437 matches
-
ora nouă fix un jet de flăcări țâșni pe ușa cortului. O clipă mai târziu, silueta uriașă a flăcărilor dinăuntru se rostogoli peste pânza sclipitoare a cortului, arzând arena, publicul, decorațiile. Muzica se oprise brusc, fiind înlocuită de țipete, iar rotocoale de fum negru se ridicau prin vârful cortului. Se aplecă înainte, captivat de oroarea acelei priveliști. Și mai mult fum, și mai multe țipete. Luptându-se cu sine pentru a nu permite unui zâmbet nenatural să îi apară pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
încrunt de nemulțumire. Îmi amintesc cum îmi imaginasem mâna lui Stacey și inelul pe jumătate îngropat în carne. Și atunci - sunt sigur de asta -, exact atunci, pe când îmi aminteam de pielea moale și albă și de sclipirea pietricelelor albastre printre rotocoalele ilare în stil rococo, mi-am dat seama că totul se schimbase. Dispăruseră într-o microsecundă a teribilei cunoașteri toate vestigiile așa-ziselor sentimente paterne pe care le proferasem în cazul acestei fete. Dispăruseră, pentru a fi înlocuite în aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de tineri care se împingeau unii pe alții după război prin strălucirea amăgitoare a reclamelor cu neon și a vitrinelor care-ți făceau cu ochiul. Îți puteai da seama că nu e din oraș după felul cum se holba la rotocoalele de fum ce se ridicau deasupra capului său dintr-o reclamă la Camel, dar asta nu îl făcea deosebit. În nopțile senine de vară, Times Square era plină de turiști. Îi luase un an să ajungă acolo. Exact atâta trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
primească. Nimburile imaculate ale ingenuității americane se ridicau în continuare din gura fumătorului, în forma unui o perfect. Știa cum funcționau pentru că se împrietenise cu un tip din echipajul vaporului, pe care îl bătuse la cap cu întrebări tot drumul. Rotocoalele aveau cam 3 metri în diametru și nu era fum, ci abur strâns de la sistemul de încălzire al clădirii și păstrat în rezervoarele din spatele afișului. La fiecare patru secunde, o diafragmă acționată de un piston împingea aburul prin gaură. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și umbră până când am ajuns la câțiva centimetri unii de alții. Chipul tatei era la aceeași înălțime cu al meu, deși nu îi puteam distinge trăsăturile. Fumul era prea gros. Își dădu capul pe spate, deschise gura și scoase un rotocol perfect. Acesta era tatăl pe care mi-l aminteam. M-am întors spre mama. Era mai scundă decât tata și decât mine și nu puteam să îi văd chipul de sub borul pălăriei. Mi-am îndoit genunchii și mi-am înclinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a prăvăliei, mama își extrăgea țigările lovind pachetul cu degetul. „Bețișoare“, așa numea ea obiectele viciului ei cultivat cu măsură, pe care-l celebra seară de seară la un pahar de Cointreau. Când era binedispusă, reușea să lanseze în aer rotocoale de fum. Pozele pe care le doream cu atâta ardoare redau capodopere ale picturii europene. În felul acesta am învățat de timpuriu să pronunț greșit numele artiștilor Giorgione, Mantegna, Botticelli, Ghirlandaio și Caravaggio. Carnea dezgolită de pe spatele unei femei culcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
noi carne în untură dintr-unul din borcane, am mușcat din castraveciori, am băut suc. Pe urmă caporalul meu a fumat, lucru pe care îl făcea rar, atunci însă cu venerație. Ca și îndepărtata mea mamă, se pricepea să facă rotocoale de fum. Eu am golit suportul pentru masca de gaze și l-am umplut cu gem de căpșune și de cireșe; lucru de care avea să-mi pară rău. După ce am așteptat o oră sau două să se întrunească tribunalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cititor să-mi Îngăduie a mă felicita pentru faptul că, În fine, În pestrițul Musée Grevin al belleliterelor criminologice, Își face apariția un erou argentinian, În decoruri Întru totul argentiniene. Nu e plăcere mai insolită decât să savurezi, Între două rotocoale de fum Înmiresmat și alături de un irefrenabil coniac din vremea Primului Imperiu, un roman polițist care nu se supune fioroaselor precepte ale pieței anglo-saxone, străine, și pe care nu șovăi să-l alătur celor mai respectabile semnături recomandate bunilor amateurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă la rândul ei semnale către restul creierului. Era versiunea emoțională a „atacului hunilor“. Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât îmi dădeam seama că o parte din creierul meu îmi tot trimisese semnale cu oglinzi și rotocoale de fum pe tot parcursul ultimelor luni de zile. Dar restul creierului meu fusese în vacanță în valea cea verde a gravidității și n-a vrut să-și bată capul cu acel iminent pericol. Așa că a ignorat complet toate mesajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
