3,927 matches
-
polonă) este cel transcris de logofătul Luca Stroici pentru un asemenea volum, apărut la Cracovia în 1594. În studiul său Relațiile dintre lingvistica română și cea europeană, Helmuth Frisch a demonstrat în mod convingător faptul că includerea românei între limbile romanice, în edițiile succesive ale unei asemenea culegeri din secolul al XIX-lea - Mithridates -, a contribuit destul de mult la recunoașterea latinității sale. Pentru mulți nespecialiști, o formă spectaculoasă de poliglosie constă în cunoașterea cîte unei serii lexicale - de pildă, a numerelor
Urări în mai multe limbi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11035_a_12360]
-
înceapă prin a aminti etapele carierei sale didactice. Care a început prin absolvirea Universității din Freiburg im Brisgau, după care a urmat, rând pe rând, dobândirea titlului de doctor al Universității din Marburg, apoi ocuparea postului de profesor de filologie romanică la Universitatea Tehnică din Berlin, iar între 1971 și 1998 - când s-a pensionat - la Universitatea din Heidelberg. Această trecere în revistă a unui drum semănat cu multe succese ar trece, totuși, cu vederea peste ceea ce face, mai ales, ca
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
prin anii șaizeci, a făcut o adevărată pasiune. încât în răstimpul care a urmat profesorul Heitmann a devenit un adevărat focar de iradiere a cunoștințelor despre limba și literatura română prin lectoratul înființat datorită strădaniei sale pe lângă Seminarul de limbi romanice al Universității Heidelberg. Unde sute de studenți germani s-au familiarizat în cursul anilor cu graiul lui Eminescu, iar unii și-au luat chiar doctorate cu lucrări despre literatura română. Alături de studiile consacrate unor mari figuri ale culturii franceze sau
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
copii: Faptul că o autoritate atât de mare s-a pronunțat în favoarea picturii a fost de o importanță covârșitoare pentru istoria artei. Arta era admisă, dar în formă limitată”. Și tot datorită intuiției lui Gombrich înțelegem forța calmă a arhitecturii romanice medievale: „Mase de piatră... care amintesc că în această lume datoria Bisericii este să lupte contra puterii întunericului, până în ceasul Judecății de Apoi”. Sau - învățăm să deslușim apropierea de Giotto prin lecturile din Petrarca și Dante. Îndeosebi arta italiană stârnește
Cărți la Editura ART by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3991_a_5316]
-
H. Blanken, Edmund Keeley, Robert Elsie, Jacques Bouchard, Paola Maria Minucci sau Yunna Moric. Distribuția limbilor alese pentru a fi reprezentate în Alfabetul poetic spune și mai multe despre intenționalitatea antologiei. Sunt reprezentate toate cele trei mari grupuri lingvistice europene: romanic, germanic și slav. Încercarea editorilor vizează, o proiecție europeană a lui Kavafis, poet care, deși a trăit relativ puțin timp pe Bătrânul Continent, a exercitat o reală fascinație asupra unui număr apreciabil de literați europeni, ca să nu mai vorbim de
Kavafis plurilingv by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4120_a_5445]
-
exercitat o reală fascinație asupra unui număr apreciabil de literați europeni, ca să nu mai vorbim de popularitatea sa în rândul cititorilor. O proiecție reușită, datorită calității selecției poemelor și, deloc în ultimul rând, a traducătorilor. Cel puțin pentru grupul limbilor romanice, ediția face posibilă și o comparație care e mereu tulburătoare. Traducerea latină realizată de Liviu Franga ne permite să efectuăm observații pertinente asupra evoluțiilor paralele ale idiomurilor romanice, chiar și în condițiile în care, în chip evident, personalitatea traducătorilor și-
Kavafis plurilingv by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4120_a_5445]
-
