388 matches
-
tine de când cu Memoriile lui Hadrian și de când cu Electra ta și cu altele"66. Prietenul lui Mann, Hans Reisiger, îi dăduse un exemplar în franceză al Memoriilor lui Hadrian de Crăciun, în 195367. Pe 12 decembrie Mann îi scria romancierei Claire Goll că îl citea; "este cea mai frumoasă carte pe care am citit-o de mult timp"68. Și-a notat în caietele lui: "Yourcenar este o femeie extraordinară"69. Un an mai târziu, în 1954, Mann a cumpărat
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
a mulțumit politicos pentru compliment, a apărat interesul ei pentru teatru și a recunoscut că știe puțin germana; că citise operele lui, chiar exemplarul în engleză din Casa În ultimii ani de viață [THOMAS MANN] a fost impresionat de o romancieră. Dar Marguerite Yourcenar a fost o scriitoare în maniera lui Thomas Mann, iar capodopera ei Memoriile lui Hadrian este homo-erotică și axată pe bărbați în cel mai înalt grad; nu cerea o înțelegere simpatetică ar fi putut s-o scrie
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
că orice călătorie era exclusă, s-a întors încă o dată spre vechile scrieri care trebuiau finalizate sau revizuite și desigur la vasta ei corespondență. Acum, în anii când ne apropiem de centenarul nașterii, o considerăm pe Yourcenar înainte de toate o romancieră istorică. De obicei nu este considerată drept o personalitate majoră în istoria genului epistolar, în modul în care sunt modelele ei Gide și Mann. Totuși Yourcenar fotografiată în fața casei Petite Plaisance, Northeast Harbor, Maine a scris o vastă corespondență care
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
viața", realitatea neputând fi trăită de autoare decât drept pretext pentru scris; în fond, construit doar pe mărturii evazive și dând sentimentul absenței de acțiune, textul insistă mai mult pe atomsfera de tristețe, ceea ce înseamnă că Yourcenar nu este o romancieră, ci o prozatoare pricepută la juxtapunea de fragmente relativ independente, unde personajele slujesc demonstrațiilor tehnice de mare rafinament. Fără a trimite la Memoriile lui Hadrian ori la Piatra filozofală, calificate totuși drept romane de către scriitoare, aceste observații se referă de
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
yourcenariană de cea a lui Michel Tournier, care nu revine la textele vechi decât pentru a se depărta mai mult de ele: spre deosebire de acesta, autoarea Memoriilor lui Hadrian înțelege să le consolideze, să le fixeze în memoria noastră. În rest, romanciera n-a provocat multe evaluări de tip comparativ, ci mai degrabă aprecieri izolate marcate de admirație. Un scurt reproș de incapacitate a construirii personajelor, explicată prin grija acordată exclusiv refacerii atmosferei în Piatra filozofală 29, n-a modificat atitudinea generală
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
demersului lui Yourcenar fusese respinsă de aceasta din cauza nuanței de falsificare pe care o presupune (Le Temps, ce grand sculpteur, Paris, Gallimard, 1983, p. 41). În legătură cu autenticitatea tonală, M. Gramatopol a făcut observații de mare finețe despre asemănările între fraza romancierei din Memoriile lui Hadrian și cea a lui Tacitus. 22 Cronică semnată DD, "Piatra filozofală", România literară, nr. 50, 1971, p. 13. Acest text, singurul semnat cu inițiale, este și unicul care, în tot parcursul lecturilor românești din Yourcenar, face
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Presiunea prezentului, DL, 2001, 4; Constantin Coroiu, Dosarul „Luceafărul”, ALA, 2001, 588; Nichita Danilov, O conversație la mică adâncime, „Obiectiv”, 2001, 28 decembrie; Vasile, Proza, 322-323; Constantin Călin, „Conversație pe Titanic”, „Monitorul de Bacău”, 2002, 4 februarie; Gheorghe Lupu, Surâsul romancierei, „Crai nou”, 2002, 6 iulie; Gheorghe Lupu, Spaima de tăcere, „Bucovina literară”, 2002, 7-8; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 424-425; Al. Florin Țene, „Conversație pe Titanic”, CL, 2003, 6; Alexandra Hasan, Memoria - preț al libertății, CL, 2003, 12; Paul Silvestru, Carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
în fața practicii fascismului și rasismului la alții (p. 889). Nu este chiar rău spus... S-ar fi putut însă adăuga: și în fața totalitarismului stalinist în țările din Est. La Le Neorealisme este clasat autorul român Marin preda (1922-1980), între o romancieră bulgară (Blaga Dimitrova) și un romancier grec (Dimitris Hatzis), căruia i se datorează Moromeții (Les Moromoto (sic), I, 1966, II, 1967), roman social naturalist, care povestește viața țărănească a anilor de dinaintea războiului, apoi de după război, cuprinzând perioada colectivizării agrare. Noului
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
