820 matches
-
Cum pot să citesc minți? Cum aș putea să influențez materia? Cum aș putea să împiedic oamenii să moară? îl întrebai apropiindu-mă amenințător și încet. Lumea asta în care trăim nu aparține SF-ului! Cu multă pregătire, zise el rugător. Cine ești tu? îl întrebai suspicios. Eu sunt un observator. Mă numesc Vladimir Chronosi, spuse cu simplitate. Observator a ce? Observator al evenimentelor, un Cronicar, mai bine zis. Și cum revoluția asta e cel mai important moment acum, nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Simte o moli ciune în genunchi. Are impresia că-i fuge pământul de sub pi cioare. Strânge din dinți și bâjbâie cu degetele după un sprijin pe tăblia mesei. — E vorba de magie, șoptește încă descumpănită. Se agață de brațul lui, rugătoare: — Magia este opusul protecției divine pe care se întemeiază puterea ta. Nu poți închide ochii. Chiar îi închide pentru o clipă, suspinând ostenit. Murmură apoi în surdină: — Acuza asta revine aproape întotdeauna în procesele inten tate de delatori. Își degajează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Eu am venit cu probleme de serviciu... La intrarea în prima anticameră, Iulia Caelis este oprită de Parthenicus. Nu poate merge mai departe. Fulcinius ar vrea să rămână și el pe loc, însă Polybius îl împinge de la spate. Întoarce ochii, rugător, către femeie. — Nu mă lăsa singur! Iulia îi face un mic semn de încurajare. — Du-te! Ajuns în fața tapițeriei care dă spre iatacul principelui, Fulci nius se înțepenește bine pe picioare. Curajul îl părăsește. Spe riat, îl apucă de mână
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și rostește răspicat: — Claudia Appia este fiica lui Appius Claudius Pulcher, consul al poporului roman! Răcnește fără să se mai poată stăpâni: — Cum îți permiți să-i întinezi memoria? Năucit, Fulcinius face câțiva pași de-a-ndăratelea și își îm preu nează rugător mâinile: — Cezare! imploră cu voce pierdută. Principele nu-l bagă în seamă. Șuieră întretăiat: — Un Claudius! Rudă de sânge cu soția și cu fiul meu adop tiv! Bate cu pumnul în tăblia rotundă a mesei și rostește sacadat: — Cum îți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de cât presiunea exercitată asupra centrului de periferia acestei construcții uriașe și vechi. Parcă suflă din corn, șoptește Pusio lângă el. Să fi venit deja timpul pentru probarea armelor? Tare aș vrea să văd și eu cum se face, rostește rugător. Rufus nu e atent la el. Nerăbdător, tânărul îl împinge cu umărul și se ridică pe vâr furi să vadă ce se petrece afară. — Au ieșit din arenă cei cu trompetele? vrea să știe Rufus. Că nu-i mai aud
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o modalitate să-l aranjez. Îl împinge pe tânăr de la spate. — Hai, cărați vă de aici! Cei doi o iau din loc. Strigă tare după puști: Și tu, vezi să nu mă faci din nou de râs! Acesta întoarce capul rugător. — Dar dacă, totuși, vreunul dintre ei nu e mort de-a bine lea? repetă speriat. Îl aranjăm noi, chicotește Ganymedes. Duce degetul la gât cu un gest grăitor. — Îi facem felul. Băiatul aruncă o privire îngrozită către Rufus. — Aici nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Io trebuie să ajung cât mai repede la băieții mei. Dacă ai să-mi comunici ceva, mă cauți la sfârșit. — Stai! Unde te duci? strigă alarmat Pusio. — La vestiarul gladiatorilor, ți-am spus doar. Nu mă lăsa singur aici! scâncește rugător celălalt, cu capul pe jumătate afară. Uluit, își rotește gâtul în toate direcțiile. — O să mă rătăcesc în văgăuna asta ca un labirint, îl im ploră, fără să coboare însă. Instructorul se înmoaie. — Bine, bine, face posac. Îl amuză într un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
atunci când era doar o fetișcană, îi poruncea cu un aer de zeiță ultragiată. Iar el nu i-a putut rezista niciodată. Pentru a-și ascunde tulburarea, scrutează cerul: — S-a făcut deja ora unsprezece? se minunează de formă. Ocolește privirea rugătoare a bătrânului flamin. Sărmanul! Își dă seama că-i face mai multă plăcere să facă pe maestrul de ceremonie aici, decât să stea acasă sub papucul nevestei. Dialul își trece în neștire degetele peste pumnalul de la cingătoare și-l imploră
