758 matches
-
că ea locuiește aproape de Dumnezeu și uneori se uită la mine ca atunci când mă duceam la biserica albă din spatele prunilor de fiecare dată când bat clopotele la noi plouă de dincolo dealul se prelinge ca o rază pe acoperiș liniștea ronțăie din margini străzile devin înguste sub cerul înfundat se bălăcesc grijile doar Ana uneori mă privește și tace degeaba am vrut să spun cât durează un vis și să mă identific cu această așteptare nu cunosc semnificația gestului se pleacă
GESTURI, DOAR ATÂT CÂT DUREAZĂ UN VIS de TEODOR DUME în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381213_a_382542]
-
al clipei care îi surâde-n drum, confuză Și cu insomnia-i cerne laolaltă grîu și piatră, ÎNTRE MII DE IPOTEZE! Regenerare Există undeva, pierdută în munții mei, O pajiște știută numai de mine... Aici vin căluții cei verzi să ronțăie mei Și cerbii să pască în zile senine. Aici mă fac una cu iarba și fără grijă adorm, Aud cum cresc mugurii în brazi și stejari... Aici valuri de-arome pe visu-mi se cern Și nu mă atacă nici vulturi
PREMIUL III LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373585_a_374914]
-
Să nu mai umbli creanga fără mine. Nu vreau să mă trezesc cu un bastard din flori. La frumusețea ta persuasivă, Cred c-ar râvni toți cerbii împreună. Și noaptea cu a ei parșivă nautică, măsea de campanulă, Ți-ar ronțăi mieroșii sâni, scobarii. Am auzit ce mult le plac lor, sânii). Te-ar vinde joia-n târg misionarii, Și ți-ar fura din inelarul mâinii, Și ultimul rubin cel comandasem anume pentru ziua ta. Tu știi ce mult mă condamnasem
INGRATA de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371506_a_372835]
-
să te-nzestrezi Mai știu și eu cu ce talente Ca să primești complimente De la cei ce, doar în silă, Grațiile îți admiră, Ca să n-o pățești cumva Cum s-a întâmplat la stână Cu Măgarul lui nea Fântână 1: Pe când ronțăia la umbră, Un gând neghiob prin cap îi umblă, Privind pizmaș spre un cățel, Ce nu îi era drag defel: Nu pricep și nu-nțeleg Cum un netot așa bleg E atât de agreat Și de stăpâni alintat. Aduce el
MĂGARUL GELOS de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371839_a_373168]
-
și după ce-i bușumă bine cu șomoiogul de paie, îi acoperi repede cu păturile cazone rămase de pe timpul războiului de la trupele rusești cartiruite în plevar. Le aruncă un braț de iarbă cosită în grabă de pe marginea drumului, să aibă ce ronțăi până termină el treaba cu legatul și seceratul restului de lan. Începu să smulgă cicoare de pe răzor, pentru legarea snopilor. Lua câte două-trei tulpini de cicoare și le împletea înnodându-le rădăcină la rădăcină, prindea în brațe grâul secerat de peste
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
avea la gât un ciucure roșu ca să nu fie deochiat, și o acioaie. În timp ce ne jucam, mieluțul behăia fericit, iar mama-oaie venea în preajma noastră. Când vedea că puiul ei se joacă cu un pui de om... pleca liniștită să-și ronțăie fânul gustos. De atunci și până azi, nu pot mânca, nicidecum, carne de miel. Tăierea unui mieluț mi se pare un sacrilegiu... Referință Bibliografică: TRADIȚII ȘI OBICEIURI NATALE(PURANI DE VIDELE) / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 732
TRADIŢII ŞI OBICEIURI NATALE(PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348793_a_350122]
-
la vecine, rude și cunoștințe. La fel făcea și restul femeilor. În acea zi, mă trezeam de dimineață, postându-mă la geam unde o așteptam. Când o zăream urcând dealul, alergam înaintea ei și până acasă îi făceam controlul coșniței, ronțăind ce era mai bun în ea. Sora mea, Georgeta, nu mai avea loc de mine. Eu vămuiam, prima, coșnița bunicii și asta sâmbătă de sâmbătă, în Postul Mare. În cele 40 de zile până la sărbătoare, nimeni nu gătea altceva decât
SĂRBĂTOAREA PAŞTELUI LA PURANI DE VIDELE, JUD.TELEORMAN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347012_a_348341]
-
Ploaie târzie - până și scaietele în reverența 31 Obelisc în soare - șerpuind printre versanți ceață lăptoasa 32 Clopot în amurg - țipatul cocorilor acoperindu-l Ana Urma 33 Câmpul cu maci - veteranu-și mângâie piciorul de lemn 34 stejar desfrunzit - o veverița ronțăie luna plină Cezar F. Ciobica 35 tropotit de cai sub licăriri de stele - mușcată în geam 36 seară cu greieri - împărțind mămăligă mâna bunicii Gabriela Beldie 37 țânțari somnoroși - doar razele de soare pe ,,Carul cu boi" 38 în geamul
HAIKU. 202 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346491_a_347820]
-