întotdeauna. O să avem destul timp să stăm în casă și să ne călcăm hainele pentru următoarea săptămână. Cea petrecută în viața viitoare. În general, mă număram printre primii sosiți la o petrecere. Și invariabil eram printre ultimii care plecau. Un rotocol generos de fond de ten, întins cu energie pe față, mi-a gonit paloarea alburie și bolnăvicioasă specifică iernii. Eram adepta școlii de machiaj care mizează nu numai pe calitate, dar și pe cantitate. Și cu toate că pielea bronzată era considerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
un gaz portocaliu și viața depinde de mirodenie. Nenorocirea este că se pune la cale un complot Împotriva mirodeniei. La Împărat sosește navigatorul, Într-un samovar. Vrăjitoarea trebuie să plece. Navigatorul e hidrocefal. Pufăie. Scoate flăcări de aragaz, litere și rotocoale laser pe-o guriță răutăcioasă aidoma cu aceea a lui Predator, alcătuită din cîrlige cartilaginoase mișcătoare, deși e inteligent. El Îi spune Împăratului că fiul ducelui trebuie să moară. Adică Paul Atreides. Și trebuie să moară pe planeta Caladan, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să ajungă până la el, nimic distinct, doar câte o vorbă sau și mai puțin, un oftat sau doar icneli, ca niște țipete înfundate, atunci când solzii înfierbântați se fărâmau de caldarâm, urmărind cu privirea și pâclele de fum, la început doar rotocoale și colaci negri deveniți acum o masă mai mult cenușie, ca o pânză, cu forme schimbătoare în fiecare clipă sub colții vântului care bătuse toată ziua, urmărind toate acestea s-a gândit mai întâi la un incendiu asemănător, doar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să ajungă până la el, nimic distinct, doar câte o vorbă sau și mai puțin, un oftat sau doar icneli, ca niște țipete înfundate, atunci când solzii înfierbântați se fărâmau de caldarâm, urmărind cu privirea și pâclele de fum, la început doar rotocoale și colaci negri deveniți acum o masă mai mult cenușie, ca o pânză, cu forme schimbătoare în fiecare clipă sub colții vântului care bătuse toată ziua, urmărind toate acestea s-a gândit mai întâi la un incendiu asemănător, doar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de ceafă. Nasul părea că i se subțiase, ochii adânciți în orbite erau înconjurați de cearcăne foarte conturate, iar deasupra pomeților, chiar în dreptul cearcănelor, se formaseră două pungi atârnânde. Cămașa toată udă i se lipise de spatele subțire în două rotocoale mari, ca niște pete uleioase. Andrei Vlădescu și fiica ei s-au privit pe deasupra capului cu păr îngălbenit, în timp ce bătrâna doamnă se străduia să-și vâre picioarele umflate în papucii de pâslă vișinie. Probabil au gândit același lucru, pentru că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
doi care se înscriseseră la cuvânt au renunțat și n-au mai rămas decât ăi cu funcții mari, doi dintre invitați și adjunctul redactorului-șef, Radu Dascălu. Dar nu mai vorbea acum, se plimba de colo-colo, urmărind-o cum scoate rotocoale de fum pe nas, în cele din urmă aprinzându-și și el o țigară și începând să pufăie. Îl vedea pe înlocuitorul șefului lor, de curând ridicat în funcție, un brutal deghizat sub o înfățișare de blajin, de aceeași vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
voie homosexualii trăsnet să fie monogami? Nu e drept! — Da, te Înțeleg. De când au voie heterosexualii trăsnet să fie monogami? Mă rog, exceptând cazul În care sunt monogami cu mine, firește. Am tras adânc din țigară și am slobozit un rotocol de fum aproape perfect. — Ei, recunoaște acum, Andy. Așa-i că te bucuri că ai venit cu mine astă-seară? Nu-i cea mai grozavă petrecere din lume? a zâmbit el. Acceptasem cam În silă să merg cu James după ce Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
apă pentru eczemă. Te rog, prefă-te că e spumă de baie, urăște să i se reamintească de piele. Alex o să-ți spună că detestă pastele. Îi plac, de fapt. Așa că insistă. Insistă cu blândețe. Da, poate să mănânce un „rotocol cu brânză“ - oribil, de culoare fosforescentă, nici urmă de brânză -, dar numai dacă mănâncă și o bucată de brânză adevărată. Nu, nu poate trăi doar cu porumb dulce. Sugestie: toată familia să bea ceai de rooibos (se pare că previne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
