1,007 matches
-
copiilor. Au fost decapitați Constantin, Ștefan , Radu , iar când a ajuns la Matei, acesta s-a temut și s-a cuibărit În brațele mamei sale, dar Vodă l-a dojenit și i-a poruncit să-i urmeze pe frații lui. Rușinat, Matei primește și el botezul mucenicesc, a fost decapitat apoi, sfetnicul Ianache,iar la urmă Însuși Voievodul neînfricat Constantin Brâncoveanu, care Înainte de a fi decapitat s-a Închinat zicând ,,Doamne fie voia Ta.” Capetele le-au fost duse În vârful
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Țandea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92315]
-
București, 1985, vol. II, p. 25. 808 "În decursul istoriei, bancherii au fost foarte devreme tentați să încalce regula tradițională de conduită mai sus menționată, folosind în beneficiul lor banii deponenților. La început acesta s-a produs într-un mod rușinat și secret, deoarece bancherii aveau încă sentimentul că acționează incorect. Aceasta s-a întâmplat, de exemplu, cu Banca din Amsterdam, care, din motivul menționat anterior își desfășura activitatea, după spusele lui Sir James Stewart, "în cea mai mare taină". (...) Mai
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
doamna Sabina, când acest intermezzo pașnic, prietenesc și emoționant a fost curmat brusc de fluieratul brutal și strident al locomotivei. La acest semnal de plecare, Neamțul s-a apropiat de ușa vagonului și i-a spus mamei, vizibil fâstâcit și rușinat: Doamnă, vă rog frumos, nu vă supărați, dar la al doilea semnal, avem ordin să închidem ușile. Vă rog... Vai, Rozinka, ce uitucă sunt! Sandule, pune mâna și saltă pachetele astea în vagon. Repede, repede! Cât ai zice "pește", domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dar s-a dezechilibrat și, la contactul cu solul, s-a prăvălit într-o rână, iar căciula i s-a rostogolit cât colo. A fost penibil. Câteva clipe am rămas fără grai. Moș Butu se fâstâcise de tot, jenat și rușinat. Stătea în fund complet amețit, neștiind ce s-a întâmplat cu el. La o privire superficială, dar cu totul condamnabilă, l-ai fi putut lua drept unul dintre indivizii azvârliți noaptea în stradă, de către ospătarii vreunei cârciumi nenorocite, sătui de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
autoconservare a apăsat trăgaciul. Vreme de o secundă interminabilă, tunetul s-a izbit de toți pereții, oprindu-se numai cînd În ușă a apărut o torță dinspre care curgeau urlete disperate. Dar pricepuserăm deja, sau măcar bănuiam, În tăcerea noastră rușinată, motivul răcnetelor asurzitoare ale Îngrijitorului și al plînsetului isteric al nevesti-sii, care se aruncase peste cadavrul lui Bobby - cîinele ei rău și neastîmpărat. Alberto s-a dus pînă În Angostura ca să repare cauciucul, iar eu am crezut că voi petrece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
așa sunt faptele de vitejie ale sufletului sfinților. „Pricina este Dumnezeu, Care locuiește în sufletele lor, în astfel de suflete. Iar pe Dumnezeu e cu neputință să-L învingă cel ce se luptă cu El, ci trebuie neapărat să plece rușinat și să fie biruit cu rușine”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul Mucenic Iulian, III, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți ..., p. 481. footnote>. Concluzii Astăzi, comunitatea creștinilor își
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
să descopere vreo zgârietură, vreo lovitură, ceva cear putea să însemne suferință pentru frățiorul ei drag. Zăpada pufoasă avusese însă grijă să-l protejeze pe Emanuel. Era alb din cap până în picioare, dar nu pățise nimic. Și-a privit sora, rușinat. - Iartă-mă, Ioana! Eu te-am făcut să plângi și tu ești așa de bună cu mine! - Lasă, nu-i nimic. Ai uitat când ți-am spart mingea? Si eu te-am supărat atunci. Mai bine hai să nu mai
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
adevărul lumii. Câtă vreme suntem în lume, credem că nimic nu supraviețuiește morții și ne comportăm ca atare. Darurile ascezeitc "Darurile ascezei" Asceza anulează tocmai acest triumf al exteriorității și al fugii de adevăr. Nerușinarea mondenității suferă acuzația crucii. Mărturisirea rușinată a păcatului și amintirea morții curmă lanțul trofic al iluziei. Minciuna patimilor este demascată. Futilitatea vechilor preocupări se spulberă în fața recunoașterii radicale a apartenenței noastre la planul veșnic de mântuire al lui Dumnezeu. Păcatul personal se dovedește a fi un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cele mai scabroase și psihoterapeutice. În acord cu aceasta, Freud le-a cerut subiecților să-și reamintească evenimentele la care se raporta tulburarea mentală acuzată, care își făceau cel mai greu loc în eul bolnavului, față de care acesta se simțea rușinat sau penibil. Problema care s-a formulat în fața psihanalistului a fost aceea de a da la o parte această reținere, această rezistență sau pudoare. El spune că o asemenea eliberare de orice rezistență are loc doar în starea de somn