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un rictus amar. Și-a făcut-o cu mâna lui. I se cuvenea o pedeapsă și mai grea. — Și el e conștient de greșelile comise, face flaminul împăciuitor. Știe c-ai fost mai bun cu el decât merita. Tonul devine rugător: — Dacă ai ști cum e pe acolo, nu l-ai fi trimis în fundul lu mii, la Tomis. Barbarii ăia își ung săgețile cu sânge de șerpoaică. Nici cu zăvorul tras nu poate dormi noaptea liniștit. Împăratul ridică agasat din umeri
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o naturalețe dazarmantă: — A pus în versuri ceea ce facem cu toții la adăpostul nopții și al intimității, dacă-ți mai aduci aminte din tinerețe. Paterculus îi soarbe extaziat cuvintele. Flaminul încearcă dis perat să o calmeze: — Lasă, dragă, lasă... Se întoarce rugător spre Augustus: — Soția lui Ovidius este o femeie virtuoasă... Se oprește la auzul unui huruit greoi. Un car pe patru roți, somptuos împodobit cu fildeș, s-a oprit la mică distanță de grila jul de fier ce protejează incinta sacră
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
le-a venit să creadă femeilor de serviciu când au intrat azi-dimineață. ― De ce n-ai sunat, să-mi spui măcar pe unde ești? Vorbele mele sună ca un scâncet, trebuie să țin minte să par mai furioasă și mai puțin rugătoare. ― Știam că ieși în oraș, iar atunci când s-a terminat întâlnirea, era prea târziu și nu vroiam să-ți faci griji. ― Așa că m-ai lăsat pur și simplu să cred că ai avut un accident de mașină sau ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în dormitorul lui Lauren și mă așez pe pat, cât probează ea lucrurile noi pe care și le-a luat ieri. ― Mai știi eșarfa aia pe care o aveai tu când ne-am cunoscut? Vocea ei are deja o nuanță rugătoare în ea. ― Care din ele? Aia de mătase verde? ― Da... scâncește Lauren plină de speranță. ― Vrei să ți-o dau diseară? ― Da... Alt scâncet, alt zâmbet obraznic. ― Bine, dar s-o păzești prețul vieții, că e una din preferatele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie, Cu diadema-i de stele, cu surâsul blând, vergin, Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie, Cu inima stearpă, rece și cu suflet de venin! Plângi copilă? - C-o privire umedă și rugătoare Poți din nou sdrobi și frânge apostat-inima mea? La picioare-ți cad și-ți caut în ochi negri-adînci ca marea, Și sărut a tale mâne, și-i întreb de poți ierta. Șterge-ți ochii, nu mai plînge!... A fost crudă-nvinuirea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
chiar în grumazul sălbătăciunii. Cerbul o luă la goană, împăratul după el. Au alergat așa, amândoi, până ajunseră la marginea pădurii. Acolo era coliba unui pădurar. Cerbul sări gardul și se ascunse în dosul colibei. La vederea jivinei cu ochi rugători, pădurarul se apropie cu blândețe de cerb din gâtul căruia picurau broboane mari de sânge. Îi scoase cu binișorul săgeata din grumaz, îi spălă rana și i-o legă. Iar sălbaticiunea, cu un semn de mulțumire, îngenunche în fața moșneagului și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
lui. Fenomenul funcționase și invers. Imaginea Bătrânului se dezvăluise și ea Despinei, ca și cum amândoi ar fi privit în același timp în aceeași oglindă. Șocat și răscolit, cu gesturi febrile, Bătrânul acoperi instinctiv cu cearșaful luciul oglinzii, obturând pentru totdeauna privirea rugătoare, surprinsă și nedumerită a Despinei. Deprinsese cu greutate și șovăire să iubească în taină o himeră, o știmă a apelor. Dar nu știa să primească un dar, de bună seamă neprețuit dar periculos; nu învățase și nu se simțea în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
robust și sunt sigură că s-ar vindeca dacă ar primi ajutor. — Ajutor? Și unde-ai vrea să-l duci? Ea râse scurt, sarcastic. — Doar n-o să-ți spun, mă crezi proastă? Tonul ei se îndulci însă imediat, deveni aproape rugător: — Ajută-mă să-l pun din nou în șa și lasă-ne să plecăm; o să facem noi cumva. Balamber își dădu seama că așa doar pierdea vremea; subjugat de privirea vie și sfredelitoare a fetei, ce părea să îl țintuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să fie salvată. Ce a fost mai rău a trecut.“ Nu îi răspunsese, însă când urcase în șa și deja se urnise cu calul îl chemase la ea. „Mabertus! îi spusese cu o lumină ciudată în ochi, care îi păruse rugătoare, dar totodată aproape mângâietoare. Fii atent. Aș vrea ca tu... să te întorci aici.“ „Desigur, domina. Nu te teme, mă voi întoarce.“ Acum își ținea promisiunea. Lumina lunii îl ajuta să ghicească urma cărării. Călcătura domoală a calului, înăbușită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui. Fenomenul funcționase și invers. Imaginea Bătrânului se dezvăluise și ea Despinei, ca și cum amândoi ar fi privit în același timp în aceeași oglindă. Șocat și răscolit, cu gesturi febrile, Bătrânul acoperi instinctiv cu cearșaful luciul oglinzii, obturând pentru totdeauna privirea rugătoare, surprinsă și nedumerită a Despinei. Deprinsese cu greutate și șovăire să iubească în taină o himeră, o știmă a apelor. Dar nu știa să primească un dar, de bună seamă neprețuit dar periculos; nu învățase și nu se simțea în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