Se temea oare că am să deslușesc gânduri pitite-n adâncul de zmoală care-mi arde sufletul? Trebuia să se întoarcă de două ore! Trebuia să luăm masa împreună... Mi-a promis că astă seară stăm împreună la TV și ronțăim floricele... Ea, este plecată în delegație. Am fi putut avea o seară doar a noastră! Și, vis nemărturisit, poate o noapte întreagă!... Al meu, e de gardă până mâine la prânz... Două ore pierdute. Două ore când puteam să-l
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
moment dat am auzit aproape de mine un glas de băiat care strigă ,,Amigo, unde ești?" Din partea opusă a străzii, pe asfalt se auzeau pernițele de la lăbuțele lui, din ce in ce, mai aproape de de mine. După ce câinele a terminat de ronțăit oasele, băiatul s-a mai jucat un pic cu el. M-a zărit în iarbă și m-a luat acasă la el. Până să ajungă m-a pupat pe aripi. Eram foarte veselă. Scăpasem ! Nu devenisem hrană la câini și
BITA, PORUMBITA de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 597 din 19 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/348419_a_349748]
-
campanie așezat în podul casei, lângă coșul de evacuare a fumului, locul preferat al motanului Dodoloanță, prieten bun cu șoriceii pe care-i admira și, din prea multă dragoste, când se jucau, fiindu-i prea mare drag de ei, mai ronțăia câte unul... ca divertisment, numai ca să nu și-o ia în cap chițcanii și să nu-l respecte, că... doar el era șeful prin pod! Când o priveam pe biata mama, care slăbise în ultimul timp de ajunsese ca o
TAINA SCRISULUI (45) – SCRISOAREA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345473_a_346802]
-
Ștefan, Gloria merse să vadă dacă nu cumva i s-a răcit ceaiul. Era încă destul de fierbinte. Se așeză în fața măsuței și își unse cu miere și gem câteva feliuțe de pâine. Dalia, în pat, continuându-și lectura, asculta cum ronțăie mamă-sa feliile crocante de pâine și cum soarbe zgomotos din ceașca cu ceai fierbinte. O privea distrată cum își țuguia buzele să nu se frigă. Gândul că putea rămâne doar ea și Ștefan pe barcă, singuri singurei, nu-i
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
Cei ce construiesc imensa catedrală nu au atâtea zile de pus în ziduri, să ajungă la sfințire. Trăiesc în bucuria permanentei înălțări se hrănesc din același trup locuiesc în somnul dulce de la început ațipind în picioare. Ardoarea din piept le ronțăie simțurile coboară în sine ca într-o fântână, în adânc văd prin apa rece cum urcă coloanele neamului. Au ochii noroși de ploi îi apasă pe pleoape destinul, plimbă vedenii până la sfinții nepictați pentru care încearcă o evlavie mută. Durata
CATEDRALA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377838_a_379167]
-
clasășcolar în genunchi la colțSpărgând nucileDoinăFluiere de socCor de muzică vecheBunicul solist... XX. URGIE, de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 419 din 23 februarie 2012. Fulger la pachet Cu un nor îndepărtat Deasupra casei Cărare Făclia nopții- Licuricii ronțăie Ultimul amurg Poame Miros în fânar Luna-o felie de măr Cu coaja albă Dor Pustiu în dulap Parfum de levănțică Cămașa mamei Mărturisire Orice inimă Se frământă serile Să-și verse oful Urgie Solar prăbușit Zăpada zace horcăind Răsadul
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
sale. Îl udă zilnic, aduse pământ și-l presără la rădăcină, făcu și un mic gărduleț, să-l apere de rozătoare. Nu vă gândiți la puiul de gazelă, căci în chip miraculos, puiul înțelegea că acel pom nu e de ronțăit, chiar și el simțea bucuria stăpânului îngrijind micul pom. După câțiva ani, și gazela, și pomul crescuseră mari. Dar rămaseră prieteni, și se bucurau la fel de mult împreună. Pomul tot creștea, se ridica semeț. Dar, cea mai mare bucurie pentru beduin
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]
-
horă, s-a prins lângă ea, parcă atras de un magnet. Iar când vălvătăile din părul și privirea ei l-au cuprins, s-a topit în joc, purtându-și pașii și zâmbetul după unduirea șoldurilor ei. Pe altă femeie care „ronțăia zăbala” o simțeai că mormăie și ea-n gând: -Ia uite și la-mbro-bo-di-ta mea! Ține, de, lângă ăsta lu’ Piciontea. Nu vede, tâmpita, că pe șmecher nu-l interesează decât pogoanele și galbenii din salba ei? Că ochii lui aleargă
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
particip la discuții cu diverși oameni despre cat de nociv este internetul, cum ne face dependenți și cum ne desparte de lumea reală datorită faptului că este comod și este acasă unde poti stă relaxat, îmbrăcat lejer, cu ceva de ronțăit lângă tine și să butonezi conversând pe siteuri de socializare cu persoane cunoscute ori ne cunoscute din cele mai îndepărtate colțuri ale țării sau ale lumii. În lumea virtuală e lesne a fi oricine și orice dorești dacă nu te