revin, îi observ... ce? îi observ... unghiile de la picioare: sidefat-ojate. Trezire din scurtul vis al micului exod. Înapoi, în istoria asta scurtă, de la o zi la alta, eon blestemat! 4 noiembrie Vestea a șocat marea lume literară: excepționala Iris Murdoch, romanciera, s-a afundat în smîrcurile fără speranță ale bolii Alzheimer. Mintea asta care produsese atîta frumusețe și inteligență a coborît subit în beznă. Ce mai rămăsese din ea? Soțul ilustrei nefericite, spirit la fel de dotat, coleg, la Oxford, întru filosofie al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în beznă. Ce mai rămăsese din ea? Soțul ilustrei nefericite, spirit la fel de dotat, coleg, la Oxford, întru filosofie al celei de lîngă el, de-o viață, a notat, într-un înfrigurat jurnal, devenit imediat celebru, tot ce se întîmpla cu romanciera, ziua, noaptea. Dramatice, mai ales eforturile bărbatului de a o readuce pe adorata lui femeie în societate, în anturajele în care se simțiseră amîndoi, atîta vreme, extraordinar. Jalnic: după clipe lungi de muțenie, cu ochii dintr-o dată vii și scrutători
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de fibra profundă românească. Și nu consumă pilula iliesciană a autenticității "revoluției" din '89. Îl întreb, odată, pe delicatul poet Florin Mihai Petrescu, mereu panicat de circulația străzii: Florin, ți-e frică de moarte? Nu. Mi-e frică de mașini. Romanciera nonagenară Ioana Postelnicu, atît de inconsistentă în prezentul nostru, încît o credeam de mult doar legendă, una fabuloasă, e-adevărat, începută în cenaclul lui Lovinescu, răspunde recent unor întrebări atît de fanteziste, de șui, încît doar replicile dezinvoltei scriitoare, ea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ele cu adevărat), ci și alte plictiseli (de ființe răsfățate de soartă de a se fi născut într-un spațiu hipercivilizat) le determină pe cele două să evadeze. Între ele pare să se instaleze o indicibilă relație lesbiană, iar forța romancierei Françoise Choquard stă tocmai în inducerea acestei percepții. Ea însăși elvețiană, își întreține cititorul în lentoarea scurgerii timpului sub cerul sudului, atît de propice lascivităților, fie ele și vag deviate. Cînd te aștepți însă la scena bănuită, hop, apare bărbatul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dorita insulă Lipari nu se mai înfăptuiește, decît în pregătirea lui minuțioasă de către cele două... trișoare, și doar în cîteva ore de călcare a insulei. Apoi precipitata întoarcere la fumegosul Stromboli. De observat în această proaspătă lectură trișeria însăși a romancierei. Atît de insidios feminină. Atît de stilată. Cînd meseria e făcută cu abnegație. În romanul englezului Jonathan Coe (Casa somnului), un fel de altfel de David Lodge, dar tot atît de hazos, un personaj, reprezentant al unei rețele de difuzare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
relatîndu-și experiențele erotice din anii '60-'70, carte apărută în același timp cu cea de fotografii extrem de provocatoare ale aceluiași personaj, făcute de soț, și el romancier cunoscut, pe care acesta le-a și comentat picant. Franchețea explicației oferită de romancieră ne scutește de psihanalize superflue: Sînt o persoană destul de pudică în privința sentimentelor, mă deranjează să vorbesc despre asta și mi-e mult mai ușor să-mi expun corpul decît ceea ce simt". Ce fericită trebuie să fie o astfel de ființă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
teatru scurt ș.a.m.d., îi apare în 1969, reluată și amplificată cu titlul Candidații la fericire în 1983. Nota dominantă a acestor povestiri este pesimismul - moartea cuiva drag, ratarea unei vieți, neîmplinirea, sterilitatea sufletească. S-a impus însă ca romancieră cu Rămas-bun (1975; Premiul Asociației Scriitorilor din București), Arta conversației (1980; Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române, Premiul Cântarea României) și Carnetul din port-hart (1995). Colaborează la „România literară”, „Vatra”, „Flacăra”, „România Mare” ș.a. Este și autoarea fanteziei dramatice pentru copii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
două cronici ale lui Procopiu din Cezareea); scenariul călătoriei și imaginarea schemei „aventurii personalității” sunt întrupate, în maniere specifice, în hagiografie, romanul arab, monogatari, romanul medieval al căutării Graalului, ajungându-se până la parodierea eposului cavaleresc, ca la Cervantes. Și ca romancieră, R. își asumă o miză dificilă. Timpul celor aleși (1999), varianta necenzurată a romanului Totdeauna toamna (1988), se prezintă ca un interesant potpuriu de formule romanești și ca aglomerare, uneori fastidioasă, de ițe tematice. Roman polifonic, demontabil și prin deschiderea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
poveste de dragoste (tratată excesiv romanțios), dar și ca roman mitic cu irizații mistice. Într-un grup de intelectuali snobi își fac apariția „zeii păgâni” Fausta și Konstantinos, ființe semifantastice și iluzioniști ai proiectării temporalității, în care se concentrează fascinația romancierei pentru timpul-clepsidră, deturnabil spre trecut sau proiectabil spre mitologic. Ei joacă rolul de catalizatori ai metamorfozelor sufletești suferite de „cei aleși”, lingvista și romanciera Maria și esteticianul Vizanti, între care ajunge să se țeasă, printr-un intermezzo livresc, o poveste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
