4,815 matches
-
Primele încercări ale lui Ștefan Cazimir în cîmpul istoriei literare sînt comunicări la sesiunile științifice din facultate, tipărite ulterior în Analele Universității: Ajunul răscoalei din 1907 în literatura vremii, A. Mirea, precursor al lui Topîrceanu, Date noi privind activitatea de romancier a lui G. Baronzi.1 ) întîia dintre ele ar fi putut să rămînă o explorare onestă și, în principiu, legitimă vizînd prefigurările literare și publicistice ale unui mare seism social. Din păcate, presiunea tiparelor de gîndire ale timpului se resimte
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
Gabriela Ursachi Un veritabil "om - orchestră" al literelor românești din interbelic, Mihail Sebastian se păstrează în memoria culturală mai ales prin latura "sentimentală", ca autor dramatic și, mai vag, ca romancier. Inteligența tehnică, lucidă și mlădioasă a eseistului, a criticului literar ori a foiletonistului de cursă lungă, face mai degrabă obiectul unei ofrande "reci", al unei datorii oculte către inexigibilul oricărui destin literar. Născut în Brăila tuturor încrucișărilor de neamuri (români
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
afirmare a "rasei brăilene", a numeroșilor oameni care au întrupat în mod exemplar inteligența, cugetul și simțirea românească. In literatură, scriitorii și publiciștii brăileni se afirmă încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, când George Baronzi, unul dintre primii noștri romancieri, publică Misterele Bucureștilor, având ca model Misterele Parisului, de Eugčne Sue. în aceeași epocă se impune, ca scriitor și ziarist, Anton Bacalbașa, un "pamfletar neostenit", cum îl caracteriza G. Călinescu. în epocile următoare, dar cu deosebire în perioada interbelică și
De neamul brăilenilor by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Imaginative/11816_a_13141]
-
personal și optica unui poet, care dacă nu reușește să ne ralieze întotdeauna la preferințele sale, ne cucerește cu formulările lui sintetice de caracterizare pregnantă, în felul lui G. Călinescu. Astfel, Ion Neculce ,prin arta lui vie, cronologic, e primul romancier român și, desigur, întemeietorul la noi al portretului literar". Poeții Văcărești au fost ,inițiatorii și întemeietorii unei poezii române, care să nu fie nici viers de psaltire, nici cântec popular". Anton Pann îi apare ca ,un Rabelais autohton", un ,Villon
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
Balzac: Colonelul Chabert, Preotul din Tours etc.". Într-adevăr, în 1956, apare, la ESPLA, volumul al doilea al Operelor lui Balzac, într-o traducere semnată de Petru Dumitriu, mai conținînd și Femeia părăsită și Faimosul Gaudissart. E anul în care romancierul încheie și revizuiește Cronica și, oricît de productiv era, nu cred că avea răbdare să și traducă sau să stilizeze în același timp. Dacă e "o primăvară și o vară întreagă" din '55, cînd el n-a scris nici un rînd
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
adaugă: "Aici și numai aici este locul unde cititorul român poate vedea cum scria Petru Dumitriu direct în franceză". Îmi pare rău: cititorul român nu poate vedea aici cum scria Dumitriu în franceză și nici nu poate recunoaște aici "mîna" romancierului, pentru simplul motiv că acel capitol nu numai că n-a "rămas nepublicat", ci a și apărut, la Editura Contemporană, încă din 1942, pe cînd prozatorul nici măcar nu debutase. Dacă Ecaterina Țarălungă vrea să afle cum "sună" și celelalte capitole
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
opac. Midinetă cu fumuri de eroină ibseniană sau conștiință obsedată de adevărurile existenței? Căutătoare de puritate și perfecțiune sau falsă mironosiță care și-a construit mimetic o identitate din suferințe însușite pe cale livrescă? Prudent și subtil, cu acea prudență a romancierului veritabil, pentru care personajele nu sînt marionete mînuite mai mult sau mai puțin abil, ci hieroglife ale misterelor existenței, Augustin Buzura nu oferă nici un răspuns și nu pune nici un diagnostic. Dar nici nu elimină semnele și indiciile care fac din
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
și translațiunea sau revoluțiunea sa în giurul Pământului; și iacă de ce vedemu totdeauna numai o singură parte a satelitei noastre sau a tovarășei noastre". Cei care tot n-au înțeles de ce văd o singură față a Lunii pot apela la romancier. Mulți cititori ai romanelor franțuzești trebuie că au făcut, în familie sau cu prietenii, experiența propusă de Jules Verne la pagina 32 a cărții scoase de curând de sub tiparul Domnului Hetzel: "Du-te în sufrageria dumitale și învârtește-te în jurul
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