în aer ca un glob mat? Dar apoi se străduia să-și mute gândul în altă parte, continuându-și ritmul statornicit de atâta timp. Se ducea la hotelul din apropiere și înota în piscina lasciv-rotundă până când bazinul se umplea de rotocoalele schițate de corpul ei în apa azurie cu iz de clor, într-o învolburare tăcută, și până când simțea că se desprinde de ea tot ce o apăsa. înainte de a ieși din hotel mai hoinărea pe hol, contemplând expoziția de tablouri
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-și, fără nici o reținere, cu voce ridicată, impresiile lui de flăcău cioplit în dificile unghiuri. Ca și cum s-ar fi aflat într-un for academic, în care opiniile și concluziile erau obligatorii, Profesorul își potrivi tacticos ochelarii, examină încântătorul exemplar, printre rotocoalele de fum siniliu ale lulelei sale, și, dus pe gânduri, chibzui: Are o podoabă capilară excelentă. Datorită conținutului ridicat de aur curat, ce presupunem că-l înglobează firul de păr blond, acesta e ideal pentru confecționarea aparatelor, plasate în platforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care preferă aerul curat al nopții. Urmărind privirea lui Manfred, Marius vede staționat la colțul străzii un Buick. O siluetă se ghicește la volan. Un tip uscățiv, cu pălăria dată pe ceafă, stă rezemat de aripa dreaptă. Fumează calm, slobozind rotocoale mari de fum. La apariția lor, își părăsește rapid plictisul și se aruncă pe scaun. Imediat ce închide portiera cu un pocnet sec, mașina pornește vijelios către ei, fără cea mai mică intenție să încetinească. Mișcarea arată clar intenția ostilă. Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pocnește cu patul armei în gură. Turbat de furie, Iovuț folosește arma ca o ghioagă. Strigă și înjură cu glas neomenesc. Ofensiva a reușit. Frontul dușman este dat peste cap. De pe platou, coloane de foc se înalță spre cer în timp ce rotocoale răzlețe de fum negru se adună și se risipesc în bătaia bezmetică a vântului. Ard cu vâlvătăi cazematele scunde din beton, copacii trosnesc în flăcări. Marius dă ordin oamenilor să caute trupurile căpitanului și a lui Felix. Novăceanu nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
știe o astfel de floare de lotus față de o floare de magnolie, cum arăta la patruzeci de ani văduva muzicianului? Mi-o fi ghicit acest gând, această comparație? Învăluită printr-o anumită știință de a fuma într-un nor de rotocoale de fum, se uita la mine cu acel surâs și acea privire care îți sugerează că deși cineva te vede pentru întîia oară, te cunoaște de mult și ce bucuroasă ar fi să se afle singură cu tine, la ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lămurire și-un an: Totius DANUBII, A. 1766. A-ul zâmbea grăsuț și cârlionțat, încrețit de brațe și căciulițe; parcă ieșise de la coafor. Cuiva îi plăcuse așa, suflase din narghilea sau mișcase degetul cu inele prin aer, indicând curbele și rotocoalele dorite; sau poate autorul făcuse singur un mic exces de zel, o înfrumusețare finală, ca o plecăciune umilă și smerită. Efortul trebuia să fie discret, dar vizibil; răsplata, subînțeleasă. Atunci, se tăia capul și pentru mai puțin de-atât. „Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
savant de copii de diplomați, cântăreți și profesori universitari, combinat cu puțină bere și canabis, dădea toată măreția situației. Micii drăcușori întârziau, intrau afumați la ore, cântau Nirvana pe chitări în ultima bancă (de unde, după câteva minute, se ridicau și rotocoale de fum) și jucau diferite jocuri de cărți pe genunchi. Pierdeam zilnic câte 20 de minute din oră, dând afară recalcitranții și scoțând pramatiile la tablă, pentru binemeritatul 2 în fața colectivului. În felul ăsta, un sfert din clasă ajungea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-o. „Oricum nu putem intra toți patru pe-o singură invitație. Ar da de bănuit și ne-ar lua la ochi încă de la poartă.“ „Cine zice c-avem o singură invitație?“, a rânjit Mihnea, bâțâind patru bilete de intrare, cu rotocoalele Uniunii trase frumos pe margine, auriu-deschis. „Cât dormea avocățelul, m-am ocupat de problema cu-accesul: acum suntem și noi invitați. Rândul zece, locurile 13-16.“ „Mi-ați copiat biletul?“, s-a minunat tânărul Lupu, aproape contrariat. „Bingo! De-aia există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]