649 matches
-
ayahuasca. Jorge a format Soncco Wasi în 1981 și de atunci a ținut ceremonii regulate în fiecare marți și joi din săptămână, în ultimii ani cu ayahuasca din cultură proprie. Casa de ceremonii este o sală largă, octogonală, cu o rogojină în centru având desenul unei inimi pe ea. Lângă unul dintre pereți, o altă rogojină pe care se odihnesc o tobă și câteva instrumente muzicale; fără îndoială, locul șamanului. Sala este destul de largă ca să cuprindă confortabil măcar zece oameni și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în fiecare marți și joi din săptămână, în ultimii ani cu ayahuasca din cultură proprie. Casa de ceremonii este o sală largă, octogonală, cu o rogojină în centru având desenul unei inimi pe ea. Lângă unul dintre pereți, o altă rogojină pe care se odihnesc o tobă și câteva instrumente muzicale; fără îndoială, locul șamanului. Sala este destul de largă ca să cuprindă confortabil măcar zece oameni și aici Jorge a ținut ceremonii constant, de două ori pe săptămână, timp de aproape douăzeci
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
vorbește spaniolă și pentru care Jorge mă roagă să traduc cu voce tare, restul participanților sunt băștinași și o recunosc pe femeia cu multe probleme pe care am întâlnit-o la cabinetul lui Jorge. Mă așez și eu pe o rogojină în timp ce Jorge explică adunării că ideea este să stăm suficient de confortabil, ca să nu ne doară nimic, dar suficient de inconfortabil ca să nu putem adormi, deci ne recomandă să nu ne întindem complet. Urmează atingerea cu uleiul deja cunoscut apoi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
este să stăm suficient de confortabil, ca să nu ne doară nimic, dar suficient de inconfortabil ca să nu putem adormi, deci ne recomandă să nu ne întindem complet. Urmează atingerea cu uleiul deja cunoscut apoi Jorge se retrage și el pe rogojina lui, umple prima cupă cu ayahuasca, sufla ușor deasupra lichidului maroniu și îl trimite pe Iles în direcția mea. Beau, simt gustul familiar și aștept ca toți ceilalți să termine. Suntem cufundați în întuneric și nu după multă vreme muzica
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de cărbune de lemn, de peste cinci tone. Scoțând afară cărbunele, au dat de zona camerei mortuare. Peste edificiul cu o lungime de șapte metri, lățime de cinci și o înălțime de trei erau așezate în patru straturi câteva zeci de rogojini. Deschizând sicriul, cercetătorii au rămas înmărmuriți văzând fața expresivă a femeii decedate acum două mii de ani. Corpul avea forma exterioară păstrată integral, fața cu trăsături vizibile, părul lucios, pielea umedă și mușchii elastici. Brațele se puteau mișca din articulații. La
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu coșulețe după flori. La întoarcere s-au întâlnit înaintea porții, în sunetul clopotelor, cele cu flori înainte, cele cu ramurile în urmă; au mers în procesiune până în fața bisericii, unde, după ce au cântat în cor, s-au așezat pe rogojini pe iarbă și au început să împodobească salcia cu flori; trebuiau să reprezinte palmele din Ierusalism. Patru sute au fost făcute în două ceasuri, puse în biserică, apoi sfințite și împărțite la slujba de seară. Aceasta este sărbătoarea cea mai veselă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lagărul Ostffyas szonyfa. Tratamentul la unguri fusese încă mult mai sălbatic: 4 000 ar fi murit literalmente de foame, fără nici un medicament la boală, același sistem barbar de baie, dar nici așternut nu aveau ca dincolo, dormeau pe paie și rogojini făcute de dânșii. Mâncarea consista din tr-un sfert de pâine, ba chiar timp de două luni numai 1/8, și o ciorbă de sfeclă sau de uruială de sfeclă. Crucea Roșie din Berna i-a îmbrăcat, dar la plecare ungurii
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Întrebă, nefiind nevoie să fie detectiv ca să cunoască răspunsul. — Dă-i drumul. Nu-mi place reîncălzit, și nici ție. Cât timp el termină risotto, ea luă bolul de pe masă și-l puse În chiuvetă. El dădu la o parte două rogojini de pe masă ca să facă loc pentru oala pe care Paola o scoase din cuptor. — Ce ai de gând să faci? Nu știu. Să văd ce face Patta, zise el, tăindu-și o bucată de carne din halcă și așezând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de cărți risipite pe masă, pe sub paturi, pe fereastră și printre grinzile cele lungi și afumate a tavanului, ce erau de coloarea cea mohorîtă-roșie [a] lemnului pârlit. Pe paturi erau saltele de paie și cergi de lână, la pământ o rogojină, pe care se tologeau colegii mei și jucau cărți, fumând din niște lulele puturoase un tutun ce făcea nesuferită atmosfera, și așa atât de mărginită a man sardei. Eram cu toții în vârsta aceea în care urli arii din opere, declami