și, deloc în ultimul rând, a traducătorilor. Cel puțin pentru grupul limbilor romanice, ediția face posibilă și o comparație care e mereu tulburătoare. Traducerea latină realizată de Liviu Franga ne permite să efectuăm observații pertinente asupra evoluțiilor paralele ale idiomurilor romanice, chiar și în condițiile în care, în chip evident, personalitatea traducătorilor și-a pus amprenta asupra înfățișării lingvistice a poemului. Totuși, rezistă încă suficient de multe elemente care fac posibilă o comparaț ie între precizia franceză și somptuozitatea spaniolă, între
Kavafis plurilingv by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4120_a_5445]
-
a deschis după 1980, universitățile rămîn foarte puțin permisive atunci cînd vine vorba de cadre didactice non-franceze, care ar veni cu o experiență culturală diferită. Diferența față de S.U.A. - care difuzează un alt canon al literaturii franceze la catedrele de limbi romanice - este aici colosală. Așa se face că „literatura franceză” studiată în Franța nu e doar restrînsă din punct de vedere estetic, acolo unde ierarhia „axiologică” ține cont numai de canonul modernist, ci și cultural: majoritatea scriitorilor francezi studiați sunt mai
Viețile paralele ale literaturilor contemporane () [Corola-journal/Journalistic/4125_a_5450]
-
italiană, civilizația sentimentelor creștine, altruismul ca normă de conviețuire, o anumită perseverență studioasă, ținuta demnă și inteligența, poate un farmec al omului, i-au asigurat o carieră împlinită, chiar dacă nu neaparat spectaculoasă, la Roma. În 1942 e laureat, în filologie romanică, al Facultății de Litere, din Roma, cu lucrarea "I cantari di Tristano". "Enciclopedia exilului literar românesc"a lui Florin Manolescu, sau comprehensivul studiu al lui Roberto Scagno, "Fra oblio e memoria....", oferă datele necesare, completate de noi cu informații din
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
Este invitat de Antonio Banfi. }ine cursuri și la Facultatea de litere din Roma, iar în 1964 este "incaricato" de Limba și literatura română, tot atunci predă la Facultatea de Magistero, Roma. În 1968, devine asistent la catedra de Filologie romanică a lui Ruggero M.Ruggeri, de la Universitatea romană. Cursul lui de literatură modernă română, dedicat poeziei din Novecento, secolul al XX-lea, va deveni o bună inițiere în lirica românească interbelică. Se va aduna într-o carte, completat cu articole
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
poeziei modernismului românesc, lucrare armată de un sistem axiologic solid, cu contraforți etici. în 1961 are luată docența la Universitatea romană, dar e și funcționar de stat. Anul 1972 e unul de vârf, deci, cum aminteam, asistent titular de filologie romanică, la Facultatea de Magistero a Universității romane. Dar are ore și la la Liceul "Vergilio", liceu clasic, unde suplinește orele de literatură. Invitat la Milano, de eminentul Francesco Flora, pe a cărui istorie a literaturii au poposit generații de studenți
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
reeditată recent la Cartea Românească. Autorul nu crede în consensul realizat fără dezbatere, adică, de la sine înțeles, de către predecesorii săi. „Statutul literaturii noastre, afirmă Mihai Zamfir, nu poate fi altul decât al celorlalte literaturi europene și cu deosebire al literaturilor romanice ... Adevărul se cere formulat fără ambiguități: în aproape toate culturile europene, în aproape toate culturile mediteraneene, literatura a debutat prin poezie ... Preeminența cronologică a poeziei trebuie cuplată cu altă condiție, complementară, ce ține de structura profundă a textului: pentru a
Când începe literatura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4046_a_5371]
-
Nimeni nu era mai indicat decât el (Densusianu) să creeze... o operă vrednică să stea alături de Histoire de la langue française a lui Ferd. Brunot." Și pentru Gh. Ivănescu lucrarea amintită este "una din operele cele mai de seamă ale lingvisticii romanice din toate timpurile", "o operă de o imensă muncă, de o bogată informație și de o gândire destul de personală", unul dintre marile ei merite fiind "acela de a fi alcătuit prima sinteză amplă, la curent cu toată literatura vremii, asupra
