3,312 matches
-
apoteoza timpului. Un somn greu tăia peste ființele lor, și un respirat dur arăta chinul din interiorul trupurilor ostenite. Ea se trezi mai repede și plecă spre primele proceduri.“ Frazele de mai sus au fost extrase din romanul Iubire din ruga durerii ( Abaddaba în colab. cu Casa de Presă și Editură Anotimp, col. „Romanul de dragoste“, Oradea, 2001), aparținând unui autor prolific din Oradea, Marin Beșcucă. Ele ar trebui analizate pe larg, într-un manual de literatură, ca ilustrare a dezastrului
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cu muritul clipelor sub apoteoza timpului nu poate să plece dimineața spre primele proceduri. Ea trebuie să participe la simfonia cromatică a beatitudinii matinale sau să se apropie asimptotic, într-un nou ciclu cosmic, de partenerul ei nocturn. Iubire din ruga durerii (ce titlu!, sonor, dar ininteligibil...) este conceput ca un roman de dragoste. Perfect! Dacă dragoste nu e, nimic nu e. Adevărul acesta este valabil însă numai în viață. În literatură funcționează alt adevăr: dacă bun-gust nu e, nimic nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
este conceput ca un roman de dragoste. Perfect! Dacă dragoste nu e, nimic nu e. Adevărul acesta este valabil însă numai în viață. În literatură funcționează alt adevăr: dacă bun-gust nu e, nimic nu e. Iar autorului romanului Iubire din ruga durerii tocmai bunul gust îi lipsește, cu desăvârșire. Cu o încredere în sine inepuizabilă, el se lansează în fiecare pagină în noi și noi tirade înfocate, fără să audă hohotele de râs ale spectatorilor. Valet ´ ii culturii Georgeta Blendea Zamfir
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
avea cunoștință de ceea ce scrie Vasile Ghica: „Știi ceva, Doamne? / Împrumută-mi până la pensie / o linguriță de mister, / cred că-mi ajunge, / pentru că ăsta se răspândește / repede peste tot. // E ca și cum ai pune o lingură de fecale / într-un butoi.“ (Rugă) Ici-colo apare și câte o remarcă inteligent sarcastică, de genul: „Cea mai autentică lucrare / lăsată de ei [de artiști, n.n.] / este propria lor / mască mortuară.“ (Masca) Dar mult mai des se întâlnesc locuri comune și ironii ieftine, cărora li se
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
acesta mic și necăjit. Răcoarea dimineții crea iluzia că aerul este și mai curat decît este. Din sat, un drumeag șerpuia nehotărît spre pădure și apoi intra hoțește în inima acesteia. La poalele pădurii se aciuaseră tot felul de tufișuri. Rugi de mure, cacadîri, coada vacii, nasul curcanului, corcoduși sălbatici și alte buruieni și arbuști trăiau pe lîngă maiestuoasa pădure, ca și micuțele antilope pe lîngă falnicele turme de antilope gnu. Miriade de gîngănii, lenevite de răcoarea nopții, așteptau căldura zeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Trebuie să aibă o hibă. Auzi, holtei la cincizeci de ani și atît de... S-o lăsăm pe altă dată, scîncește Vasilică. Nu mă enerva. Am zis sîmbătă și gata! Georgeta face stînga împrejur, lăsîndu-și interlocutorul într-o poziție de rugă și panică. Omul a făcut curat, a gătit bunătăți de tot felul și a băut și două pahare de vin roșu "puterea ursului" sau "sînge de taur". Vinul ăsta cică face ce face și te trezești mugind ca un zimbru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tare ca să-l aud și eu, din Echinox și din Tribuna, alteori, din volumele de poezie, numai de poezie, proaspăt cumpărate de la librăria Universității. Astfel mi l-a citit Într-o după amiază pe divinul Dylan Thomas cu Viziune și rugă, incendiu absolut la lectură!... Cititul avea o cu totul altă savoare În afara cazărmii. Augustin m-a luat o dată deoparte ca să-mi șoptească În deplină clandestinitate că va primi de la cineva o carte nemaivăzută, cu condiția să se prezinte Într-un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și uliță, pe latura Îngustă a clădirii, răsăreau cîteva straturi de flori. O luai apoi la stînga prin spatele casei, iar aici, se ivea comoa ra lui Geiger: mai Întîi, o gră dină de crini, de boschete de buxus și rugi de zmeură. După care intrai În livada de pruni. O iarbă abundentă, cu fir lung și mătăsos, se răspîndea pe sub toți acei pomi cu prune albe, brumării, vinete și cu ren glote mari, rotunde, de un violet scăpat spre roșiatic