unei pudori excesive, datorită unei excesive feminități, care trimite mereu în conștiință ecoul ei puternic, dar, în același timp - și în contra instinctului de apărare care-l dictează - el solicită și pune problema.) Cerîndu-mi apoi voie cu un ton perfid de rugător să închidă cartea - căci "s-a isprăvit capitolul" -, mă întrebă dacă îmi place prințul Andrei, adăugând că din toate tipurile romanului ea preferă pe acest prinț. Nu sufăr de mania contradicției, mai ales față de ea. Din contra, abundez întotdeauna în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vecini, un glas de violină anunță din cerdac: "V-am adus poșta!", și în ușa deschisă apăru o fetiță cu ten cald, simpatic, de țigancă, cu capul aproape prea mare, care o făcea și mai simpatică, cu ochii veseli, timizi, rugători, și cu nasul coroiat, care o făceau încă și mai simpatică. "Domnule doctor Codrescu, dă-mi voie să te recomand verei mele, doamna Matilda Ioan." Doamnă! O secundă mi s-a părut o glumă, o farsă. Dar doamna Timotin nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în dangătele clopotelor mari, călugării din veacurile moarte începură să-și plângă viața lor pierdută. Când mă pregăteam de plecare, a venit din nou doamna Matilda Ioan ("Am venit să vă iau la plimbare!"), cu ochii ei buni, sfioși și rugători, însoțită de o fată brună, înaltă, care avea pe față un rest de râs imobilizat și nu se hotăra să se așeze pe scaunul pe care îl ținea de spetează. Era sora doamnei Matilda Ioan. Peste câteva minute a intrat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
el articulând abea auzit: „E timpul să te scoli... N-ai auzit soneria ceasului?” Tony Pavone tresări, bolborosind Încruntat. „ Te credeam plecată...” Se răsuci de câteva ori În așternut, făcând considerabil efort de-a deschide ochii. Reuși s’o privească rugător: „Fă-mi te rog un ceai, În mod sigur... am răcit!”. Carla surâse ironic. La trei ore după miezul nopții, plouat până la piele și duhnind a băutură...Stau și mă 5 Legea Junglei Dumitru Crăc Întreb totuși, când ești În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
suficient timp la dispoziție...Ce decideți?” Balaurul frecându-și palmele În speranța unui câștig substanțial, insistă. „Ce propui Doctore...?” „De acord, dar cu o singură condiție. Dacă domnul inginer ne Însoțește, cu multă plăcere...!” Privirile celor trei apași se Îndreptară rugător spre el, iar Gică picior de lemn completă. Doctorul vă simpatizează. După cum s-a observat și În inima noastră ai intrat destul de repede. Așa dar...” „S-a dus pe - apa sâmbetei - seara promisă Carlei, mai mare rușinea”. Sperase imposibilul: evadarea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o mutră cât mai nenorocită. Strigă la Nando: „Așteaptă-mă vin imediat...!” Acesta se fâstâci retrăgându-se spre ușa care o deschise În așteptare. „E destul de târziu...” Auzind schimbul de cuvinte, Carla se Întristă. Îi ieși În Întâmpinare privindu-l rugător. „Ai Înebunit, vrei să pleci...!?” „Nu te necăji, dragă fată - o calmă el. Nando poate confirma...!” „Unde vă duceți...?” „La muncă, unde să ne ducem...?” „Cui spui tu povești - Îl cercetă ea căutându-i privirea. La ora asta te duci
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
terenuri undeva În nordul țării În timp ce secundul un anteprenor de lucrări. Evident, această vizită neașteptată o determină pe Atena să se agite, plimbându-se nervoasă, făcând calcule: dacă mai Întârziem puțin, va trebui să renunțăm la aperitivul propus. Se uită rugător la prietenul ei dar, acesta ridică din umeri vrând parcă să motiveze: „Ce pot face? Trebue să văd totuși ce vor dela mine?”. Nu având cale de ales, Tony Pavone se adresă noilor veniți cu o voce suficient de curtenitoare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]