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și pe urmă i-a făcut unuia un semn, iar ăla a venit și ne-a spus să rămânem în urmă și să luăm în grijă căruțele de copii. Erau două căruțe cu grătare pe toate părțile și acoperite cu rogojină în care erau vreo cincizeci de copilași, cu toții băieți mucoși, luați de la mamele lor ca să fie dați turcului pentru a face soldați din ei. Era și un băiat de pe la noi și ni se rupea inima când îl vedeam plângând, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu misiuni secrete preferau să călătorească noaptea. Hiyoshi avea adesea coșmaruri. Oare pentru că auzea pași În puterea nopții sau poate luptele pentru stăpânirea pământurilor Îi cuprindeau visele? În noaptea aceea, o lovi cu piciorul pe Otsumi, care dormea alături, pe rogojină, iar când aceasta , speriată, țipă, Hiyoshi răcni: — Hachiman! Hachiman! Hachiman! Sărind de pe rogojină, se trezi Într-o clipă și, cu toate că mama lui Îl liniști, rămase mult timp ca În extaz, pe jumătate treaz. — Are febră. Arde-i niște praf moxa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
auzea pași În puterea nopții sau poate luptele pentru stăpânirea pământurilor Îi cuprindeau visele? În noaptea aceea, o lovi cu piciorul pe Otsumi, care dormea alături, pe rogojină, iar când aceasta , speriată, țipă, Hiyoshi răcni: — Hachiman! Hachiman! Hachiman! Sărind de pe rogojină, se trezi Într-o clipă și, cu toate că mama lui Îl liniști, rămase mult timp ca În extaz, pe jumătate treaz. — Are febră. Arde-i niște praf moxa pe gât, o sfătui Yaemon. Mama lui Hiyoshi răspunse: — Nu trebuia să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
zi, până, când În sfârșit, mama lui Hiyoshi plecă, singură, plângând din nou. Pe la apusul soarelui, reveni, Însoțită de un preot de la Templul Komyoji. Chikuami nu-și Întrebă soția unde fusese. Stând așezat cu Otsumi În fața casei, unde Împleteau o rogojină de paie, se Încruntă. — Chikuami, spuse preotul, soția ta a venit la templu ca să ne Întrebe dacă l-am lua pe fiul vostru ca ajutor. Îmi dai consimțământul tău? Chikuami o privi tăcut pe Onaka; femeia stătea lângă poarta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lucrurile de pe vremea războaielor civile din secolul trecut și nimănui nu i se mai părea anormal. De cum asfințea soarele, oamenii se culcau. Când se vârau În paturi, lucrătorii, a căror singură plăcere era somnul, adormeau ca vitele. Acoperit cu o rogojină subțire de paie, Hiyoshi stătea Întins Într-un colț al camerei servitorilor, cu capul pe un suport din lemn. Alături de ceilalți, auzise povestirile stăpânului despre marea țară a Ming-ilor. Dar, spre deosebire de ei, el ascultase cu nesaț. Și Începea atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
numeroșii indivizi care formau acea familie extinsă - Îl salutau pe șeful clanului, revenit din lumea de afară. Koroku răspundea la salutări, aruncîndu-i fiecăruia cu cel puțin o privire, iar, când sosi În sala cea mare, se așeză greoi pe o rogojină rotundă de paie. Lumina unei lămpi mici Îi contura clar liniile feței. Era oare prost dispus? se Întrebau neliniștite femeile, În timp ce aduceau apă, ceai și turte din fasole neagră. — Oinosuke? spuse Koroku după un timp, Întorcându-se spre vasalul așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
o mică luntre cu fund plat, folosită la transportul bagajelor. Era gata să se dezmembreze, Înnegrită de mâzgă și clătinându-se periculos. Totuși, se putea folosi la traversare. Ceea ce atrăsese atrase soldatului era un om care dormea adânc sub o rogojină de papură putredă, sforăind puternic. Purta haine ciudate. Avea poala și mânecile hainei scurte, iar pe sub cămașa albă murdară purta jambiere și apărătoarea pentru dosul mâinilor. Purta sandale de paie direct pe picioarele goale. Era la vârsta adolescenței. Zăcea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pe mal. Prinzând prilejul, Hiyoshi Îi dădu drumul. Lancea vâjâi prin frunzișul sălciilor, iar soldatul se prăvăli pe spate. Întorcând lancea, o repezi cu vârful spre Hiyoshi. Din barcă săriră care-ncotro scânduri putrede, o găleată de