1,892 matches
-
frumușele. I-o citesc În ochi. — Ba nu, ba nu, a mințit Amory. Mă gândeam la Princetonian. Trebuia să merg acolo deseară, dar presupun că pot să dau un telefon. — Oh, a zis respectuos, Kerry, oamenii ăștia importanți... Amory a roșit ușor și i s-a părut că Ferrenby, un candidat Învins, schițase o grimasă. Firește, Kerry glumea, dar de acum Încolo era bine să nu mai pomenească de Princetonian. Era o zi luminoasă și tihnită și, cum se apropiau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
conflictul. Ești atât de caraghios. — Cum așa? — Păi, te credeam foarte sigur de tine și așa mai departe. Îți amintești ce mi-ai spus cândva - că poți face tot ce vrei, că poți obține tot ce-ți dorești? Amory a roșit. Îi spusese vrute și nevrute. Da. — Păi, În seara asta nu mi-ai părut stăpân pe situație. Poate ești doar un Încrezut și gata. Nu, nu sunt, spuse el nesigur. La Princeton... — Of, tu și Princetonul tău! După cum vorbești de el, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
flegmă pe străzile Bucureștiului. Mișu o apucă prin Cișmigiu. Uite, aici se plimbase el cu Mariana. Uite, aici o înșelase pe Mariana prima dată. Aici se luase în gură cu un gardian public pentru comportament indecent sau așa ceva, și Mariana roșise toată. Aici era locul preferat de caca al Contesei. Sărăcuța Contesa, dacă mai trăia, ei i-ar fi părut cel mai rău că pleacă Mișu. Aici, la copacul ăsta, Mișu făcu ultimul pipi într-un parc din București. Aici, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ceea ce implică un procedeu subtil. Iubire, așa sună titlul și la fel de stângace e și continuarea, fiindcă poetul e închis în sine. Deci, iubire. Chipul tău mi se arată zi și noapte. Carissima... așa începea scrisoarea în care‑ți mărturiseam dragostea... Roșind... îmi ascultai jurământul de iubire. Sărutări... Ți‑am sărutat buzele roșii, lumânări ardeau înaintea noastră, iar noi priveam prin flăcările albe și prin sticla șlefuită a paharelor. De unde să iei aici altă sticlă șlefuită în afară de sticla ochelarilor, că‑n rest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
seama. — Nici vorbă să te disprețuiesc. De acord. Nu dispreț. Nu e cel mai potrivit cuvânt. Nu vreau să te fac să-ți fie milă de mine. — Văd că-ți alegi cu grijă cuvintele, i-am spus eu, iar el roși și apoi zâmbi din nou. — Înainte să fiu asistentul unui Îmblânzitor de maimuțe, am lucrat ca băiat de serviciu la un hotel de lux din Akasaka. Dacă te gândești bine, nu era mare lucru, dar ceva mă atrăgea la slujba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Keiko Kataoka. Am fost invitat să iau loc pe un fotoliu cu mânere, o piesă de epocă, și În tot timpul ăsta nu reușeam să-mi dezlipesc ochii de pe chipul ei. — Dar de ce mă priviți așa fix? Mă faceți să roșesc! Nu vreți mai bine să beți ceva? E În frigider bere sau whisky, dacă preferați. Eu nu beau deloc alcool, așa că o să-mi iau un ceai. Vă rog să vă serviți. Eram și mai tulburat decât atunci când Îi auzisem vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ură, de invidie, de gelozie, erau străine de cea mai mică răutate. De aceea, chiar dacă le invitam să participe la jocurile noastre sexuale, nu eram capabilă să mă detașez și să-mi intru În rol. Mi se Întâmpla chiar să roșesc, pentru prima dată de când mă știam. Partenerul meu, pe de altă parte, ofta din greu de plictiseală; pe scurt, nu aveam nici o satisfacție. Bărbatul pe care Îl Întâlnisem În New York, acel bărbat care vagabonda prin Bowery, s-a gândit imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am mai băut alcool de multă vreme, nici n-am mai făcut sex cu cineva, dar simt că am găsit strălucirea care lipsea din viața mea. Într-o zi, dacă vom avea prilejul de a ne Întâlni, probabil că voi roși până În vârful urechilor În fața dumneavoastră. Mie era o mamă muncitoare, care se străduia din răsputeri să-și crească de una singură copilul, și tocmai perspectiva de a o vedea sodomizată, În urma unei clisme intestinale, tremurând ca varga În fața noastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
stătea în spate avea geamul lăsat și m-a chemat când am ieșit pe poartă. Eram singură. Aproape toate celelalte fete plecaseră deja. M-a rugat să mă apropii și, când am făcut-o, mi-a spus că sunt... Fata roși un pic și se opri. Continuă, i-am zis. — ...că sunt foarte frumoasă și că e sigur că tata și mama sunt foarte mândri să aibă o fată ca mine. Se uită ușor jenată spre părinții ei: — Nu inventez, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
