de lângă fereastră, unde sta singur; înainte de a se așeza se oprea în picioare, ca să rostească în gând o scurtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pentru ca „diferențele“ - ei, vezi? aici e aci: diferențele! - să intre pe nemuncite În buzunarul intermediarului cu rezoluția ministerială la mână, adică În buzunarul tricolor al tipografiei Răsăritul, cum și În cel al complicelui său, samsar la asemenea afaceri, evreul cel roșcovan, băgăcios și isteț, cu nume schimbat pentru ocazie În Coman, dat afară de mine pe ușă și intrat pe fereastră prin insistențele generalului - a groisăr purăț-ul, a groisăr ganef-ul din inima acestor afaceri - și ale fiului său, Dodu cel bâlbâit și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la 15 kilometri distanță. Te sărut, draga mea, al tău - Petia. Primele zile ale lui august 1956 ...Histria... Constanța... Costinești... Dureroasa curio zitate de a trăi! Augustul, din Costinești, Augustei la Vatra Dornei 8 august 1956 Draga și iubita mea Roșcovană, Petia a sosit pe neașteptate duminică și apariția lui m-a bucu rat tare mult, căci altminteri începusem de-acum să mă plictisesc și să mă gândesc la plecare. Acum voi pleca probabil doar pe data de 15. Astăzi l-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sper ca Mabell să n-o transforme într-o țață; ei nu îndrăznesc să intre în baie ca să nu mă deranjeze și am impresia că se spală într-un lighean, care când apare, când dispare. El, cu fața pătrată și roșcovană, cu dinți de țăran care a mâncat toată viața lui mămăligă, cu un zâmbet deschis și satisfăcut și cu o căciulă fumurie pe care o poartă puțin trasă spre ceafă. Fericit că l-a întâlnit pe Radu la mine și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Ștrul, hangiu evreu din Fălticeni (nordul Moldovei) - o colecție de Însemne identitare considerate specifice nației : el are „pielea foarte roșie”, „punctată cu pistrui cafenii cât urmele de vărsat”, are „părul cărămiziu, rar și murdar”, iar „din mijlocul feței păroase și roșcovane, nasul coroiat și subțire se ridică brusc, dominator” <endnote id=" (263, p. 169)"/>. Marcu Goldstein, curelarul dintr-un roman al lui Gala Galaction, are și el „nas uscat și Înco voiat” <endnote id="(435, p. 150)"/>. Formula pare să fie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
va naște din o jidaucă” <endnote id="(259, p. 214)"/>. Pentru că Iuda Iscarioteanul - considerat În popor „strămoșul iudeilor”, dar și ipostază a Diavolului - avea părul și barba roșii (cel puțin așa era Întruchipat În iconografia medievală) <endnote id="(vezi 235)"/>, roșcovanii erau considerați ființe ale Diavolului (numit În povești Le Seigneur-Rouge) <endnote id="(34, pp. 26 și 243)"/>. De aceea, În unele regiuni din Franța oamenilor roșcați li se interzicea meseria de preot <endnote id="(63, pp. 125 și 152)"/>. Chiar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Într-o nuvelă a lui I.L. Caragiale (La conac, 1900), protagonistul se Întâlnește pe drum cu o Întrupare a Diavolului (În final, dispare la semnul crucii). „După chip și port”, duhul rău are trăsăturile (stereo)tipice ale unui evreu : e roșcovan, e negustor „de cari umblă pân sate după daraveri”, oferă drumețului „un șip cu rachiu” etc. Întâlnirea pe drum cu acest demon se dovedește a fi de rău augur. În afară de faptul că este „om roșu”, el este și „șașiu”. Ambele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În literatură și politică Clișeu al literaturii populare, „evreul roșu” a fost preluat și În literatura cultă. La Gogol (Taras Bulba, 1835), de exemplu, printre „jidănușii murdari și zdrențăroși, cu părul creț” din ghetoul varșovian („Ulița jidovească”) apare „un ovrei roșcovan, cu obrazul atât de pistruiat Încât semăna cu un ou de vrabie” <endnote id="(660, p. 172)"/>. Și Liviu Rebreanu și-a „colorat” protagonistul nuvelei Ițic Ștrul, dezertor (scrisă În 1919) cu tușe și Însemne identitare considerate specifice. Hangiu din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
