4,067 matches
-
prin față dl. Ion Iliescu, urmărit de draci în costume de mineri și atingându-l, la intervale, cu greble de plantat gladiole, de-l vei zări pe dl. Dan Voiculescu scoțând capul dintr-o carapace de țestoasă din Galapagos și rozând dintr-o uriașă frunză de lipan, să știi că visezi, că ochii ți se zbat în cap, iar la trezire vei fi uitat totul. Câte filme horor nu derulează visul! Mă aflu bunăoară în sala de deliberare a Curții Constipaționale
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
instituțiile unui stat democratic, și asta pentru că orice instituție e ceva omenesc și perisabil, în timp ce prescripțiile Coranului reprezintă cuvîntul necreat și netrecător al lui Dumnezeu. În fine, în al unsprezecelea rînd, ceea ce îl nedumirește pe musulman este ateismul galopant ce roade pe dinăuntru lumea credincioșilor creștini, așadar faptul că oameni care se declară creștini pot pune sub semnul întrebării dogmele propriei religii. Această slăbire a credinței care macină neîncetat biserica lui Hristos este pentru un musulman nu numai dovada vulnerabilității creștinismului
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
avea să se despartă de comunism. ŤSărmană muncitorime, de la cine îți aștepți tu mîntuirea!... Cînd îndrăznesc să te conducă și să-ți dea pildă oameni cari nu se pot ridica cu un deget deasupra nimicurilor zilnice, cînd pe unii îi roade ambiția, pe alții prostia furioasă și cînd nimeni nu încearcă a fi mai întîi el întreg și apoi să întregească pe alții, cine e nebunul să mai creadă în puterea lecuitoare a acestei dezgustătoare vieți politice de unde pornesc exemplele cele
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
și frumosul curcubeu își revărsă culorile peste oraș. Copacul în care bieții puișori muriră era acum plin de omizi. Nu mai erau păsărelele care să le mănânce. Copacul, care era odată plin de fructe roșii și coapte, acum nu mai rodea. Familia din căsuță se uita cu tristețe la copacul care atâta timp i-a servit cu fructe dulci și gustoase. Supărați, cei din familie au certat pisica, spunându i: Acum ești fericită ? Uite cât rău ai făcut! Miau! răspunse pisica
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
știu drumul prin zona asta, le am răspuns eu. Și noi știm drumul. Foarte bine, atunci e sigur că vom găsi ce căutăm. Am ajuns la fântâna din mijlocul crângului. Cumpăna de lemn, uscată de vremuri și cu găleata ruginită, roasă pe la margini, se legăna ușor, de parcă tocmai ar fi fost cineva peacolo. Ne-am oprit să răsuflăm, și am privit gânditori spre fântâna care părea să ne fi așteptat cumva, de parcă ar fi pândit sosirea noastră. Trecuse jumătate de oră
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
contrafăcute pentru a te introduce în atmosfera anilor '70, așa cum este ea redată de aceste producții. Tarantino deschide filmul cu Machete, Werewolf Women of the SS, Don't, Thanksgiving, Hobo with A Shotgun, semnate de Eli Roth, Edgar Wright și Rod Zombie, dar pe tot parcursul filmului sunt reținute în atenție, reclame, anunțuri, postere, afișe etc. Regizorul se întoarce la această lume colorată a eroilor copilăriei sau chiar adolescenței, aruncă la coș orice psihologie, orice exercițiu de prestidigitație speculativă și reface
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
sunt ca de abur, încât poți vedea prin ei/ Largi spătarele la scaun, înflorate-n lemn de tei./ Toți se râd, vorbește-ntruna și închină des păharul,/ Dară însă nici un sunet nu întunecă cleștarul/ Liniștei desăvârșite. Baiadere mișcă fese/ Străvezie, rod ciolane străvezie pre subt mese/ Străvezii zăvozi; țâganii pă vioară trage-arcușul,/ Dară parcă-ar trage vată preste strunele ca plușul.../ Vrajă e,-ngână Manoli./ Nu, prietine, nu-i vrajă./ Ce-i Puterea decât ceață, ce-i Mărirea decât coajă/ Unui
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
seri de bal, dintre efemer și spectaculos. Artizani ai propriilor artificii, care-i omoară desfătînd ochiul lumii, avangardiștii nici n-au dorit altceva. O confetă scrisă într-un ocean. Respirația colorată a materiei agonizînd. Omul din spatele desenului, acolo unde îl roade "cîrtița unei nevroze", e cel care cere socoteală jocului nostru meschin, de fiecare zi. Vorbelor care nu spun nimic, seriozității asasine, politețurilor de ceai și de zaharicale. "S-a trecut peste el ușor ca peste păpădii", scrie Roll despre Urmuz
