3,443 matches
-
faceți o mulțime de partide doar de ochii lumii cînd noi știm că sînteți cu toții plămădiți din același aluat, că mințiți opinia publică cu nerușinare la fiecare apariție publică. Trage un șut la o conservă goală de tinichea care se rostogolește pe hol izbindu-se de ușa de la intrare, făcînd un zgomot spart. Tîr-țîr-țîîrrrrr, se aude soneria din senin, cine-o fi la ora asta? se întreabă neliniștit. O fi uitat ceva Roja? Sau mai nou poșta vine și sîmbăta? Altcineva
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tu și ține-mă la curent. Capul sus! Ciao! Țopăim pe podeaua din cîrciumă, strecurîndu-ne cu iscusință printre două scaune și, răsucindu-ne, Îi putem vedea gaura rotundă, Întunecată și neagră a gurii ei și zbiară ceva, dar noi ne rostogolim pînă la ușă, iar ea se ridică să ne urmeze, dar noi mergem grăbiți ca curu prin parcare către mașină, fredonînd melodia pe care se derulează genericul din finalul emisiunii Benny Hill Show. Încă mai e pe urmele mele răcnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ca lama unui cuțit. Începe să-l lase vederea, iar trupul i se Împuținează pe zi ce trece, i se usucă. Un bărbat solid, cu figură de boxeur, Îl Îmbrâncește cu brutalitate și Antoniu e cât pe-aci să se rostogolească pe treptele metroului. Șapca din stofă gri, scămoșată, Îi zboară cât colo, lăsându-i scăfârlia goală. O culege de pe jos și și-o Îndeasă din nou pe cap. Un cerșetor printre atâția alții, de care e plin orașul. Pornește abătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
află chiar În cartierul În care cerșește. Cine știe-poate va avea noroc. Mâna Întinsă mai primește: o bancnotă de 1leu, o chiflă, o napolitană, o monedă de 0,5 lei, o brânzoaică și altă bancnotă de 1 leu. O portocală rostogolită În mâna lui de mâna unei tinere zâmbitoare, probabil studentă la arhitectură, după teul uriaș pe care-l poartă cu sine, Încheie timpul petrecut În inima orașului. Cerșetorii concubini au plecat clătinându-se și răspândind o duhoare de urină stătută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
caz nu știam că, mă rog, chipul meu ,,se schimbă În funcție de culori și vibrațiile aerului...,, -Când eram copil, aveam impresia că mușchii gâtului sunt foarte slabi și, mi se părea că greutatea capului Îi va rupe și capul se va rostogoli ca o minge. De aceea priveam numai În jos, și foarte târziu am văzut aștrii cerești. Îmi spunea asta cu ironie, ca să sublinieze stângăciile mele de percepție. Au venit ploile reci de noiembrie și eu Încă nu părăsisem casa bătrânilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
puțin strânsoarea și mi-am încolăcit un picior în jurul picioarelor ei, împingând-o în același timp cu putere înainte. Căzu în genunchi, iar eu aproape că am căzut cu totul peste ea și i-am scăpat brațul imobilizat. Ne-am rostogolit unul peste altul pe podea. M-am lăsat peste ea cu toată greutatea, încercând să-i prind din nou mâna. Întinsă acum cu fața în sus, îmi opunea rezistență, încercând să mă împingă, să mă zgârie și să mă lovească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Sacoul și pantalonii mei zăceau grămadă acolo unde îi aruncasem de pe mine amețit de băutură. Într-un colț era o sticlă de whisky pe jumătate goală. Peste tot mucuri de țigări. Paharul pe care tocmai îl răsturnasem cu piciorul se rostogoli până se opri lângă pat scoțând un sunet găunos. Celebrul sistem de încălzire centrală pe bază de ulei nu părea să aibă un efect prea grozav asupra temperaturii din încăpere. Am dat drumul radiatorului electric montat în perete care, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
acolo o familie adevărată, să fie copii acolo. În clipa în care am spus aceste cuvinte mi-am dorit să nu le fi spus, căci am auzit-o pe Georgie inspirând adânc. Închise ochii și două lacrimi mari i se rostogoliră pe obraji. Antonia remarcă reacția lui Georgie și se întoarse spre ea. Văzu expresia de pe fața lui Georgie. Exclamă scurt „Ah!”, gura i se strânse, fruntea i se înroși, iar din ochii ei, ca din două izvoare mari, țâșniră lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