doliul ei; cu fruntea călcată de potcap: Scăldând la dublul soare, apos, de la Drăgaică, Rotundul, scund în palmă, duh simplu-n chip de nap. DIOPTRIE Înalt în orga prismei cântăresc Un saturat de semn, poros infoliu. Ca fruntea vinului cotoarele roșesc, Dar soarele pe muchii curs - de doliu. Aproape. Ochii împietresc cruciș Din fila vibrătoare ca o tobă, Coroana literei, mărăciniș, Jos în lumină tunsă, grea, de sobă. Odaie, îndoire-n slabul vis! - Deretecată trece, de-o mătușe - Gunoiul tras în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
din lemn de doage... Să plângă lemnul pus pe strung Când hohotit, când mai prelung Căci două bețe, seci oloage Ard potolit în patru doage. MARIA SPRING Cu altul pe o bancă bătută la un nuc, De țigle arse târgul roșea până departe; O toamnă despuiată, un vânt de balamuc Se călăreau la vale pe ierburi multe, moarte. Și cel căzut cu capul în pălmi, pe vis năuc, De-atîta lâncezire scăpase un trabuc, Muc desfoiat și umed la capătul subțire: Din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > FEMEIA FATALĂ Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Frumoasă e, recunosc toți bărbații, Cu pletele-i negre și trupul divin, Buzele-i roșii motiv de suspin Gata să-și mintă și soțul si-amanții. Întreaga-i făptură făcută-i s-atragă Din ea s-a născut cuvântul amor, Șerpoaică, mușcând dintr-o fragă Otravă, ce lasă în urmă doar dor. Iubirea e patimă
FEMEIA FATALĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361454_a_362783]
-
vizitat un pacient în zona asta, a răspuns Viorel, fără să-și dezlipească ochii de pe pieptul ei ce sălta vizibil în ritmul respirației accelerate de emoție. - Înțeleg, dar..., de ce mă privești așa de... insistent, cum să spun,...mă faci să roșesc! - Te admiram. Ești superbă...! Ești apetisantă... Acesta-i cuvântul care te definește, a început el să vorbească, ascunzându-și cu abilitate ușoara emoție și impulsul de a o strânge în brațe și a o săruta. - Hai, te rog, încetează! Doar
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
în plus, nici acolo nu porți sutien, ce naiba! Îți stă foarte bine goală, ești ideală în atelierul unui sculptor... - Nu se poate! Ce faci, doctore? a întrebat ea pierdută de emoție, jenă și plăcere, fără să știe cum să procedeze. Roșise toată și se enervase simțind fierbințeala obrajilor. - Fac declarații unei femei pe care o doresc... Este ceva rău în treaba asta? - Bine... Dar, niciodată tu nu ai... - Nu am avut ocazia. La serviciu este altă atmosferă, avem alt statut. Chiar
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
acesta trecuse la un dans mai intim, mai de îndrăgostiți, lăsându-și capul pe umărul său, cu mâna aruncată tandru după gâtul partenerului. Își îndepărta din când în când capul și îl privea în ochi cu insistență, făcându-l să roșească de plăcere. Picioarele tânărului profesor au devenit nesigure, simțea un tremur ușor când corpul fierbinte al fetei se lipea provocator de al lui, mai ales când a simțit sânii pietroși ai acesteia lipiți de pectoralii săi, făcându-l să-și
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
și-abia pe urmă calitatea va deveni forță activă; un adevăr necunoscut într-un cuprins ca România, unde-i acasă șmecheria și hoții-s fruntea prin statut...) Atâția aflători în treabă se-nghesuie la ce mai este, încât puțini români roșesc văzându-și țara de poveste. Iar dintre ei, mulți incapabili de adaptare la șutit, l-au ascultat pe președinte și-n grabă s-au cărăbănit spre-abrupte zări din lumea largă cu dorul înfășat în ie, lăsându-i pe aleși să
BALADA AFLĂTORILOR ÎN TREABĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363925_a_365254]
-
credincioasă e frunza. Ei care au rădăcini puternice se plâng. Pe creanga unuia dintre ei o făptură firavă speră să învingă timpul. Pare foarte sigură pe ea. Platanii ar trebui să se simtă rușinați dar sunt prea speriați ca să mai roșească. Din vârful celui mai înalt platan frunza a putut vedea multe. Toate au înțelepțit-o. Acum se afla într-o situație de cumpănă. Îi vede pe bătrânii platani tremurând asemenea frunzelor ce și-au luat zborul alungate de toamnă și vânt
