3,147 matches
-
și varietatea țintelor atinse sunt considerabile. Gândirea lui Țuțea, prinsă în aceste câteva zeci de pagini, este neîndoielnic un loc de reculegere al minții, în care — împotriva oricărui terorism intelectual, împotriva ipocriziei, a relei-credințe și a lipsei de curaj în fața rostirii evidenței — oamenii se pot tămădui de minciunile care le-au fost băgate sistematic în cap, de ani sau de secole, și care laolaltă constituie zestrea prostiei colective a omenirii și sursa constantă a nenorocirilor ei. Oricine va veni cu inima
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Cei vechi îmbinau piatra cu lemnul; lemnul l-au sculptat cu aur și argint în frânghii, să crească în leagănul cerului, în ape melodioase, amăgitoare cu soare încărcate. Abanosul, nucul, cireșul și stejarul se împletesc gotic sau rococo din alte rostiri, vin în avalanșe amintiri. Șifoniere cu oglinzi, trec dincolo de spațiul lăzilor de zestre pictate cu miri. Am mai găsit și metale, sticle și vitralii cucernice, pahare îmbrăcate în zale sfioase de mătase și cristale. Ce suflare și gesturi amăgitoare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
orbit o stea, cu icoanele lacrimilor se îngemăna. În rest, ca la teatru: cu vulturi și râme-n iarbă, cu jocuri de săgeți și de cuvinte spuse de mire; cu salturi și voci amatoare de bătrâni erau cântece străine-n rostire. Încerc pereții camerei cu tapetul de mătase violet, afrodisiac înflăcărat, ca părul viu, șerpuind peste perna de puf. Eroare, pereții s-au măcinat; am ascultat cum vâjâie la colțuri dezordinea vântului, sau respirația mea cu obrazul ciupit de vărsat, destramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Nimeni și nimic nu va putea întoarce vreodată, romantica ilustrație a gândului, ce contemplă duios fruntea. De multe ori am să dau rotocoale sensului tău în viață, fiind întrupat în cuvinte... Rostiri literare de peste Prut Alexandru Mihăilă De cele mai multe ori, scrierile autorilor tineri pendulează între certitudini și încertitudini, fapt firesc, de altfel, ținând cont de cuprinderea trăirilor artistice într-un timp consacrat îndoielilor de tot felul și al întrebărilor care-și caută
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
în pagini de proză, bine articulate, lumea văzută prin ochii unei adolescente de talent. În ceea ce ne privește, îi urăm succes pe drumul artei literare, așteptând de la Svetlana ca, după „Șoapte”, să auzim și o voce puternică și fermă a rostirii artistice. Roman,15 decembrie 2014 Să redevenim copii Am ajuns și eu să-mi doresc să fiu din nou copil, căci am nevoie să simt momentele pline de căldură, pe care le-am avut când eram mică, deși cred că
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
față a adevărului poetic, o altă perspectivă a deschiderii estetice. În poezia ermetică, relevarea sensului întârzie pentru a izbucni artezian odată cu decriptarea. Dar, de pildă, muzicalitatea din lirica lui Stéphane Mallarmé, sau versuri de mare frumusețe ca sunet și înaltă rostire din poeziile lui Ion Barbu, sunt receptate nemijlocit și rămân persistente în memorie. Ținem să subliniem însă un fapt decisiv, și anume că receptarea unui poem, la fel ca și receptarea oricărei opere de artă, presupune o afinitate electivă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
realizării artistice, ci mai ales a conștientizării la nivel cosmic a valorii existenței. Este o bucurie axiologică, o victorie a unei conștiințe care se plasează extramundan. Poezia lui Georg Trakl, tragică de la un capăt la altul, ne farmecă prin frumsețea rostirii, prin melodicitate, prin adâncimea gândului, prin strălucirile cromatice, prin infinita melancolie. Se va riposta: dar acest lucru nu l-a împiedicat pe Trakl să se sinucidă. Este adevărat, nici pe Empedocle nu l-a împiedicat să se arunce în Etna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
el să dea lumii o formă. Și pentru a chema, Spiritul său urcă în el Din rădăcini adânci Această puternică năzuință. Și el poate mult, și splendid Este verbul său schimbând lumea... (Empedocle, versiune II.a, actul I, scena III) Rostirea poetică preschimbă spiritul în verb, în imagine vie și, prin această magie, poetul poate dezlega taina vieții: Nu știam, copil încă, această lume străină Care se agita ziua în fața ochilor mei, Și formele sale mărețe învăluiau Cu miracole, cu figuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
anume aceea că omul dispune de un anumit potential, iar datoria educației este de-al descoperi și de-al valorifica/ dezvolta”(E. Rafailă,2002, pag.9). Din punct de vedere etimologic, termenul de creativitate desemnează un proces de originalitate, de rostirea a ceva nou, zămislire. Procesul creativ este un proces complex, continuu, dinamic, care necesită multiple și variate mecanisme operaționale energetice și de autoreglaj, de aceea consider că există și adulți care nu se manifestă creativ, nu produc obiecte/lucruri originale