se dovedi a fi una dintre cămășile de noapte ale surorii mele. Am dat din cap discret Înspre picioare; uimită, mama s-a Întrebat de ce eram În lanțuri. După ce m-a eliberat dând câte un șut ghiulelelor care s-au rostogolit ca și când ar fi fost din plută, mi-am scos cămașa. Înfigându-și acul În jachetă, mama Îmi Împături Îmbrăcămintea cu grijă. Apoi, aparent obosită, Își scoase degetaru. — Despre nume o să discutăm altă dată. Și asta a fost tot. Nimic despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ortu’ popii. I-am auzit discutând despre pradă, cu mucii curgându-mi și cu lacrimi În ochi, dar corpul meu urla atât de tare, Încât nu distingeam nici un cuvânt. Amețit de durere, mi-am tras genunchii la piept, m-am rostogolit pe partea cealaltă și, de Îndată ce am simțit un nou șut, de data asta, În vertebra caudală, am sărit În sus ca un sprinter dopat și am rupt-o la fugă, sau cum s-o fi numind ce făceam, drept spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
negre, acel tremur special, care face audiența să se Înfioare de plăcere. În umbra răcoroasă a porții, un băiat de aproximativ cinci-șase ani trăgea șuturi cu mingea Într-un perete. Aceasta zbura cu o bubuitură Învăluită În praf - și se rostogoli Înapoi cu un zumzet supus. Iar și iar. — Otto, Else? Punându-și piciorul murdar pe minge, jucând o versiune În miniatură a unui general care tocmai cucerise un vârf de deal, băiețelul mă privi precaut. — A, vreți să vă conduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În curând mâncare, Sascha. Ridicându-se În scaun, i-am spus că nu-mi era foare - la care Else Îi făcu semn fiului său care, scuturându-și capul cu tristețe, se Întoarse Înăuntru. De Îndată ce ușa se Închise, colega mea se rostogoli din Întuneric și Întoarse scaunul cu rotile spre mine. — Păcat. Acum. Ce observă Sascha? Am Început să-i spun. Mai mult? Am continuat. Și? Brusc, Else era numai ochi și urechi. Am cugetat. Nu, nimic mai mult, din câte știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nimic pe el. Pe pelvisul său palid era un tatuaj cu caractere subțiri, gotice, care spunea „Nur für Damen“. Pacientul, vizibil suferind, respira greu. Pe brațul superior stâng Îi fusese aplicată o bandă de cauciuc de un țol. Gemând, Își rostogoli capul Înainte și-napoi pe marginea scaunului. Din păcate, din cauza glugii, nu-mi dădeam seama cine e. Pe tăblia canapelei era un tub bifurcat, o oglindă de buzunar, o seringă și ceva ce arăta ca o cameră de luat vederi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
le-ai rezolvat pe toate la paișpe ani, știi măcar un singur lucru din minunata istorie și moștenire consemnate în epopeea poporului tău? Pe obraji, însă, lacrimile îi curg deja șiroaie și noi și noi lacrimi stau să i se rostogolească din ochi. — Are numai zece la școală, zice el, dar în problemele de viață a rămas la fel de ignorant ca în ziua în care s-a născut. Ei bine, s-ar zice că, în sfârșit, a sosit momentul - așa că dau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
băiat mai îndrăgostit de maică-sa decât Ronald! Îți jur că nu mănânc rahat și nu-i vorba nici de amintiri născocite, exact astea-s cuvintele folosite de femeile alea. Marile teme sumbre, teatrale, ale suferințelor și patimilor omenești se rostogolesc din gura lor la fel ca prețul Oxydolului sau al conservelor de vită Del Monte. Însăși maică-mea, adu-ți aminte, la întoarcerea din aventura mea europeană de astă-vară, mă salută la telefon cu formula: „Ei, ce mai face iubitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
că n-am reușit. I-am lins urechile, i-am supt gâtul nespălat, mi-am înfipt dinții în cosițele ei răsucite... și-apoi, exact în clipa când rezistența ei poate că se și înmuiase în urma asaltului meu viguros, m-am rostogolit de pe ea și-am rămas să-mi trag sufletul, înfrânt, lipit de perete - pe spate. — N-are nici un rost, am zis eu, aici nu mi se scoală. Ea s-a ridicat în picioare. S-a oprit deasupra mea. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vreme În urmă, În altă țară. Când trecură de masă, uită de existența lui. — Uite acolo una liberă. Picioarele li se Întâlniră pe sub masă. Franțuzoaica se retrase, legănându-și șoldurile, și În scenă intră un bărbat ce veni din culise rostogolindu-se peste cap. Omul se ridică În picioare, Își scoase pălăria și spuse ceva În turcă, făcând pe toată lumea să râdă. — Ce-a spus? — N-am putut auzi, spuse Myatt. Bărbatul Își aruncă pălăria În aer, o prinse, se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