rupându-se de toți marii scriitori care sunt, bineînțeles, în opoziție. Nu mă sfiesc să dau câteva nume pentru că oricare cititor al literaturii române, orice cunoscător al profilului intelectual român îi cunoaște. Este vorba de criticul Eugen Simion, de marele romancier care era chiar rezistent împotriva lui Ceaușescu - Augustin Buzura, și de un alt critic literar, Valeriu Cristea. Deci, aceasta este marea "originalitate" negativă a regimului. L. V.: După ce ați făcut distincțiile necesare, v-aș ruga să-mi spuneți (fiindcă nu
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
un fenomen despre care nu știu dacă s-a petrecut aidoma în toate celelalte țări din Est. După decembrie î89, asistăm în sfârșit la un lucru pe care intelectualitatea românească nu-l produsese până atunci: mari scriitori, gânditori, eseiști sau romancieri, poeți, părăsesc literatura și devin gazetari, scriu eseuri politice. Acest lucru e foarte important, dată fiind deosebirea extraordinară care există între situația politică din România și aceea a celorlalte țări din Est. E și foarte îmbucurător că oamenii aceștia își
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
mai e necunoscut în România; Editura Humanitas și după aceea aproape toate editurile au scos cărți de Goma și astăzi toate scrierile lui sunt deja publicate. Acum vă veți întreba probabil care sunt marile surprize. N-am descoperit nici un mare romancier, deasemenea nici un poet nou. În schimb, în planul gândirii pot să dau un nume, fiindcă este una dintre surprizele extraordinare care au apărut în peisajul intelectual românesc: e vorba de eseistul și filozoful Horia-Roman Patapievici. Are în jur de 35
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
în engleză și dai cuiva la tradus, fără a avea capacitatea de a verifica traducerea, riscul este foarte mare. Sunt totuși situații în care este nevoie de un traducător specializat. Traducerea într-o limbă internațională a unui poet, a unui romancier, a unui critic de întîmpinare, a unui dramaturg român trebuie subvenționată, pentru a fi încredințată unui specialist, dar și în acest caz este bine ca autorul originalului să fie capabil să aprecieze, măcar într-o anumită măsură, calitatea traducerii. Dar
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
Amintirile lui Ion Diaconescu (fost președinte al Camerei Deputaților) surprind atmosfera de coșmar kafkian a închisorii de la Râmnicu Sărat, unde singurele forme de comunicare erau tusea în ritm de Morse și bătăile în pereți. Adrian Hamzea relatează în stilul unui romancier interbelic experiența muncii silnice la Canal, într-un lagăr cu valențe sud-americane: căldură sufocantă, mlaștini, boli infecțioase etc. Torționarii închisorii de la Făgăraș aplică torturi demne de un donjon medieval: deținuții sunt zidiți în nișele din pereții fostei cetăți. O secțiune
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10284_a_11609]
-
de hârtie. S-a terminat, de asemenea, cu nobilele "Mihai" și "România". Peste decenii, scotocind prin casa memorială Cezar Petrescu, din Bușteni, am descoperit, cu emoție, o cutie de "România". Era, firește, goală. Și mi-am reamintit spaima cu care romancierul îl convocase pe tata, într-o întrevedere urgentă. Găsise, într-o carte de Pamfil Șeicaru, din străinătate primită, cartea mea de vizită: "elev Colegiul Național Sfântul Sava". Memoria lucrurilor mici, cu care mă mândresc în lipsa celei esențiale, îmi aduce în fața
Ieri sclav,azi brav by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10267_a_11592]
-
fost imediat preluată în presă, că ar exista 50 de scriitori care au colaborat cu Securitatea. Întrebat pe ce informații se bizuie, Stelian Tănase n-a putut da nume sau n-a vrut s-o facă. Si atunci de ce afirmă romancierul că ar fi 50 de turnători la Securitate dintre membrii Uniunii Scriitorilor? După bănuieli? Dacă mi-aș număra bănuielile, probabil că aș ajunge la un număr mult mai mare, dar nu știu cu ce aș contribui la aflarea adevărului. Și
Turnătorie tîrzie,dar de neiertat by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10300_a_11625]
-
ani, dădusem din nou de acest cerșetor didactic. Acum însă nu mai cerșea. Arăta elegant, cu un palton de camilhar pe el, fiind iarnă, cu o căciulă pe cap rotundă, turtită, de vidră, cum purta, între cele două conflagrații mondiale, romancierul Ionel Teodoreanu. Revăzându-l atât de prosper, mi-l reamintisem cum ședea el la Universitate pe un maldăr de ziare vechi, într-un fel de uniformă veche, școlărească și cu beretă, proptit într-un cot, ca unul din războinicii doborâți
Magna Carta Apud Domine 1215 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10348_a_11673]
-
amprenta sa este foarte vizibilă în materialele pe care le redactează. Nu de puține ori, reporterii-vedetă își asumă cu orgoliu o anumită subiectivitate. Ei devin personajul principal al propriilor reportaje, își exprimă direct neliniștile și considerațiile, se comportă ca niște romancieri în toată puterea cuvântului. De altfel granița dintre romanele (non-fictive) și reportaj este una foarte greu de trasat și mereu discutabilă. Cât este roman și cât este reportaj în niște cărți precum Cu sânge rece, de Truman Capote sau Moartea