păgâni” Fausta și Konstantinos, ființe semifantastice și iluzioniști ai proiectării temporalității, în care se concentrează fascinația romancierei pentru timpul-clepsidră, deturnabil spre trecut sau proiectabil spre mitologic. Ei joacă rolul de catalizatori ai metamorfozelor sufletești suferite de „cei aleși”, lingvista și romanciera Maria și esteticianul Vizanti, între care ajunge să se țeasă, printr-un intermezzo livresc, o poveste de dragoste. Prin formula romanului în roman - acestea sunt capitolele eliminate de cenzură în prima ediție - se deschide altă breșă ficțională sau metaromanescă, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
Familiile se destramă una după alta, destinele sfârșesc și ele într-un punct închis sau mort, ca spre a consfinți triumful forțelor telurice ale unui blestem, venind întâi de toate din istoria interioară a acestei lumi. Unghiul de perspectivă al romancierei nu ascunde însă corelațiile mai adânci ale istoriei intime, imanente, cu avatarurile mai cuprinzătoare ale unui fel de determinism malefic, chiar dacă opera nu propune niciodată deschideri propriu-zise spre structuri sau frământări istorice și sociale. Lipsită oarecum de sentimentul dialecticii istorice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
a socialității în însuși miezul viziunii pe care o impune P.-B., dominată de pesimism și în bună parte de mizantropie. În analize de o maximă subtilitate, care îmbină atenta observație a stărilor fiziologice cu evocarea unor dureroase tensiuni interioare, romanciera a surprins surparea lentă, organică a unei tragice umanități, secătuită și indiferentă, rămasă doar la posibilitatea de a-și contempla dezastrul în tăcere, lucidă totuși cu privire la inexistența șanselor de supraviețuire. Dar tragicul nu beneficiază de nici o măreție, el se îneacă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
o teorie insolită despre „trupul sufletesc”, ce nu e decât o intuiție percutantă pusă în seama unui personaj. Simptomatologia pronunțat fiziologică a stărilor interioare, unită cu frecvența cazurilor clinice, a și condus câteodată la concluzia existenței unei orientări naturaliste a romancierei. Totuși, nu se întâlnește decât întâmplător explicația pe bază de ereditate, prezența maladiilor justificându-se mai mult prin preocuparea predilectă pentru analiză. Căci este limpede că boala provoacă îndeobște mari mutații sufletești, fiind, pe de altă parte, și destul de răspândită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
scrupule. Într-un atare context, boala și moartea dobândesc semnificații simbolice, îngroșând culorile sumbre ale tabloului și figurând parcă destinul tragic al unei umanități damnate și totodată condamnate. Neizbutind să treacă dincolo de propriul ei orizont prin soluția unei salvări viitoare, romanciera extinde, aplicând procedura generalizării artistice, o viziune izvorâtă din împrejurări istorice concrete la scara condiției umane, ceea ce produce impresia unei atitudini preponderent mizantropice, marcată de un scepticism amar și ireductibil. Moartea, boala, schilodirea fizică sau morală, vulgaritatea, promiscuitatea etc. sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
două elemente cu încăpățânare; teoria ei nu făcea decât să afirme că Virginia Woolf nu putea construi o intrigă după regulile clasice, și căuta o teorie care să i se potrivească. Lirismul era deficiența majoră a prozei ei. Din cauza lui, romanciera căuta să modifice prezentul romanului. Dat fiind, însă, că Virginia Woolf a crescut cu trecutul (clasic) în sânge, romanele ei doar par să dărâme convențiile intrigii amoroase si ale cronologiei trecut-prezent-viitor, când de fapt ele se reordonează în urma lecturii exact
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pregătită să opereze o schimbare de esență. Aș spune că Woolf înlocuiește vechea convenție a predictibilului, vechiul și bine înrădăcinatul orizont de așteptare, cu o nouă convenție a sfidării. Dacă lectorul devenise dependent și oarecum insensibil la lectura pașnică, agreabilă, romanciera a decis să-l contrarieze: găsind o opoziție simetrică, a inventat nevoia imperioasă de neprevăzut. Romanul Fluxului conștiinței e ceea ce nu ne așteptăm să vedem tipărit, fie că e vorba de structură (intrigă, personaje, cronologie, care sunt toate spulberate, răsucite
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ellen Meredith, nevasta modelului, decât cu George Meredith (care nici nu există ca personaj), ori cu asemănarea lui cu Chatterton. T.S. Eliot apare iar, ici colo, cu câte un vers ("Nu întreba nimic. Hai cu mine"; "De ce bătrânul vultur?"), iar romanciera Harriet Scrope chiar pretinde că a fost protejata lui. Nenumărate fire se înnoadă în pânze de coincidențe. Charles Wychwood e un poet ratat, însurat cu Vivien, și au un băiețel, Edward. Philip Slack îi e prieten de cincisprezece ani. Au
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]