faci cu inima? Am Întrebat-o. Lauren oftă. Chipul ei era numai dezamăgire. A, inima e la el, stai liniștită. Bănuiesc că norocoasa lui logodnică o va primi În curând. O lacrimă fugară Îi apăru la colțul unui ochi. Se rostogoli pe o parte a nasului și se opri pe buză, tragic. Scuză-mă, sunt așa o ratată. Pe jumătate râdea, pe jumătate plângea, ștergându-și lacrima. Nici măcar nu-l cunosc pe tip, și uită-te la mine! Am aflat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
audă. Și Helen Hoover Boyle are dreptate. Nu l-am uitat. Primul cuvânt îl generază pe cel de-al doilea. Primul vers îl generază pe următorul. Vocea mi se înalță ca pe o scenă de operă. Cuvintele tună și se rostogolesc cu sunetul profund al unei piste de bowling. Tunetul prinde ecou în faianță și linoleum. Cu vocea asta răsunătoare, de operă, descântecul nu mai sună absurd, așa cum suna în biroul lui Duncan. Sună plină și grea. Este sunetul blestemului. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
plutesc pene roz. Zice: — M-am gândit că o fac mai puternică dacă-i pun niște pietre chinezești de ghicit. O supraenergizez, cum ar veni. Pe undeva, pe sub rucsac, în poala ei, e V-ul ras dintre picioare. Acolo se rostogolesc mărgelele de sticlă. Stridie zice la telefon: — Da, vreau numărul biroului de mică publicitate de la Carson City Telegraph-Star. O pană roz planează în derivă pe lângă fața lui; o suflă mai încolo. Mona începe să deznoade niște sfori cu unghiile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în timp ce ea smucește mâinile ca să-și țină echilibrul, îi înhață poemul cuprins de flăcări. Descântecul de adormire. Helen cade în genunchi, scăpată din strânsoarea lui; țipă scurt în clipa în care genunchii ei se lovesc de cimentul trotuarului și se rostogolește în rigolă. Încă mai ține cheile strâns în mână. Stridie lovește de coapsă poemul cuprins de flăcări. Îl ține cu ambele mâini; își mișcă ochii dintr-o parte într-alta, citind pagina în timp ce flăcările o mistuie de jos în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Penele negre scânteiază în irizații albastre. Ochii lor negri nu mai sunt decât niște mărgele împietrite. Stridie își ține fața în palmele pline de sânge. Helen privește în adâncul cerului, iar trupurile negre și lucioase șuieră în cădere și se rostogolesc în jurul nostru pe ciment, unul câte unul. Distrugere constructivă. Capitolul 31 Când am ieșit din oraș cale de mai bine de un kilometru, Helen trage pe dreapta. Aprinde luminile de avarie. Privindu-și fix mâinile de pe volan, în mănușile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și Helen ne așezăm pe perna de mușama roșie, iar omul blochează bara de protecție peste picioarele noastre. Se dă înapoi și trage de o manetă, iar imensul motor diesel se pune în mișcare. Tiribomba se smucește de parcă s-ar rostogoli în spate, iar noi ne înălțăm în întuneric. În noaptea neagră, la jumătatea distanței, roata se smucește din nou și se oprește. Gondola noastră se clatină, iar Helen se prinde de bara de protecție cu o mișcare bruscă. Un diamant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Uhuuuuu! Haide, Helen! Roata se smucește, pornind din nou. Scaunul se înclină, iar poșeta lui Helen alunecă, dar o prinde. Piatra cenușie e tot acolo. Darul de la Stridie. Îi alunecă în schimb agenda, care se deschide în aer și se rostogolește prin aer până jos, în rumeguș; Mona aleargă și o ridică. Mona lovește agenda de coapsă, ca să scuture rumegușul, apoi o flutură ca să ne arate că e în regulă. Helen zice: — Mona, slavă Domnului. Mona mi-a spus că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
si începe să măzgălească cu creioane colorate. La telefon e o femeie. O clientă de-ai ei, îi spun lui Helen. Ținând telefonul apăsat pe piept, îi spun că femeia zice că a văzut azi-noapte un cap tăiat care se rostogolea pe scări. Uitându-se prin ceaslov, Helen zice: — Înseamnă că e vorba de casa cu cinci dormitoare în stil olandez de pe Feeney Drive. N-a dispărut înainte să aterizeze în hol? O întreb. Da, îi zic lui Helen, a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]