407 matches
-
mine. Încercă și el stricând câteva chibrite. Dumitru se uită îngrozit Împrejur, căutând un pom mai înalt în care să se cațăre. Umbrele negre ale copacilor tineri se mișcau într-o parte și-n alta. Dincolo, în câmpie, era pata rotitoare a zăpezii spulberate. Lupii se apropiau. Țiganii le auziră mersul gâfâit în haită și iar strigătul de foame al căpeteniei. Să fi fost șapte sau opt. Îi căutau. - Ei, Anghele? înjură țambalagiul. În întuneric se zăriră luminile roșii, vii ale
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de heliotropi - aceste caracteristici sunt evident asociate cu micile zone de parcuri din intersecțiile de la marginea Berlinului. La fel de clar, un scaun de fier subțire, a cărui umbră de păianjen se Întinde sub el, un pic spre mijloc, sau o stropitoare rotitoare, plăcut Înfumurată, deși clar psihopată, cu un curcubeu propriu atârnat În stropii Împroșcați de ea deasupra ierbii presărate cu giuvaere, evocă un parc parizian; dar tu vei Înțelege foarte bine că ochiul memoriei se concentrează atât de mult asupra micii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Toată faima ți s-a dus. Acu cinci sute de ai Numai codru îmi erai... Împrejur nășteau pustii, Se surpau împărății, Neamurile - mbătrîneau, Crăiile se treceau, Numai codrii tăi creșteau... Și în umbra cea de veci Curgu-mi râurile reci Limpegioare, rotitoare, Având glasuri de isvoare. Bistrița în stânci se bate Prin păduri întunecate Și mereu se adâncește Unde ap-abia clipește, Și d-odată vede că Apa ei se-mpiedecă Și de stânci i se iezește, Ea s-adună și tot crește, Se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Gâtul lor. Iar capul mic Ei de-odată îl ridic' Și urechile ciulesc Pe când luntrea o zăresc. El plutea, plutea mereu, Codrul sună blând și greu. Când de-odată zi se face Codru -n două se desface Și pe ape rotitoare Scânteiază mândru soare Și -nnainte-i vede-un munte. Cu-a lui creștete cărunte, S-a clădit stâncă pe stâncă Începând din vale - adâncă, Și purtând pe el păduri Peste nourii cei suri, Își ridică în senin Creștet de zăpadă plin
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
demisia imediată, Da, domnule prim-ministru. Elicopterul zbura jos, pe deasupra uneia dintre coloanele de mașini, oamenii făceau semne de pe șosea, trebuie că își spuneau unii altora, E al televiziunii, e al televiziunii, și faptul că era a televiziunii acea pasăre rotitoare însemna, pentru toți, garanția sigură că impasul era pe punctul de a se rezolva. Dacă a venit televiziunea, spuneau ei, e semn bun. N-a fost. La ora șase fix, când se ivea deja o ușoară lumină trandafirie la orizont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în punga în care era mâncarea noastră, își trecu punga peste încheietura mâinii și se târî prin bibliotecă, în spațiul dindărătul ei. Din cauza lanternei, punga albă, de plastic răspândea o strălucire difuză. Adăuga zidurilor de ciment un orizont încețoșat și rotitor de contururi ale pachetelor cu mâncare și sticlelor cu apă. Am urmărit-o cum își trece picioarele prin gaură, se întoarce și coboară câteva trepte pe scară. Când făcu asta, lumina împrăștiată de pungă dispăru dincolo de marginea găurii și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu În Încercarea de-a se pricopsi, ci pentru a implora Îndurarea automobilului, lucru inutil, Întrucât acesta a storcoșit-o fără milă. Sau muncitorul care lucra la asfaltarea carosabilului, dar care acum, după ce o betonieră Își răsturnase asupră-i conținutul cochiliei rotitoare, Încremenea lin pe marginea drumului. Un singur cetățean se păstrase cumva deasupra Întregii situații și, cocoțat la postul lui din centrul intersecției, Își revenea În simțiri după lovitura de cartof Încasată În ceafă. Deschizând ochii, polițistul s-a trezit Înconjurat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cît puteam de repede spre o Întrunire măreață, spre un eveniment fericit și rar, spre un țel plin de frumusețe, bogăție sau dragoste, cu ochii țintă la semnalele sale luminoase. Atunci, În timp ce băgăm moneda În aparat și treceam printre barele rotitoare de lemn, l-am văzut pe bărbatul care avea să moară. Aici era un fel de palier, o platformă de ciment aflată cu un nivel deasupra peronului metroului, iar omul ședea pe o bancă de lemn plasată pe partea stîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Micul irlandez cu fața rotundă confirmă spusele soldatului dînd din cap și rosti apăsat, cu un aer de convingere și aprobare: — Că bine zici! În clipa aceea se stîrni o ușoară agitație, ca un foșnet, prin mulțimea aflată aproape de barele rotitoare, oamenii se retraseră despărțindu-se În două grupuri, iar doctorul de pe ambulanță Înaintă urmat de doi Însoțitori, dintre care unul ducea o brancardă strînsă sul. Doctorul de pe ambulanță era un evreu tînăr cu buze groase, cu bărbia ușor teșită, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