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
să le audă, să le asculte la nesfârșit, care să alunge toate acele întrebări care rămăseseră blocate acolo, undeva în adâncuri. Iar ele veniseră. Negru pe alb, scrise cu tuș, cu litere de tipar. Veniseră neînsoțite de emoția trăirii, a rostirii. Se lăsă pe spate, închise ochii și își umplu iarăși nările și plămânii cu parfumul trandafirilor. Nu mai simțea nimic? Unde dispăruseră sentimentele ei? Aceste cuvinte atât de așteptate treceau prin fața ochilor ei fără să-i transmită emoție, fără să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
atunci când mă podidește lehamitea, să reîncep să scriu. Și totuși cum rămâne cu vorbele-n vânt?” De ce nu răzbesc, dincolo de o retorică a îmbărbătării, ade varurile bine rostite? Cum de i s-a răpit la noi adevărului forță devastatoare a rostirii lui răspicate? De ce, oricât de bine rostite, adevărurile nu mai intervin în mersul evenimentelor și au devenit „vorbe-n vânt”? Ce a făcut puterea de la noi să amuțească cuvintele? Nu-mi vin în minte decât două explicații și ele trimit
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
Mahomet) țipătul obscen al cocoșului aduce cu un răget de înjunghiat. Georges Bataille — Săru’mâna, părinte. — Bună ziua, mă. Popa stătu în cumpănă, privind cu ochii mijiți la cel din drum. Da’ tu cine ești? — Io? Nae! făcu omul, adăugând în rostirea numelui o mare uimire că nu fusese recunoscut. Doar m ai botezat, părinte. — A, tu ești, Nae? Ce faci, mă? — Bine, părinte... Omul rosti astea cu grabă și cu mulțumire că e întrebat, apoi tăcu, mângâindu-și copilul și neștiind
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Colecția TEXTE DE FRONTIERĂ 41 VIOREL ROTILĂ este lect. dr. în cadrul Universității "Dunărea de jos" Galați, Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie, Catedra de Filosofie Sociologie. Lucrări publicate: Existențialismul în filosofie franceză, Editura Lumen, 2009; Heideggger și rostirea ființei, Editura Lumen, 2009. Viorel Rotilă, (c) 2010 Institutul European, Iași www.euroinst.ro INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Lascăr Catargi nr. 43, 700107 euroedit@hotmail.com Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României ROTILĂ, VIOREL Din alchimia unei existențe. Jurnal
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
în bună măsură derivat dintr-o viziune metafizică. Trebuie să precizez încă că aceste rânduri stau și sub semnul unor preocupări de "gândire sistematică" (de fapt de scriere sub această formă), desfășurându-se în paralel cu scrierea lucrărilor Heidegger și rostirea ființei și Tragicul în filosofia existențialistă franceză, publicate între timp, și cu Structura conștiinței, care își așteaptă finalizarea; inevitabil, există un oarecare transfer de teme între aceste lucrări, diferind însă modul de abordare. Toate acestea au constitui motive suficiente pentru
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
avocații. Măcar de-ar avea tot atâta elocință. ٭ Individului aflat într-o profesie intelectuală creierul nu-i mai aparține; el lucrează astfel cu cea mai personală parte a lui. Dumnezeu a dat omului cuvântul spune Biblia. Ființa a dat omului rostirea spune Heidegger. Un morman de cărți scrise pentru a ajunge la aceeași concluzie. Pentru a putea vorbi în mod obiectiv despre ceea ce înseamnă Europa trebuie să ai mai întâi parte de ceea ce G. Liiceanu numește "descentrare": ieșirea din credința că
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de conexiunile pe care poți să le faci, sporite dintr-o dată de experiența altor locuri. Acasă își întărește sensul prin a vedea și locurile altora. Despre posibilitatea neîmplinirii (încă) propriei gândiri. Există în noi numeroase gânduri neștiute ce-și așteaptă rostirea. Ne-o dovedesc anumite împrejurări în care ne surprindem bucuroși dând glas unor idei pe care nu știam că le avem. De remarcat că cel mai adesea asemenea momente de auto-descoperire ne sunt prilejuite de oamenii deosebiți pe care-i
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
democratice, enervarea cu care-i priveam pe toți cei care afirmau contrariul convingerilor noastre; eram fundamentaliști ai propriilor convingeri. A vorbi doar pentru a se auzi pe sine semnifică imposibilitatea unui dialog interior, ce ar trebui să se desfășoare în afara rostirii sonore și a mărturiei textului. Această atitudine este situată la același nivel spiritual cu a citi cu voce tare; e stratul începuturilor, specific copiilor sau civilizațiilor care sunt la primul contact cu scrisul. Pornind de la unele credințe în magie specifice