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
un destin. Nu primește ajutor de handicapat. Trăiește din mila oamenilor. Fiecare are o doză de idiotism în el. Încă în adolescență, el era un idiot dovedit. Adulții nu-i suportau poveștile, sensibilitatea, era irascibil și spunea ce gândea. Unii roșeau, crezând că face aluzie la ei. Dar în visele sale se strecurau ființe supranaturale. Nu le uita, dar nici nu le așternea pe hârtie. Fugea de literatură, doar, uneori, desena figuri ciudate pe un petic de hârtie. Semănau fie cu
IDIOTUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363072_a_364401]
-
el când făcea reclamă mărfii, zeci de eșantioane din cele ma diferite obiecte, fie de uz casnic, fie creme, parfumuri, ață sau macrameuri... Ce nu..? Și totuși, când se afla întâmplător în preajma lui Lea, parcă-i lua Dumnezeu graiul. Se roșea la față, se bălbăia și cuvintele care le articula nu aveau parcă nici un înțeles neavând vre-o legătură. Ba odată, când Lea l-a oprit din drum pe ulița lor mai sărăcăcioasă situată la periferia comunei, ea l-a întrebat
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
doamna mea? Ia să te văd! Așa te vreau! Arăți sexi în rochia aceasta. De altfel, am observat că orice pui pe tine, îți șade bine. Ești o femeie pe care mi-o doresc din tot sufletul. - Mă faci să roșesc, Ștefan! Mă simt ca o adolescentă. - Chiar așa aș vrea să te simți! Și îți spun că sunt mândru de alegerea pe care am făcut-o în privința ta. Ilinca nu mai zise nimic. Îl luă la braț și porni împreună
POVESTE LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( XI) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363077_a_364406]
-
aude nimeni. - Vai, cum așa? - Simplu. Ca între prieteni și colegi. Nu ai spus dumneata că îți sunt ca un frate mai mare? Cum frate nu-ți pot fi, prieten se poate, așa că... - Bine. Voi vedea dacă reușesc, rosti ea roșindu-se de plăcerea momentului. - Atunci, până se încinge nisipul din tavă să gustăm această délicatesse spéciale, însoțind-o cu un “bine ai venit în umila mea casă de burlac”. - Umilă pe dracu'! Scuză-mi, te rog înjurătura. Umil este apartamentul
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363157_a_364486]
-
niciodată telefon... - Da, dar înainte de asta cum se înțelegeau? Ai afirmat că nu se înțelegeau întotdeauna bine. Cum este? Ce știi dumneata? Concret, te rog! - Păi..., știți... eu așa am înțeles de la ei, se pierdu martorul Vlădescu, pălind și imediat roșindu-se sub privirea pătrunzătoare a judecătorului. Știu și de la ea că trăia așa..., mai cu probleme. Eu am înțeles-o, că..., trebuie să vă spun, eu am trăit patru ani cu ea, cu pârâta... - Cum, domnule? Patru ani?! se răsti
DIVORŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368270_a_369599]
-
am înșelat. Ne așteptați și pe noi? - Cum? Ce? se sperie Iuliana, pe moment, când Laura vorbise de căsătoria ei cu Eugen. O bănuială cruntă i se strecurase în suflet. Își reveni imediat ce pătrunse sensul întrebării din final. Simți cum roșește. Se rușina de gândul urât ce-i trecuse prin minte. - Să vă așteptăm? Vreți să... Wow! Sunteți nebuni și voi! Mai nebuni ca noi... Ce frumoooos! Cum să nu? Facem o nuntă mare, mare, mare, cu două mirese și doi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
mult talent interpretativ. Apoi, spre surprinderea generală, mâncăm cele mai bune ciorbe, tochituri și poale-n brâu, din viața noastră și, culmea, nici nu murim! Ba, mai mult, pe la sfarsitul mesei, prindem oarecare drag de namila și ne simțim chiar roși de o curiozitate specific urbană. Se pare ca balenă răspunde normal efluviilor de simpatie pentru că, la un moment, dat mă bate pe spate și-mi spune: - Acu c-ai mâțu’ chișcî și io am terminat pi la bucătarii, ai și
RESTAURANT EXOTIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367360_a_368689]
-
era în stare să zică nimic. Directorul a înțeles că fata a rămas fără grai de bucurie și se simțea și el fericit în sufletul său, văzând obrajii înfloriți ai fetei. N-a mai văzut demult o fată care să roșească. Asta l-a făcut să creadă că va avea cea mai demnă secretară, cea mai sinceră și mai dragă lui ... ca unui părinte, desigur. - Totuși, nu v-am spus care este problema mea, abia reuși să îngâne Diana. - Dacă e
O CRUCE PE DRUMUL GOLGOTEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366885_a_368214]