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mă asemăn? Pământului, nici lui nu-i sunt asemeni, căci și pământul rodește la soroc și pe tine, Doamne, te binecuvântează!” și, iată, un înger al Domnului a venit asupra ei și i-a zis: „Ana, Ana, Domnul a împlinit ruga ta: vei prinde sămânță în pântec și vei naște prunc, iar despre neamul tău se va vorbi în toată lumea”. și a răspuns Ana: „Să trăiască Domnul Dumnezeul meu, dacă voi naște prunc - băiat ori fată -, îl voi dărui Domnului Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cuiul crucii. Lumina asfințitului se prelingea, însângerată, în jos, pe zid. Abia atunci l-au văzut pe bătrân. Întâi l-au crezut mort. Stătea acolo, îmbrățișând zidul și, din când în când, un suspin îi cutremura trupul se ruga, dar ruga lui era fără cuvinte. Când i-a simțit, s-a întors spre ei. Cu ochii goi. Era orb. "Numai eu am scăpat spuse el. A căzut peste mine o grindă și m-au crezut mort. Dar n-am murit am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
către bărbații lor... ― Cât despre vorbele Dochiței, eu l-aș ruga pe Nicu să spună dacă prezicerea bătrânei a adus rod bun - a intervenit Petrică. ― Nu cred că e nevoie să spun decât că prezicerea ei a fost ca o rugă fierbinte către Cel de Sus, rugă care a fost răsplătită pe deplin - a vorbit Nicu, privind galeș spre Gruia... care... se făcea că nu bagă de seamă... Mama Maranda, uitându-se la fecior, Îl pierdea din ochi, iar tata Toader
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Dochiței, eu l-aș ruga pe Nicu să spună dacă prezicerea bătrânei a adus rod bun - a intervenit Petrică. ― Nu cred că e nevoie să spun decât că prezicerea ei a fost ca o rugă fierbinte către Cel de Sus, rugă care a fost răsplătită pe deplin - a vorbit Nicu, privind galeș spre Gruia... care... se făcea că nu bagă de seamă... Mama Maranda, uitându-se la fecior, Îl pierdea din ochi, iar tata Toader a devenit mândru ca În zilele
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
s-a oprit și s-a uitat galeș spre Nicu. Apoi a continuat: ― Când am auzit aceste vorbe, Întâi Îmi venea să strig de bucurie, dar gândul că războiul Încă nu s-a sfârșit m-a Întristat. Din acea clipă, ruga mea era să-l ocrotească Dumnezeu pe acel profesor și eu să mă fac sănătos și să ajung În fața lui, ca să-i mulțumesc... După o lungă ședere În spital, m-am Întors acasă... Războiul Încă se mai purta prin munții
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
va instrui despre obligațiile noastre de muncă. După ce am privit împrejurimile de pe dâmbul cu mesteceni am pornit în explorarea lor. Apele unui pârâu se pierdeau spre capătul unei câmpii cu pământ negru ce părea mănos, dar era năpădită de buruieni, rugi de mur și zmeur. La capătul acestei câmpii începeau niște păduri stufoase și negre spre care se îndreptase camionul care ne adusese. În apropierea pădurii am dat peste o zonă mlăștinoasă. Când ne-am apropiat, din smârcuri s-au ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că nu ești cel mai nimerit să le dai tu slăvitului rege leah! Iertare pentru sluga credincioasă, slăvite! Iertare!.. pentru îndrăzneala mult prea mare... a servului serenisimului crai... Ajunge-ajunge, Moțoace! că te repeți în van... Oricum, primim de astă dată ruga ta de iertăciune... Și nu te mai smiorcăi ca o muiere! Fii oștean, omule! Fii bărbat! * * * Curierii, pe cai înspumați, au adus vești năucitoare în tabăra de la Târgu cel Frumos. Corpul de armată rămas în ariergardă la Cotnari, ca element
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fărâmă de ignoranță, au determinat ca, la destule case din Huțulie, portretul lui Franz Ioseph, frumos înrămat, să fie păstrat pe peretele dinspre răsărit din casa cea mare, încă multă vreme după căderea Imperiului, primind, în fiece zi de sărbătoare, ruga smerită a pământenilor. Totuși, prea cucernicul a admis ideea că a sosit momentul să încerce oarece demonstrații doveditoare în privința celor cerute de credincioși. Și atunci, s-a sfătuit îndelung cu dascălul bisericesc și au luat hotărârea ca în timpul slujbei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nefericită este nefericită în felul ei. Flagelându-mă, crezând că este de la sine înțeles că voi avea o familie etern fericită, mă rugam să-mi fie satisfăcută repede curiozitatea aceasta: din ce pricină familia mea, fericita fericitelor, va fi... nefericită? Ruga mi-a fost îndeplinită... N-am descoperit nici măcar o cauză picantă, de bonton modern: un amantlâc la patru ace, o impotență precoce, o... Am aflat că ne-au obosit sentimentele. Asta, ar zice tata, e o boală boierească, ștăifoasă rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