Omagiu lui Ovid Densusianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10645_a_11970]
-
a activității sale dovedirii originilor noastre romane, ci în sensul grupării noastre spirituale cu lumea latină din Occident. Ca o credință foarte adâncă a lui Densusianu vom regăsi într-însul concepția metafizică a latinității noastre, a solidarității noastre cu popoarele romanice din Apusul Europei, mai presus de diferențele de rasă care despart aceste popoare." Sunt evocate, în sprijinul afirmațiilor, atât de către Rosetti, cât și de către ceilalți care se referă la această componentă a personalității lui Densusianu, cursurile sale despre Dante, despre
Omagiu lui Ovid Densusianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10645_a_11970]
-
de rasă care despart aceste popoare." Sunt evocate, în sprijinul afirmațiilor, atât de către Rosetti, cât și de către ceilalți care se referă la această componentă a personalității lui Densusianu, cursurile sale despre Dante, despre Dante și latinitatea, despre Aliterațiunea în limbile romanice, Filologia romanică în Universitatea noastră, Sufletul latin și poezia nouă, Păstoritul la popoarele romanice, Graiul păstorilor din Provansa și multe altele. Latinism și occidentalism care caracteriza nu numai bibliografia savantului, ci și personalitatea sa, care era a unui "parizian rafinat
Omagiu lui Ovid Densusianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10645_a_11970]
-
care despart aceste popoare." Sunt evocate, în sprijinul afirmațiilor, atât de către Rosetti, cât și de către ceilalți care se referă la această componentă a personalității lui Densusianu, cursurile sale despre Dante, despre Dante și latinitatea, despre Aliterațiunea în limbile romanice, Filologia romanică în Universitatea noastră, Sufletul latin și poezia nouă, Păstoritul la popoarele romanice, Graiul păstorilor din Provansa și multe altele. Latinism și occidentalism care caracteriza nu numai bibliografia savantului, ci și personalitatea sa, care era a unui "parizian rafinat" (scria Al.
Omagiu lui Ovid Densusianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10645_a_11970]
-
cât și de către ceilalți care se referă la această componentă a personalității lui Densusianu, cursurile sale despre Dante, despre Dante și latinitatea, despre Aliterațiunea în limbile romanice, Filologia romanică în Universitatea noastră, Sufletul latin și poezia nouă, Păstoritul la popoarele romanice, Graiul păstorilor din Provansa și multe altele. Latinism și occidentalism care caracteriza nu numai bibliografia savantului, ci și personalitatea sa, care era a unui "parizian rafinat" (scria Al. Rosetti). Tot astfel l-au văzut Leca Morariu, care a remarcat la
Omagiu lui Ovid Densusianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10645_a_11970]
-
2 oct. îl aflăm la Viena. 1869-1872 În capitala Imperiului Habsburgic figurează ca student la Universitate. Neavând diplomă de bacalaureat, e înscris că “audient extraordinar” și nu ca “student ordinar”, precum ceilalți. Urmează cursuri de filosofie, drept, economie politică, limbi romanice, anatomie etc. Scrie mult. 1870 Colaborează la revista Convorbiri literare din Iași cu poezia Venere și Madona. Vară, I. Negruzzi îl găsește la Viena, invitându-l să se stabilească în Iași. O cunoaște la Viena (martie 1872) pe frumoasă doamna
Mihai Eminescu este propus pentru canonizare [Corola-blog/BlogPost/95671_a_96963]
-
Bruno Mazzoni Sandu Carissimo, Nu aș fi crezut, acum mai bine de 30 de ani, când ne-am cunoscut pentru prima dată la Catedra de Lingvistică Romanică de la Universitatea din București, că îmi va reveni mie, într-o fericită zi, ocazia de a scrie despre tine, despre o viață de om, despre o activitate științifică și publicistică de excepție, despre un dialog care ne leagă de demult