are „pielea foarte roșie”, „punctată cu pistrui cafenii cât urmele de vărsat”, are „părul cărămiziu, rar și murdar”, iar „din mijlocul feței păroase și roșco vane, nasul coroiat și subțire se ridică brusc, dominator” <endnote id="(263, p. 169)"/>. „Barbă roșcovană” are și cârciumarul evreu Avrum din romanul Ion, publicat În 1920 <endnote id="(737, p. 41)"/>. Nici evreii moldoveni din proza lui Mihail Sadoveanu nu arată altfel. Jupânul Iosub - crâșmarul din povestirea Comoara dorobanțului (1905) - are perciuni rituali, „barba roșie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
clasică a mediilor antisemite românești. Bătându-și joc de scriitorii evrei sau „jidoviți”, cu „rasa lor” și „taraba lor”, Vintilă Horia Îi numește „criticaștrii pistruiați” (Sfarmă Piatră, nr. 48, 22 octombrie 1936). Într-o altă revistă legionară, Elena Wolf-Lupescu (poreclită „Roșcovana”), metresa regelui Carol al II-lea, era percepută „cu părul roșu «ca cărămida», ce Încadra o față pistruiată și cu buzele mari, groase și roșii, proprii și ele rasei” (Timpul eminescian, nr. 219, 8 octombrie 1940). Tot În acea perioadă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de „un grup de intelectuali”, În care sunt „demascați” mai mulți „evrei obraznici” și „progenituri de beliți [= circumciși]” din rândul adversarilor politici. „Tot un evreu obraznic”, scrie „grupul de intelectuali”, este și... [urmează numele unui parlamentar], păduchiosul ăsta cu barbă roșcovană și cașcaval cușer Între dinții galbeni” <endnote id=" (158)"/>. Regula este simplă, dar operează cu eficiență la nivelul subconștientului colectiv. Adversarului politic i se atribuie vina de a fi (ce oroare !) „străin”. În felul acesta, el nu devine doar un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
erau ceva mai relaxate În spațiul românesc. Câteodată, spațiul În care se consumă relația erotică interetnică este cârciuma (orânda), luată În arendă de regulă de vreun evreu : Frunză verde odolean, La crâșmuța din meidian [= maidan ; din tc. meydan] Bea Costachi Roșcovan Și cu frate-seu Buzdugan Cu trii fete de jâdan <endnote id="(224, p. 233)"/>. Colo-n vale la priloage, Țin orânda trei jidance <endnote id="(99, vol. I)"/>. Uneori, clienții o hărțuiesc sexual pe tânăra soție a cârciumarului evreu sau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un val de furie neputincioasă care Îmi aducea lacrimi În ochi. Nu puteam să distrug țânțarii care-și lăsaseră amprenta pe gâtul ei fragil, dar puteam - și am făcut-o cu succes - să mă bat cu pumnii cu un băiat roșcovan care fusese grosolan cu ea. Avea obiceiul să-mi dea bucăți tari de zahăr candel cu mâna ei caldă. Într-o zi, când stăteam aplecați asupra unei meduze, s-a Întors brusc spre mine și m-a sărutat pe obraz
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de jos; rămâne cu capul gol, cu pletele blonde pe spate. Aferim nostimadă când o afla Mohamed-sultan, de așa trântaie ce-o mâncat strălucita armie a Împărăției, rușinată în mlaștina ce-i zice "La Podul Înalt", hohotește vornicul Bodea, un roșcovan cu ochi de viezure, musteți pe oală și o gură hlizită. Și când te gândești că Süleyman-Hadâm-Pașa avea strașnică poruncă: "Pe afurisitul ghiaur al Moldovei de barbă să-l scoată din vizuină, și viu au mort să-l târască la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
iese. În urma ei, Ștefan strigă cu o nuanță de poruncă: Și, nu uita! Simplu! Fără podoabe! Pușcile bubuie pe metereze... Bre, Neamțule! se răstește Ștefan. Suntem sătui de bubuială! Ne e dor de liniște! Jawohl! sare Herman un tânăr blond, roșcovan, grăsuliu, luând poziția de drepți. Rogu-te, spune moale Ștefan, zi pușcilor să tacă. Și-apoi, curând-curând, ne va crăpa buza după fiece firicel de iarbă... Herman pocnește din carâmbi, face o plecăciune și, după un "Jawohl!" milităresc, iese. Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