Istoria la timpul prezent by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10531_a_11856]
-
chiar la începutul carierei, fără ca ulterior să mai atingă acest nivel. A mai publicat și patru romane (Roxana, 1930; Papucii lui Mahmud, 1932; Doctorul Taifun, 1933; La răspântie de veacuri, 1935), dar nu a convins. Nu a fost creditat ca romancier, rămânând un povestitor prin excelență. Opera lui Gala Galaction este însă mult mai extinsă, cuprinzând publicistică, note de călătorie, traducerea Bibliei (în colaborare cu Vasile Radu), comentarii teologice și memorialistică. Jurnalul său, publicat incomplet în trei volume în anii 1973-1980
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]
-
care îmi fusese fixată. Unul dintre motive era că ar fi trebuit să-i scriu ceva pe cărțile mele înaltului personaj. Eram curios, să recunosc, să-l văd pe Popescu-Dumnezeu, dar nu cu prețul unei dedicații. Nu-l prețuiam ca romancier al Pumnului și palmei, mi se părea un poet minor, dar ceea ce mi-l făcea indigest cu totul era reputația lui că îi scria discursurile lui Ceaușescu. Știu că unii dintre colegii mei de generație s-au întîlnit cu el
Textierul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10608_a_11933]
-
un numitor comun, cel al deziluziei. Acest trecut (încă neepuizat) se insinuează mereu în actualitate, frecvent stîrnit de lectura unor cărți în care e depozitat într-un chip inconvenabil pentru protagoniștii săi: "O carte Pruteanu-Petru Dumitriu (interesant concubinaj de nume). Romancierul înseamnă pentru mine ŤDrum fără pulbereť și ŤPasărea furtuniiť, incluse de Crohmălniceanu în bibliografia obligatorie pentru examenul din anul patru la Filosofie. Am sentimentul, cînd parcurg volumul de confesiuni, că înot într-o mocirlă pestilentă". Sau într-o materie mai
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
dinți. Autorul Desperado nu dorește să facă tabula rasa. Din contră, el recuperează. Ce anume recuperează autorul trans-romanului? Cum se deosebește un text Desperado de un text Modernist? Primul semn inconfundabil este revenirea la convenția verbală. Autorul - în primul rând romancierul - Desperado e cât se poate de conștient că, dacă se năștea un al doilea Joyce, romanul ar fi fost ras de pe fața pământului. Nici poezia n-a dus-o mai bine sub tirania lui T.S. Eliot, dar poezia nu e
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
uns cu toate alifiile: el a prins gustul surprizei tehniciste. Ori trans-literatura tocmai asta este: o nesfârșită surpriză (tehnocrată), surpriză cu orice preț. Chiar cu prețul poveștii în final. Ceea ce ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru tinerii romancieri. Surprizele tehnicii romanești sunt seducătoare, dar putem oare să ne permitem a uita acele nouăsprezece secole de tradiție a basmului? Observ că iubirea revine timid ca emoție demnă de a fi centrul unei povești, dar unde revine ea? În romanul
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
Ishiguro în ultimul lui trans-roman, Never Let Me Go. Cu el - și nu numai cu el - narațiunea s-a mutat definitiv din basm în coșmar. Ce mai contează o intrigă bine făcută, un personaj îndrăgostit? Le putem îngădui, susține tacit romancierul, fiindcă noi nu romanțul îl desființăm, ci chiar substratul lui. Să nu mai acuzăm intrigile bine făcute, să lăsăm romanul să captiveze și să dea pâine, circ și basm (iubire și promisiunea de viață eternă). Ceea ce ineviatbil o să fie distrus
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
circ și basm (iubire și promisiunea de viață eternă). Ceea ce ineviatbil o să fie distrus este rasa umană. Omul are să fie ras de pe fața pământului. Din- tr-o jonglerie cu convențiile povestirii (în Modernism) trans-romanul a alunecat într-un tragism sumbru. Mulți romancieri de la acest început de mileniu au sentimentul că trăiesc sub semnul unei iminente nenororciri planetare. Apocalipsa bântuie trans-romanul. Tragismul e semnul distopiei și e lucru știut că romanul Desperado este în esență distopic. Povara spaimei că nu mai există un
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
simplă carte de buzunar și ghiozdan, citibilă oricum, începută orișideunde, fără final și putînd sfîrși acolo unde vrea cititorul să-i puie o zăloagă, să o abandoneze sau să o arunce." Totuși, povestea începe de undeva, de la sfada a doi romancieri despre cum se scrie un roman (formula, în vremea lui Arghezi, nu era foarte nouă - consultați, bunăoară, Catastihul amorului, iar astăzi n-ai zice că-i veche deloc). Introducerea asta, o schiță absurdă pe canava de Viețile sfinților, ia drept
Un regat nițel absurd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10595_a_11920]