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
dosar. — Janice! strigă mami. Intră să bei o cafea. — Ar merge o cafeluță, spune Janice. Mi-am adus îndulcitorul. Intră și mă îmbrățișează. Ia uite-o și pe fata noastră dragă! Becky, scumpa mea, felicitări! — Mersi, zic, cu un zâmbet rușinat. — Vai, ce inel frumos! — Două carate, zice mami imediat. E vechi. Moștenire de familie. — Moștenire de familie! o îngână Janice, cu respirația întretăiată. Vai, Becky! Ia un număr din Modern Bride și oftează, îngândurată. Dar cum o să-ți organizezi nunta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Becky ce s-a întâmplat? zice Tarquin, și chipul îi devine brusc foarte grav. — Ăă, nu... nu încă, spune Suze vinovată, iar Tarquin oftează solemn. — Becky, Suze trebuie să-ți mărturisească ceva. — Da. Suze își mușcă buza și pare destul de rușinată. Eram la ai tăi acasă și eu am rugat-o pe mama ta să-mi arate și mie rochia ei de mireasă. Și, cum stăteam noi toți așa și o admiram, eu aveam o ceașcă de cafea în mână... Își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
băgați în calculator, să ne vedem acasă ? Așa a făcut și o nepoată a mea, a venit cu un calculator mic, avea toată nunta pe un rotund de plastic, a fost ca la un televizor”. Nu știu ce să-i răspund, închid rușinat camera, o aranjez în rucsac, de unde scot apoi o bucată de neopren, pentru a mă proteja de piatra rece. Mă așez la rândul meu lângă o coloană, undeva în partea stângă a Catedralei, nu departe de femeia ce a vrut
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nu poate duce această activitate până la capăt, nu seamănă cu celelalte chestionare de teren pe care le-a aplicat până acum. „Parcă suntem sectanți cu foile acestea în mâini, ai văzut cum ne privesc oamenii ?”, îmi spune șoptit și oarecum rușinat A.T. Un alt episod care îl marchează profund este atunci când o bătrână se apropie de noi, întreabă dacă strângem bani pentru „Sfânta Biserică” și, fără a mai aștepta răspunsul, îmi întinde mie un bilet mototolit de 5 lei pe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
umanitar nu mi s-a îngăduit, iar când am spus respectivului consilier că eu sunt convins că acest execrabil abuz de putere vine tot din partea dnei Lina Ciobanu, care profită inuman de prietenia cu domnia voastră, compromițând regimul, acesta a lăsat rușinat ochii în jos, neîndrăznind să facă vreo obiecțiune sau să justifice în vreun fel suspendarea vizei. Mult stimată tovarășă Elena Ceaușescu, sunteți și dumneavoastră mamă de copii și vă rog să vă transpuneți în situația mamei mele, care nu a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
scăzută și vinovată: "Trei kilograme, vă rog!" În realitate, au fost 3,5 kg și cele trei inimi au plecat supuse într-o sacoșă curată, scoasă din buzunar și cu grijă despăturită. Nu a putut să mă privească, se simțea rușinat, vinovat și cu capul plecat ieși din magazin, pornind-o pe strada Stejar. Mergeam în urma lui și-l vedeam cum din cînd în cînd ridica sacoșa la nivelul nasului, tușea mulțumit, avea o mină veselă și lumea îi părea frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
său creștea în mod inexplicabil. Își amintea cum mama ei privea oul în lumina lămpii să vadă bănuțul. Dacă avea bănuț, îl punea sub cloșcă. Încearcă să înțeleagă mai bine punerea bănuțului de către cocoș. Are oare și cocoșul...? se întreabă rușinată. Un vecin vine și-i cere împrumut mașina de tocat carne. Rodica se mișcă moale, ca într-un film dat cu încetinitorul. Omul o prinde de mînă, o apropie de el și o strînge la piept. Fata nu poate reacționa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
săpun ultrafin, un masaj cu dușul, folosind un gel cu miros sofisticat. S-a spălat pe dinți, cu o periuță de unică folosință. Wilma îl întreabă despre viața lui, despre muncă, despre aventuri. N-am avut nici una, spune Pedro oarecum rușinat. Atunci poți accepta să nu luăm măsuri de protecție? Da, răspunde Pedro fără să înțeleagă ce a fost întrebat. A mîncat lucruri fine aduse în cameră, a băut ponderat din vinul pe care i l-a servit Wilma. Uimirea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