În ce privește scrisorile primite sau trimise de Nicolae Labiș între anii 1951-1953 câteva comentarii ar fi necesare. Iscălită „Ștrulică”, prima scrisoare 1 datează din 23 septembrie 1951. Coleg de clasă la „Nicu Gane”, Ștrul Ștrulovici era fiul unui croitor din Fălticeni. Roșcovan și pistruiat, băiatul avea ochii verzi și părul creț; se remarca printr-un pronunțat accent idiș. În mai, înainte de a încheia anul școlar, a emigrat în Israel - primul dintre colegii evrei de la Fălticeni. Din scrisoare reiese că s-a stabilit
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
în ajunul mobilizării din 1914-1915), dintre care unii erau dotați cu voci magnifice de bariton și de bas, demne de Scala. Știau să orchestreze cîte o "hărmălaie" asurzitoare, chiar pînă la a provoca suspendarea ședinței. În frunte se aflau: Treves, roșcovan, Turati, suflet generos, cap tulbure, Modigliani, barbă revărsată, și mai ales Ferri, avocat viclean, scuturîndu-și pletele rebele sub o pălărie largă cu boruri drepte; fizionomia sa amintea de aceea a lui Henri Rochefort, doar că mai împlinită. Marxist dezlănțuit și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
astfel mulțimea de bastarni la marginea hotarului unde locuiesc. Cu steagul lui boero Bisto în frunte, oastea s-a adunat în liniște și a alergat pentru a încercui cu mare desime în jurul zidurilor cetății. Au purces să taie rău pe roșcovanii care și-au găsit adăpost printre șatrele(neamurile) noastre. Neamul cetă- ții geților a închis gura pentru totdeauna multora din neamul zdrențăroșilor care alergau ca niște nebuni și se țineau în cerc. Se șoptește prin agie că Dima, fiul lui
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
nicăieri spre nicăieri. „Nu m-am gândit niciodată/ că tot acolo va trebui să așez Într-o zi/ și creierul lui Rolf Bossert/ făcut țăndări/ peste tinerețea mea căreia i-a pus punct”, mărturisea mereu tânăra poetă. Rolf Bossert, „băiatul roșcovan care a văzut lumina zilei pe pământul deluros al Banatului, mai bine zis, În micul «Eisenhuttemstatt», orașul Reșița, Întemeiat de coloniștii germani veniți din Boemia”, scrie Ernest Wichner, emigrase În Germania În 1985, la 33 de ani, după ce publicase „cele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
CHIRIAC, Vlad (12.X.1936, Mălăiești - Transnistria), istoric literar. Este fiul Liubei (n. Roșcovan) și al lui Simion Chiriac, țărani. După ce urmează școala elementară și medie în satul natal, va studia la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1954-1959). Între anii 1972 și 1975 și-a făcut stagiul de doctorand la
CHIRIAC-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286207_a_287536]
-
Remus Valeriu Giorgioni și Constantin Buiciuc " Cine vede Bucureștiul înțelege Europa în taina ei, duce orașul cu el în camera fotografică, englez monosilabic sau neamț roșcovan pentru care dramele pământului sînt un jurnal pitoresc de vacanță. Cine înțelege Bucureștiul înțelege Europa, cine nu le înțelege pe amîndouă la ce s-a mai născut?" (Petru Popescu - Prins) - Stimate domnule Petru Popescu, se zice că pînă la plecarea
PETRU POPESCU - "Sînt multe momente cînd tresare în mine România și nu încerc să le reprim" by Remus Valeriu Giorgioni și Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/16615_a_17940]
-
25.06.1916 în localitatea Cahul) și Ecaterina, născut la data de 1 decembrie 1954 în localitatea Lebedenco, județul Cahul, Republica Moldova, cetățean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Chișinău, str. Vasile Lupu nr. 59, ap. 88. (532/2004) 436. Roșcovan Olga, fiica lui Efim și Alexandra (fiica lui Filimon Vasile, născut la 29.07.1918 în localitatea Chișinău, și Efimia), născută la data de 22 octombrie 1984 în localitatea Zubrești, județul Strășeni, Republica Moldova, cetățean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova
ORDIN nr. 741/C din 2 martie 2009 privind redobândirea cetăţeniei române de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/209141_a_210470]