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
particip la discuții cu diverși oameni despre cat de nociv este internetul, cum ne face dependenți și cum ne desparte de lumea reală datorită faptului că este comod și este acasă unde poti stă relaxat, îmbrăcat lejer, cu ceva de ronțăit lângă tine și să butonezi conversând pe siteuri de socializare cu persoane cunoscute ori ne cunoscute din cele mai îndepărtate colțuri ale țării sau ale lumii.In lumea virtuală e lesne a fi oricine și orice dorești dacă nu te
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
îmi era foame, dar nu as fi știut să spun ce mi-aș fi dorit, așa că am luat o pungă de covrigi și un bol de struguri albi, m-am așezat confortabil pe canapea, deschizând televizorul și am inceput sa ronțăi, amintindu-mi prima mea vizită și singura la Urluiu, când, într-o seară de vineri, am facut foamea că într-un lagăr comunist. Trecuseră mai bine de opt luni de când eram împreună cu Ovidiu și încă nu-i cunoșteam familia, dar
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
îmi era foame, dar nu as fi știut să spun ce mi-aș fi dorit, așa că am luat o pungă de covrigi și un bol de struguri albi, m-am așezat confortabil pe canapea, deschizând televizorul și am inceput sa ronțăi, amintindu-mi prima mea vizită și singura la Urluiu, când, într-o seară de vineri, am facut foamea că într-un lagăr comunist.Trecuseră mai bine de opt luni de când eram împreună cu Ovidiu și încă nu-i cunoșteam familia, dar
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
îmi era foame, dar nu aș fi știut să spun ce mi-aș fi dorit, așa că am luat o pungă de covrigi și un bol de struguri albi, m-am așezat confortabil pe canapea, deschizând televizorul și am început să ronțăi, amintindu-mi prima mea vizită și singura la Urluiu, când, într-o seară de vineri, am făcut foamea ca într-un lagăr comunist. Trecuseră mai bine de opt luni de când eram împreună cu Ovidiu și încă nu-i cunoșteam familia, dar
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
vulpile, căprioarele și iepurii, riscaseră serios luând cu asalt culturile și livezile oamenilor, răscolind zăpada când se înmuia gerul descoperind cu mari sacrificii în pământul înghețat, boabe de grâu încolțit semănate de cu toamna, răzuind cu dinții coaja pomilor și ronțăind ramurile fragede ce se încăpățânau să răzbească gerul. Vulpile se bazau îndeosebi pe cotețele nesupravegheate și cu toată opoziția localnicilor, reușiseră deseori să le înșele vigilența. Când nu reușeau să obțină o pradă mai mare, se mulțumeau și cu bietele
LEGENDELE PRIMĂVERII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375649_a_376978]
-
oamenii Daciile proaspăt cumpărate ? Păi le luau cu sacrificii, renunțau la mâncare, deci la o parte din propriul organism. Le considerau, la propriu, niște ființe vii. Pentru mine, o mașină e un morman de tablă. Da, dar eu am burtă. Ronțăi cotorul și, după ce e prins criminalul (noroc că filmul era pe terminate), revin la calculator. Când mă uit la ceas, e trecut de 10 seara. Of, asta nu e oră să începi o activitate serioasă. Îmi aduc aminte că, la
ACCELERAREA TIMPULUI de DAN NOREA în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369158_a_370487]
-
asupra faptului, a luat mălaiul și l-a aruncat în sobă. Jale mare l-a apucat pe copil, i-au dat și lacrimile. Nu mai putea de supărare pe învățător. Mai ales că, în recreație, toți copiii luaseră ceva de ronțăit, iar el nu avea nimic, doar se uita cu jind la ceilalți cum mănâncă. Pe când era el în jalea cea mare, iată, apare Andrici din casa lui și-i aduce două plăcinte frumoase și rumenite. Așa că, din amărât, Mihai deveni
ÎNVĂŢĂTORUL ANDRICI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362160_a_363489]
-
în perpetuă neliniște. Mai mult păsăroi decît om. Se tot ridică de pe locul lui de la fereastră, își ia minusculul aparat de fotografiat, iese pe culoar și, maniacal, își fotografiază locu-i rămas gol, pe care odihnește-un ziar cu scandalul Truțulescu. Ronțăie delicat și calm niște biscuiți care par din dotarea unei nave cosmice. Privindu-ne hipnotic, lung, cu ochii lui mari, nocturni. Un soni, îmi zic. Nu. E chiar un olandez normal, un păsăroi jovial, mereu pe avioane, pe trenuri. Legăm
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]