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
vieții se bucură, discret, de o anume tradiție în literatura noastră (Emil Gârleanu, Tudor Arghezi - două exemple dintre cele mai convingătoare). În descendența acestei "direcții" îl aflăm pe Ioan Holban, cu o culegere de tablete (publicate inițial în ziare ieșene). Rod al unei conștiințe exasperate de evoluțiile post-decembriste ale socialului românesc, volumul își de-pă-șește, prin unitatea viziunii și prin reala sa li-te--raritate, condiția dată, aceea rapsodică, fragmentară. Ceea ce reușește să coaguleze este un întreg, o prismă descompunând și recompunând spectrul luminos
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]
-
le lipsește vanitatea felină, dar nu le lipsesc colții? O lume în care se duce trena cu mimica parșivă a combinației de pîndă cu blazare. Pălăria și umbrela sînt însemnele stăpînului așezat care, din piesele și schițele Iancului (și nici, ros de genealogii bolnave, din nuvele), nu lipsește niciodată. Protocolul venirii și plecării lui, într-o vreme în care religia s-a înlocuit cu tabietul, și cînd în loc de pe zei se zice parol, e spus, fără cuvinte și cum nu se
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
condoleanțelor, pentru a se bucura de nenorocirea abătută, deși știau că vor fi înfruntați și în acele împrejurări de bărbații din familia victimei. Din acel moment aceștia și văduva au trăit doar cu gîndul răzbunării. Ca un "cancer ce-i rodea creierul", va scrie ea ulterior, obsesia o făcea să-și spună: "Du-te, du-te și răzbună-te! Ucide-l pe ce-l ce ți-a ucis visele", " Ucide și dispari! Asta trebuie să faci!" Detestați de populație, oamenii din
Premiul Campiello 2006 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9693_a_11018]
-
estetică) asupra scriiturii urmează traiectoriile liniilor de fugă, ale devenii și ale nomadismului. Scrierile târgovișteanului ne arată că molarul nu poate nega forța minorului, că regimul opresiv și normativ este brăzdat de strategii de libertate, că instituționalul sau centralitatea sunt roase pe dinăuntru de marginalitate și de periferie. Într-un sistem politico-literar stratificat poate interveni oricând ruptura, iar procesul de teritorializare nu poate fi desprins de inițiativele culturale de deteritorializare. M. H. Simionescu bricolează o structură romanescă rizomatică, rupând orice înțeles
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
moral și ale unei scriituri rizomatice, cvasi-biologice, senzoriale și afective, în acord cu complexitatea vieții. Scrierile lui M. H. Simionescu sunt, în fine, dovezi ale modului în care sistemul îndrumării de partid, al cenzurii și al comandamentelor ideologice poate fi ros de la rădăcină din perspectiva literarității rizomatice.
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
de excremente curse de sus și împuțind locul. Cu greu se poate găsi o imagine mai elocventă pentru pedepsirea lui Dimie, sortit, mai devreme sau mai târziu, să se asfixieze, să se înece în fecale. La rândul său, Celce este ros de o boală necunoscută care îl imobilizează la pat și-l face să putrezească. Nu se poate vindeca, după cum nu poate nici să moară; agonizează lent, ad infinitum, și tot vrea să se spovedească, în credința că sfârșitul e aproape
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
să mă explic fiului meu nenăscut, așa umplu pagini întregi, ultimul meu caiet, mă gândesc la o pâine neagră pe care am lăsat-o afară într-o noapte, a doua zi di-mi-nea-ță am văzut tunelul pe care îl săpase șoarecele, rozând din ea, am tăiat pâinea felii și în fiecare clipă am văzut conturul șoarecelui, m-am gândit la Anna, aș da orice să nu mă mai gândesc niciodată la ea, nu mă agăț decât de lucrurile pe care vreau să
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
care vor deservi cursa, știa ce frumoase sunt tinerele rusoaice, blonde, zvelte și cu picioare lungi. Se va preface că Îl doare capul, va cere o pastiluță, fata se va apropia de el ... Deziluzie totală și inexplicabilă! Mocheta avionului era roasă, un ecran mare și plat pe care erau scrise instrucțiunele și două stewardese grase, Îmbrăcate anost și trecute de cincizeci de ani, parcă erau surori, vorbeau la fel de monoton și cu glasuri groase și dogite. După primele zece minute de zbor
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