evidente pentru orice om cu bun-simț. Unul din cei patru copii din această coloană a rușinii șchiopăta de piciorul drept atât de grav, încât stătea mai mult atârnat de proba incriminatoare ținută pe umeri de frații lui. Mergeam prin sat rușinați, cu frunțile plecate, privind în jos, pierduți cu totul ca niște condamnați la moarte. Ajunseserăm în dreptul primăriei. Trecerea noastră a stârnit senzație și rumoare în rândul bumbăcărenilor care se aflau în fața instituției, prin simplul fapt al modului de constituire al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lupta cu neajunsurile vieții... Dumnezeu să vă ajute și să vă ocrotească. Și a plecat bătrâna doamnă. Iar pe masă, lângă farfuria cazonă de aluminiu cu boabe arse de porumb de proveniență plebeiană, nobilul pachet de griș sigilat a rămas rușinat, singur și stingher ca un mare semn de întrebare, neputându-se dumiri: cine l-a adus și ce căuta acolo? Am avut una dintre nopțile fericite, în care am visat că mama ne gătise fel de fel de bunătăți, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
plecat înfricoșat mai departe. Inima îi bătea cu putere având acut senzația că a comis o faptă rușinoasă, antisocială. În urma lui, la câteva secunde, proprietarii au ieșit afară din curte și zărindu-l pe tata îndepărtându-se sfielnic și extrem de rușinat, au strigat în spatele lui: Gledai, gledai tamo! Rumuni, Țigani!(Iată, iată acolo! Românii, țiganii!) Cerul întreg s-a prăbușit pe tata și din momentul acela s-a jurat în sinea lui să nu mai bată niciodată la nicio poartă câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Victor o ajuta pe Monica ținând-o de mână (atingerea aceea a pielii ei, a trupului ei i se părea ceva formidabil, ca o intrare într-un ținut interzis, aducător de plăceri inegalabile...), apoi fata își retrăgea rapid palma, cumva rușinată, ca și când ținându-se de mână amândoi ar fi săvârșit un gest nepermis de îndrăzneț... În august, Monica a împlinit optsprezece ani. Și-a sărbătorit majoratul invitând câțiva prieteni acasă la mătușa sa. Printre ei, desigur, și Victor. I-a servit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a trecut trenul, ei s-au refugiat pe terasament, într-o lungă îmbrățișare și pe el nu l-a călcat deloc trenul. Peisajul a devenit sumbru, am simțit curgându-mi pe obraz lacrimi, m-am prăbușit într-o durere grea, rușinat, încă nici bacalaureatul nu-l aveam și mi-am luat lumea în cap, cocoțându-mă pe niște prundiș, într-un vagon de metal. Am ajuns unde nu aveam ce să caut, la Caransebeș, acolo am aflat de "sfârșitul războiului". Cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
România. Prin 2001 am fost întrebat: „Domn’le, știi cine este noul ambasador american la București?”. Cum de obicei se întâmplă să știu astfel de lucruri un piculeț mai devreme decât cei care îmi pun asemenea întrebări istorice, am răspuns rușinat că nu știu. Am fost luminat: „Cea mai bună prietenă a președintelui Bush, Lia Roberts din Nevada. Duduie de milioane”. Intrigat, mi-am făcut lecțiile, cum se spune, și am aflat că, de fapt, la București pleacă ambasador un excelent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
bucurii și de speranță? Exista undeva, într-o cută ascunsă a sufletului meu, credința că aveam dreptate, dar atât de mare îmi era neputința de a o dovedi și celorlalți, de a mi-o dovedi mie însumi, încât am plecat rușinat, pradă unei cumplite dezolări. Tot ce îmi mai rămăsese încă din principii, din prejudecăți și din iluzii, tot ce atâta vreme îmi servise pentru a mă feri mai cu folos de loviturile soartei, totul se prăbușea, nelăsând în loc decât instincte
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și lacrimi, ci doar printr-o culoare. De o anumită indiferență l-am bănuit și pe cumnatul meu, fratele Doinei, când a murit (în 1975) bunica lor paternă, „mamaie” (bunica maternă, „mămăică”, murise în 1970). Bănuială la care am renunțat, rușinat, când, peste niște ani, intrând intempestiv în camera cea mare a casei de la Snagov (ne petreceam cu toții vacanța acolo) l-am surprins, fără să vreau, pregătindu-se să fotografieze fotografia bunicii, aflată din vremuri imemoriale pe perete, între pat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]