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mai pot constitui răspunsul. Fiecare spusă a noastră antrenează cu ea un contur al alterității; prin ea presupunem un mod de-a fi cel puțin al unei conștiințe. Enervarea pe ceilalți dă seama de o neconcordanță între modul în care rostirile noastre le-au proiectat contururi și răspunsul diferit față de ceea ce anticipasem al acestora. Când ceilalți ne greșesc suntem deci vinovați de o deficitară presimțire a lor. În tot acest joc conceptul de realitate nu este decât ultimul contur la care
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Părea mai fermecătoare decât în viață. Mi-a apărut în fața ochilor imaginea Maicii Domnului din Pietà. VI Nu pot rămâne toată viața cufundată în tristețe. Există ceva pentru care trebuie să lupt neapărat. O etică nouă. Ba nu, până și rostirea cuvântului înseamnă ipocrizie. Dragoste. Nimic altceva. Așa cum Rosa Luxemburg și-a dedicat viața economiei politice, eu nu mai pot trăi dacă nu mă agăț de dragoste cu toată forța. Cuvintele adresate de Isus celor doisprezece apostoli ai săi se potrivesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
cronicar literar rămâne neschimbată, iar ea este la fel de greu de modificat ca structura genetică. În astfel de lucrări, contextualizările universale, paralelismele cu scriitori din alte țări lipsesc, bineînțeles, cu desăvârșire, după cum cu desăvârșire lipsesc și referințele teoretice; aflați sub imperativul rostirii hebdomadare a unui verdict literar, cronicarii noștri se ilustrează, de obicei, și printr-o solidă incultură, eficient sedimentată; citirea în galop a aparițiilor recente nu prea lasă timp pentru parcurgerea unor lucrări teoretice pe cât de importante, pe atât de fastidioase
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
orice spațiu în care intimitatea devine protagonist. Teatrul de cameră impune o regie bazată, aproape exclusiv, pe arta actorului. Apropierea spectatorului de jocul actorilor, crudă, într-un fel pentru artiști, și extrem de solicitantă, impune și alte reguli, alt tip de rostire, de relație. Aproape tot ce am văzut aici - șansa mea! - m-a bucurat. De pildă, O, ce zile frumoase!... cu o artistă extraordinară ca Aurora Leonte, într-un decor a la japonaise făcut de Helmut Sturmer, de o delicatețe ce
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
Leonte, într-un decor a la japonaise făcut de Helmut Sturmer, de o delicatețe ce intra în armonie cu jocul minimalist al actriței. Apoi, Poiana boilor, un studiu cehovenian al regizorului Horațiu Mălăele, un exercițiu de fantezie și precizie a rostirii, a gîndului, a gestului actorului ce se simte în lumea lui Cehov ca peștele în apă, mici bijuterii ale actorilor Delia Seceleanu și Dragoș Huluba. Acum, Înmormîntarea de Peter Nadas, un spectacol pus în scenă de Lazslo Bocsardi și Bella
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
Îmi amintesc că prin anii '80 ai secolului trecut pe parcursul a două stagiuni am văzut cinci-șase spectacole cu O noapte furtunoasă. Și nu s-au asemănat unul cu altul nici ca formă și nici ca temă. Lumi diferite, universuri diferite, rostiri de replici diferite și mai cu seamă regizori (și ce regizori!) diferiți: Aureliu Manea, Alexa Visarion, Dan Micu, Tompa Gabor etc.,etc. De fapt, e un lucru comun să mai vorbim astăzi despre polivalența textului lui Caragiale. Ca și despre
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
și frustul regizor, de decorul discret pictural al lui Sever Frențiu (...), drama lui Mircea Voievod se consumă fără emfază, cu o modestie și simplitate de înțelept, găsindu-și în Victor Rebengiuc o profundă și emoționantă acoperire psihologică, un firesc al rostirii și gesticii ce-i conferă măreție, unicitate, excelentul actor făcând din grava conștiință de sine a personajului, din demnitatea lui, un suport al stabilității și forței interioare". Nu am putut scrie atunci că, dincolo de ceea ce a oferit textul, printr-un
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
o cascadă de farmec, fără să-i acorde răgaz să iasă dintre mrejele în care îl prindea ca în niște vâltori. Cel de al doilea era un vulcan la limita erupției. Un munte de nativitate. Personajele interpretate de el, de la rostirea replicilor la reacțiile cele mai neașteptate, dădeau senzația că au ajuns pe scenă după o teribilă hăituială în labirinturile unui eu năvalnic. "Demonismul" lui Victor Rebengiuc, în schimb, aparent cenzurat, umanizează și piatra seacă. Disponibilitățile lui interpretative sînt realmente imense
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]