vă plătesc, zise Charlot tăios. —Ce vorbești? O să plătești? Da’ grăbit mai ești cu banii tăi! Pe calea asta nu ajungi nicăieri. Nu te repezi să dai bani până nu ți se cer. Bătrâna semăna cu un simbol al înțelepciunii ros de vreme - ca acelea pe care le găsești în deșert, cum ar fi Sfinxul - care nu ascunde decât un gol imens, o ignoranță totală, și care naște mari îndoieli în privința înțelepciunii sale. Luând-o la stânga din hol, printr-o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
care își mint clienții de publicitate. Trucând datele afacerii, joacă incorect față de adversarii din piață, distorsionând competiția. Din acest motiv spun că Traian Băsescu a tras pe lângă subiect: nu după onoare și respect fug acum mogulii cu limba scoasă. Îi roade o cumplită foame de bani. Din cauza asta șantajează, fură, înșală, joacă politic și mint artistic în momente cheie sau când interesele lor o cer. În restul timpului, se îmbățoșează că fac presă pe bune. Din păcate, unii colegi onorabili au
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
facă publicitate comercială. Vezi cazul Gabrielei Vrânceanu Firea. Alții, ca Gâdea, Ciutacu și Cristoiu se ocupă cu spălătorii sau execuții, jurnalismul lor cade prea des în abject ca să merite analizat serios. Care-i diferența acum între ziariști și alte bresle roase de corupție: medici, polițiști sau magistrați? Primii sunt mai corupți decât restul, dar beneficiază de imunitate. Politicienii, procurorii și alte instituții se tem de presă, de forța ei distructivă, de capacitatea ei de mistificare: cine se ia de presă, se
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
poți?” „Nu văd să mă ghindilesc, tată. Numai cu lamba aprinsă pot.” Aprinde evreul lampa și îl întreabă pe fecior: „La ce vrei să te gândești așa de important de nu poți decât cu lamba aprinsă?” „Tată, pe mine mă roade o întrebare.” „Ce te roade, Ițic? Că o întrebare nu poate să te roadă.” „Iaca, pe mine mă roade și pace.” „Bine, Ițic. Spune, să aud și eu întrebarea care te roade pe tine, să nu mor de curiozitate.” „Tată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ghindilesc, tată. Numai cu lamba aprinsă pot.” Aprinde evreul lampa și îl întreabă pe fecior: „La ce vrei să te gândești așa de important de nu poți decât cu lamba aprinsă?” „Tată, pe mine mă roade o întrebare.” „Ce te roade, Ițic? Că o întrebare nu poate să te roadă.” „Iaca, pe mine mă roade și pace.” „Bine, Ițic. Spune, să aud și eu întrebarea care te roade pe tine, să nu mor de curiozitate.” „Tată, eu vreau să știu...” „Ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
lampa și îl întreabă pe fecior: „La ce vrei să te gândești așa de important de nu poți decât cu lamba aprinsă?” „Tată, pe mine mă roade o întrebare.” „Ce te roade, Ițic? Că o întrebare nu poate să te roadă.” „Iaca, pe mine mă roade și pace.” „Bine, Ițic. Spune, să aud și eu întrebarea care te roade pe tine, să nu mor de curiozitate.” „Tată, eu vreau să știu...” „Ce vrei să ști, Ițic băiete?” „Vreau să știu dacă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fecior: „La ce vrei să te gândești așa de important de nu poți decât cu lamba aprinsă?” „Tată, pe mine mă roade o întrebare.” „Ce te roade, Ițic? Că o întrebare nu poate să te roadă.” „Iaca, pe mine mă roade și pace.” „Bine, Ițic. Spune, să aud și eu întrebarea care te roade pe tine, să nu mor de curiozitate.” „Tată, eu vreau să știu...” „Ce vrei să ști, Ițic băiete?” „Vreau să știu dacă calu’ nostru iap-o fost?” „O
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
decât cu lamba aprinsă?” „Tată, pe mine mă roade o întrebare.” „Ce te roade, Ițic? Că o întrebare nu poate să te roadă.” „Iaca, pe mine mă roade și pace.” „Bine, Ițic. Spune, să aud și eu întrebarea care te roade pe tine, să nu mor de curiozitate.” „Tată, eu vreau să știu...” „Ce vrei să ști, Ițic băiete?” „Vreau să știu dacă calu’ nostru iap-o fost?” „O fost cal, măi Ițic. Tu nu știi că dacă îi potcovit și trage
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
noi nu am făcut nici-un pas. Au pornit. Mitruță mergea privind în pământ, în timp ce Pâcu îl fura cu coada ochiului, încercând să priceapă cât mai bine ce îl frământă pe Mitruță. De fapt, el bănuia de multă vreme ce îl rodea pe flăcău. Incă de astă iarnă a ghicit că Mitruță se luptă cu gândul că nevasta lui nu-i este credincioasă, dar nu știa care-i cocoșul ce cântă pe gardul lui. Acum se gândea cum să-l descoase. A
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]