bagă într-o furgonetă... — Ce naiba... Alan sări în picioare și se duse la fereastră. Se uită în jos și văzu o furgonetă pentru mutări parcată lângă scară și conținutul biroului lui stivuit pe pavajul scăldat în soare: cărțile lui, scaunul rotitor, plantele, rechizitele și tablourile. Hilary zâmbi. — Noi ne-am gândit că este modalitatea cea mai blândă de a-ți spune. Chestiile astea trebuie rezolvate rapid. Alan reuși să spună: — Noi? — Ai să-mi spui ceva despre acest post înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
centuriei. Linia de genieri dispăru repede în spate, fiecare fiind tras înapoi de balteus. Cei din fundul pâlniei înaintară imediat, înfruntând dușmanul. Ieșind din front, cei optzeci de soldați păreau un singur corp compact, un monstru înarmat cu nenumărate lame rotitoare. Scuturile ovale - tăietoarele de capete - răneau fețele, trupurile și picioarele dușmanilor. Antonius galopa printre oamenii săi și, cu glas puternic, îi îndemna, îi încuraja rotindu-și spada, înfigând-o în piepul vreunui quad sau tăind gâtul altuia care încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
capcana jocului, le strălucesc ochii, așteaptă Încordați să vadă cine mai comunică, se reped În Întrecere să prade apa de darurile Închise În forme de hârtie. Cine ajunge primul În posesia cuvântului scris, iată proba; apa are aici mari gropi rotitoare, vârtejuri din care, odată intrat, nu prea se mai iese. Se spune „a dat Într-un vârtej“ și nu se mai comentează. Oltul Își cere victimele ca mitul să dureze și nu e an să nu se Înece un tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ospătari strângeau paharele goale și scrumierele pline, pe tunicile lor albe se învârteau culorile curcubeului. Vocile se adunau deasupra, în punctul de fugă, apoi se reîntorceau, ca un năvod. Pescarul de oameni se legăna, atârnat de cupolă, ca un glob rotitor, iar oamenii se priveau, prin ochiurile plasei sale. — Am un vecin care tot așa zice, interveni Cosmina. Că m-am țicnit ? pufni Filip. Te pomenești că or fi dat la știri... Zâmbi : Filip I. Moise - ăsta eram eu - a pățit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Papi se foi pe canapea, altădată s-ar fi cuibărit lângă umărul lui Efrem, acum ezită, ghemuindu-se în colțul ei. Filip își muie buzele în pahar. Shiva își întindea aripile deasupra tejghelei, umbrele lor alcătuiau pe tavan un cerc rotitor, precum șarpele Kundalini mușcându-și coada. — Cine începe ? întrebă. — Începutul a fost deja făcut, spuse Cosmina, privind spre Efrem. — Suntem oameni în toată firea, replică acesta. — Poate că n-ar fi trebuit să venim aici, interveni Papi, care se vedea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încât, privind orașul, pe de o parte, urcușul de gunoaie, pe de alta, te întrebai care sunt, cu adevărat, resturile : ceea ce se aruncă sau ceea ce rămâne ? Isaia făcu un semn, prapurii o luară înainte, apoi Iadeș răsuci, ca un derviș rotitor, fumurile de dinaintea lui. Sicriul și ceilalți, cu făcliile aprinse, porniră. Cântau „Sfinte Dumnezeule“ și, pe urmă, „Mergi la cer și te așază lângă Tatăl creator“. Cutia lungă a pendulului se făcu, parcă, mai grea. Pelerinii se înmulțiră, porțile cele mari
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Fun, când aveam doisprezece ani, nu reușesc să-mi scot din minte cugetarea lui Lynne Stone. O conduce acasă pe Janey, după ce Janey chiulise de la cor ca să repete cu Jeff (și normal că fusese prinsă de malefica proprietară a dulapului rotitor, Natalie) și spune: „De fiecare dată când sunt cu un tip, indiferent cine - dentistul, băiatul cu care am Întâlnire, oricine - mă gândesc: dacă am fi ultimii doi oameni rămași pe Pământ, oare aș borî dacă m-ar săruta?“ Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
când am ajuns la hotel și am fost scutită de marșul NARAL 1 la care participau ei, ca s-o termin. Am Învățat să le recunosc din prima, ochindu-le În câteva secunde pe rafturile bibliotecilor, extrăgându-le de pe standurile rotitoare din librării și cheltuindu-mi rapid puținii bani de buzunar În raioanele de farmacie, În timp ce mama plătea cumpărăturile În față. Parcurgeam două-trei pe săptămână, vag conștientă că erau interzise și deci ținându-le ascunse În spațiul Îngust din dulap. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