Scrisoare de prietenie by Bruno Mazzoni () [Corola-journal/Imaginative/13618_a_14943]
-
nu este lesne de spus ce poate însemna în cazul tău „domeniu de specialitate”: dovada cea mai elocventă, din acest punct de vedere, fiind probabil bogăția disciplinară a celor patru secțiuni - Lingvistică românească și balcanică; Etnografie, istorie; Lingvistică generală, lingvistică romanică; Teorie și istorie literară - Filologie - în care au fost grupate, de către Coman Lupu și Lorenzo Renzi, îngrijitorii Festschriftului Studii rumeni e romanzi, în trei masive tomuri, Padova, 1995, contribuțiile oferite, pe plan internațional, ție și Floricăi tale iubite, cu ocazia
Scrisoare de prietenie by Bruno Mazzoni () [Corola-journal/Imaginative/13618_a_14943]
-
70, când eram lector abia numit la Catedra de Italiană, pe atunci condusă de admirabila profesoară Nina Façon (care, în paranteză fie spus, mi se adresa oficial, la ședințe, cu un indimenticabile „Tovarășu’ Bruno”...) Alexandru Niculescu, șeful catedrei de Lingvistică Romanică, se afla de fapt de câțiva ani ca profesor la Padova, ceea ce a însemnat o perioadă foarte rodnică pentru curiozitatea lui științifică, grație contactului intens, cotidian, cu școala italiană de romanistică, în care componenta filologică, critico-literară și textuală era preponderentă
Scrisoare de prietenie by Bruno Mazzoni () [Corola-journal/Imaginative/13618_a_14943]
-
componenta filologică, critico-literară și textuală era preponderentă, în timp ce tradiția românească era dominată în mare măsură de analiza strict lingvistică. Academicianul Iorgu Iordan, cu formația sa germană, era o autoritate recunoscută nu numai în țară, și Introducerea lui în istoria lingvisticii romanice era deja tradusă în mai multe limbi europene... și, totuși, mai tânărul Niculescu (pe care studenții îl porecliseră Ursul, din cauza aerului lui poate cam ursuz!) - pasionat de tot ce descoperise în Occident și îndeosebi în Italia, fascinat probabil de marele
Scrisoare de prietenie by Bruno Mazzoni () [Corola-journal/Imaginative/13618_a_14943]
-
În acest an se împlinește un secol de la inițierea mișcării Esperanto în România În 1891 apar în Banat primii adepți ai limbii „construite“ de polonezul L.L. Zamenhof Limba esperanto constă dintr-o întrunire a mai multor limbi europene, predominând cele romanice, însoțite însă și de elemente slave și ale altor limbi vorbite astăzi în lume. Ea a fost propusă în anul 1887 de medicul polonez Ludovic Lazăr Zamenhof, într-o lucrare intitulată „Limbă internațională. Prefață și manual complet”, semnată Doktoro Esperanto
Agenda2005-35-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284137_a_285466]
-
poemul eroico-comic „Țiganiada“, pentru care s-a folosit de modele clasice ale genului, dând dovadă de o mare libertate de inițiativă și fantezie. El a redactat o gramatică a limbii române și câteva dicționare. A preconizat studiul comparativ al limbilor romanice, a introdus o terminologie modernă și a expus un sistem ingenios de alfabet latin. JOI, 25 AUGUST ION NESTOR În urmă cu un secol s-a născut Ion Nestor, arheolog și istoric al antichității, membru al Academiei Române. A făcut specializări
Agenda2005-34-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284112_a_285441]
-
interpreți în limbi de circulație internațională. Candidații pot opta pentru una din următoarele patru combinații de limbi străine: engleză - franceză, engleză - germană, franceză - engleză, franceză - germană (nivel avansat). Ei vor fi inițiați în alte două limbi străine, la alegere, una romanică (italiana sau spaniola) și una slavă (rusa sau sârba). Sunt prevăzute 100 de locuri - 50 fără taxă și 50 cu taxă. Înscrierile pentru admiterea la secția Limbi Moderne Aplicate se vor face în intervalul 18-29 iulie a. c.și, respectiv
Agenda2005-28-05-general 7 () [Corola-journal/Journalistic/283919_a_285248]