scos apa și rogojina de trestie. — Prostule, prostule! Îl batjocori Hiyoshi. Alți soldați se apropiară În fugă. — Stați! Ce se-ntâmplă aici? Întrebă unul. — Cine-i ăsta? adăugă și altul. Se Înghesuiră cu toții, făcând tărăboi și, nu peste mult, Koroku și ceilalți sosiră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cu mîna să se apropie. Era un komuso, unul dintre călugării cerșetori, cântăreți din fluier, care veneau, când și când, În sat. La fel ca ceilalți, și acesta era nespălat și neras și avea un fluier din bambus Într-o rogojină din trestie, atîrnată pe umăr. Unii dintre ei mergeau din sat În sat asemenea călugărilor Zen, atrăgând atenția oamenilor cu un clopoțel care Îl țineau În mînă. — Pomană pentru un călugăr? Sau ești prea preocupat de ce-ai să servești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cele din urmă, Îl Întrebă: — Ce te face să crezi că sunt samurai sau neofilit? Hiyoshi răspunde indiferent: — E evident. Deși ai pielea bronzată, buricul degetelor e alb și ai urechile destul de curate. Ca dovadă că ești samurai, stai pe rogojină cu picioarele Încrucișate, după obiceiul războinicilor, ca și cum ai mai purta și acum armură. Un cerșetor sau un călugăr și-ar Îndoi spatele, stând cocoșat În față. Simplu, nu? Hm... ai dreptate. Omul se ridică de pe rogojină, fără a-l slăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ești samurai, stai pe rogojină cu picioarele Încrucișate, după obiceiul războinicilor, ca și cum ai mai purta și acum armură. Un cerșetor sau un călugăr și-ar Îndoi spatele, stând cocoșat În față. Simplu, nu? Hm... ai dreptate. Omul se ridică de pe rogojină, fără a-l slăbi din ochi o clipă pe Hiyoshi. — Ai ochi foarte pătrunzători. Am trecut prin multe posturi de frontieră și puncte de control de pe teritoriul dușman și Încă nu m-a prins nimeni. În lume sunt pe câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ei, pe față i se așternu o mare emoție. Era fericită sau tristă? Ochii i se umplură de lacrimi, iar buza Începu să-i tremure. — Eu sunt, mamă. Toată lumea e bine? Făcând un mic salt, Hiyoshi se așeză pe o rogojină de paie, lângă ea. Mirosul de lapte Îi stăruia pe sân. Îl Îmbrățișă la fel ca pe copilul pe care-l alăpta. Ce s-a Întâmplat? Întrebă ea. — Nimic. E ziua mea liberă. De când am ajuns la castel, azi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu va putea fi mai mare decât este acum. — Bine, atunci, să ai grijă de dumneata. Nu mai rămâi puțin, să mai stăm de vorbă? — Trebuie să mă Întorc la Îndatoriile mele. Se ridică tăcut și puse câțiva bani pe rogojina de paie a mamei sale. Apoi privi În jur cu drag, la prun, la crizantemele de lângă gard și la magazia din spatele casei. Nu se mai Întoarse În anul acela, dar, la sfârșitul anului, mama lui fu vizitată de Otowaka, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din umeri. Se duseră cu toții În careul unde se ținea cheresteaua, ca să vadă despre ce era vorba. Acolo, În aer liber, se aduseseră sake și mâncare, În grămezi cât munții. Li se spuse să ia loc și se așezară pe rogojini de paie, pe pietre și pe lemne. Tokichiro se așeză În centrul muncitorilor și ridică ceașca: — Ei, nu e mare lucru, dar avem În fața noastră trei zile. O zi a și trecut repede, Însă aș dori să munciți și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Chemați-l aici pe Tokichiro. — Cel care vine pe Podul Karabashi pare să fie Domnul Kinoshita, spuse un servitor. Podul era drept În fața lor. Iar Kinoshita alerga pe pod, spre ei. Bârnele schelelor, precum și scândurile și pietrele rămase, uneltele și rogojinile fuseseră toate strânse grămadă lângă șanț. Meșteșugarii și muncitorii, care lucraseră fără odihnă trei zile și trei nopți, dormeau adânc, ca omizile În gogoașă. Până și maiștrii, care munciseră alături de lucrători, se culcaseră la pământ și adormiseră, de cum se terminase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ca lui Yoshimoto să i se aducă mâncarea și, pe când Își goleau ceștile, În fața lor fură puse vase cu orez și oale mari cu supă. În același timp, ploaia Începu să cadă cu stropi zgomotoși, lovind oalele, vasele de orez, rogojinile de paie și armurile. Observând, În sfârșit, aspectul amenințător al cerului, Începură să-și mute rogojinile. Cortul cel mare era ridicat În jurul unui arbore de camfor uriaș, cu trunchiul atât de gros Încât ar fi fost nevoie de trei oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]