are voință, tragere de inimă, dar ajut-o, că numai în puterea Ta stă îndreptarea ei!" Când spunea "ajut-o, că numai în puterea Ta stă îndreptarea ei!", aproape că striga, poruncea de credeai că Dumnezeu nu are varianta desconsiderării rugii sale punctuale. După ce poruncea pentru fiecare în parte ceva, vocea devenea potolită și se ruga ca și cum ar mărturisi, smerit, ultima sa dorință: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei noastre, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mai aproape, ca să-i pot sfătui și ajuta, ca să știu ce să-Ți spun mereu despre ei, că în Tine este, Doamne, Atotputernicule, speranța cea mare a noastră, acum și în veacul vecilor. Amin". Dumnezeu nu i-a îndeplinit această rugă; ne-a împrăștiat în toate zările lumii... Dac-ar mai trăi, bunicul nu i-ar mai putea porunci prea multe lui Dumnezeu, nu l-ar mai putea ruga decât invocând niște abstracții: sănătate, noroc, bucurie, fericire... Astăzi n-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mâncare servit poartă o încărcătură simbolică. Shirozake, sake-ul alb, purifică trupul, supa de scoici (hamaguri no suimono), servită într-un bol roșu-închis din care se deschide, luminând prin lichidul auriu și transparent, o unică scoică tremurând sfios, este o rugă întru castitate, iar hishimochi, prăjiturile de orez în formă de diamant, trei la număr în trei culori verde, alb și roz trimit, pe rând, la verdele plantelor înmugurite, la albul zăpezii încă puternică pe alocuri și la rozul proaspăt al
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
apoi în tihna lui s-a vărsat către asfințit, când viețuitoarele pădurii către culcușul lor s-au întors numaidecât. Spiritul pădurii, puternic emoționat, cu inima distrusă și sufletul zdrobit s-a așezat în genunchi și a închinat către cer o rugă: -Desfă, Doamne, soarele în fărâme, din care să-mi fac zdrențe, cu care să mă învelesc, în ele să ard, apoi să mă topesc... S-a ridicat în picioare și Magnoliei s-a adresat: -Tu! Ființă muritoare, crudă, și nedreaptă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și lacrimi de pe obraz ștergând, cu fagul de vorbă intrând, în vis Costinel călătorind. Când dimineața s-a trezit, la poartă s-a dus, pe fag să-l întrebe, de ce-i face gândul gheme: -În primăvară, te-am curățat de rugi, de tine nimeni să nu se atingă, distanță am păstrat, pământul de la rădăcină am săpat, apă cât ți-a trebuit ți-am dat...Ce mai este? -Costinele, pe tine sunt supărat că după cât jir pentru Mozorel ți-am dat, de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ei, atunci când erau la munca câmpului, au văzut-o ieșind afară din casă învălmășită, îmbrăcată în straie ponosite și murdare, părul de pe cap nepieptănat, cu o veche pălărie din pai pe cap, uitându-se în sus, unde probabil lăsa o rugă și cerea ajutor de la divinitate, pentru că încheia această ceremonie, uneori timp destul, închinându-se cu efectuarea semnului crucii. Apoi arunca pălăria în sus zicând: „Pălărie, ti-i ... pustie! Numai cucuveaua ... cucu nu-i!” Singurătatea îi intrase în oase, cântând în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
șovăie. Atunci, cu un gest de o extremă noblețe, ceva de necrezut, dată fiind situația În care se afla, Îl privi În ochi și Își ridică mâna dreaptă Încet până la piept, pe inimă, parcă formulând un jurământ solemn, nu o rugă fierbinte. — Cruțați-l! Îl conjură pentru ultima oară, acum aproape confidențial, coborând vocea. Iar Diego Alatriste, care continua să se dea la toți dracii, fu convins că nu-l mai putea omorî cu sânge rece pe blestematul de englez, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
le voi întâlni acolo sus, în ținutul de lumină și verdeață. De asemenea, plec cu sora mea în orașul copilăriei, Lugoj, pentru a merge la mormintele părinților, pentru a-mi revedea trei prieteni din copilărie și pentru a asista la rugă de Sf. Maria, pe 15 august, când se organizează o emoționantă procesiune religioasă. - Ce spectacol ai mai pregătit cu baletul tău din Canare, știindu-te un neobosit coregraf, veșnic preocupat de maniere stilistice novatoare, grefate însă pe o laborioasă pregătire
Reîntâlnire cu Gelu Barbu by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6999_a_8324]