după ce stătusem aici cu orele“) și-mi puse mâna pe spate, ca să mă conducă afară. Am mai pierdut vremea suficient de mult ca el să câștige pentru mine un porc de jucărie la jocul din foaier - cel așezat lângă vitrina rotitoare cu plăcinte. Am strâns jucăria În brațe, iar el mi-a spus că niciodată nu cheltuise mai deștept doi dolari În monede de 25 de cenți. Drumul de șaisprezece kilometri până la casa lui a fost liniștit și mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
timp dilatat prin cunoaștere etc.) - timp ireal, imaginar: al aventurii imaginare, al visului; atemporalitatea eului creator, timp regăsit, al recuperării unității pierdute; indeterminarea timpului basmic; timpul fantastic etc. - timp simbolic: timp limitat (durată trecătoare: clipa, ceasul, ziua, anii; timp ciclic, rotitor; „fugit irre parabile tempus“, „râul heraclitean“ al timpului)/ilimitat (vecia, veacurile, prezentul etern al naturii, eternitatea creației)/timp bivalent (universal și individual)/atemporalul (asociat divinității, increatului) timp al începuturilor (timp originar; zori de zi, primăvara; copilăria)/al sfârșitului (timp tragic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
la zariștea cosmică. Trăirea acută a sentimentului are semnificația unei „treziri“, a unei noi geneze. Lumea pare a se naște abia acum cu adevărat pentru făptura îndrăgostită. Elementele de cosmogonie sunt stilizate, reduse la două simboluri esențiale - cel al cercului rotitor și al apelor primordiale: Și deodatăn jurul meu natura / se făcu un cerc dea dura, / Când mai larg, când mai aproape, / ca o strângere de ape. Metafora cercului dea dura amintește limbajul arghezian, în vreme ce comparația ca o strângere de ape
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
vreme... - construit prin repetiție lăsată deschisă (prin apelul la punctele de suspensie) poate fi interpretat diferit, ca nostalgie a eternității ce nu poate fi cucerită nici prin iubire, sau, dimpotrivă, ca veșnic adaos la durata limitată hărăzită omului, ca timp rotitor, întemeind lumi și cântec. Poezia se încheie astfel rotund, prin revenirea la prezențele inițiale: omul și Erosul. Întregul discurs, formulat la persoana întâi (în versuri cu o metrică variabilă, liber sau cu semirimă), situează eul liric în centrul viziunii artistice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și ea relativă, fiindcă oamenii se nasc spre a muri / Și mor spre a se naște. Hyperion în țe lege că blestemul omenirii e neodihna, povara prigonirilor de soartă, nestatornicia, alteritatea, înșiruirea la nesfârșit a acelorași cicluri existențiale întrun timp rotitor, perpetuu. Înțelege, de asemenea, lipsa de sens a dorinței sale și își asumă, nu fără tristețe, destinul ființei de excepție: Noi nu avem nici timp, nici loc / Și nu cunoaștem moarte. Partea a patra (strofele 86- 98) reunește pastelul, idila
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
celor două planuri, o suprimare a graniței dintre realitatea exterioară și cea interioară, dintre eu și noneu, în orizontul aceluiași sfârșit. Relația de simetrie și de recurență dintre primul și ultimul catren creează senzația circumscrierii ființei, a captivității întrun cerc rotitor al morții. Prin muzicalitatea stinsă a verbelor la gerunziu, a versurilor cu ritm iambic și semirimă se comunică trăiri interioare complexe: angoasa existențială, sentimentul solitudinii, dispe rarea ființei captive întrun univers ontologic eronat. Discursul poetic se formulează ca monolog liric
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
acaparator pe care pianul, sub mâinile-i neastâmpărate, îl crează în jur. Celor care s-au întrebat, poate, ce are de-a face trista comemorare istorică din preambul cu trăirea în transă pe care șamanul armean, cu dexterități de derviș rotitor, ne-a înșurubat-o frugal în suflete, ar trebui doar să le reamintesc că The Entertainer, celebrul rag al lui Scott Joplin cu care a început exorcismul, a fost scris exact în anul în care armenii erau măcelăriți. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și În ceasul calm al apusului. Dacă are, totuși, o preferință (care se traduce printr-o plăcere și, În același timp, o teamă), preferința merge spre momentele „de vrajă” ale naturii: furtunile astrale, viforele, urletul mării, zvîcnirile scoarței terestre, flăcările rotitoare etc. Acestei imaginații stimulate de „urgiile” firii Îi corespunde și un apetit spațial: „locul de groază”, peisajul accidentat, devastat de forțele oculte ale universului, În Serafimul și Heruvimul, dar și În alte poeme demonstrative și vizionariste, Heliade a dat cea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]