1,294 matches
-
să se fălească țăranul,să vadă lumea că a luat băiat de oraș.Și pe urmă,au luat toate lucrurile din casă.De unde avem,mă,aragazul,frigiderul,mașina de spălat, aspiratorul?Nu de la ai mei?Ai uitat? -Vechiturile astea?Aragazul ruginit și înfundat! Frigiderul care huruie ca o moară! Mașina de spălat cu axul pietrificat!Aspiratorul care zdroncăne ca o...De ce ni le-au dat,mă?Ca să-și cumpere altele noi.De ce nu ne-au dat bani să cumpărăm ce vrem
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
al tatălui meu; urmărire care a funcționat atât de mulți ani după eliberarea sa din lagărul de la Canal, încât, obținând documentele de la CNSAS m-am minunat cu câtă prostie îndârjită consuma dictatura fondurile publice pe acțiuni inutile rămase din inerția ruginită a unei birocrații dictatoriale și din nevoia de a se da salarii unor profitori ai regimului. Pentru că, bătrân și total inofensiv, tatăl meu era încă urmărit, la mai bine de zece ani după ispășire, cheltuindu-se pe această suspiciune bani
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]
-
pentru dalbul crin, Pentru mac, roșu carmin, Galben pentru păpădie, Verde pentru frunză vie, Negru am pentru bondar, Murdărel că și-un hornar. Pentru căprița tărcata - Alb și negru deodată. Of, și-acum am obosit, Fiindcă toamnă a venit. Frunză ruginită-n vie E de-acuma cafenie. Pădurea, îmi spune mama, Este toamnă că arama. Mică sunt și tot învăț, Vă spun drept, nu ma răsfăț! Din frunziș iese discretă O brândușa violeta. Când mă uit la curcubeu Mă încurc, e
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
dragi. Ce am dăruit și ce am primit de la viață cunoaștem fiecare. Din rezervația naturală a vieții, toamnele au fost uneori aspre, lăsând în urmă o ceață grea, vise de odinioară rezolvate sau rămase neterminate. Nu au rămas nici frunzele ruginite. Obosite, au căzut la pământ. Altele vor reapare. Natura are legile ei prin care revine mereu la viață. Noi? Avem doar bogăția amintirilor care treptat, și ele ruginesc. Nu fiecare toamnă e mohorâtă. Nu e mereu frig și nu tot
IARNA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361097_a_362426]
-
cu copiii pietricele. In livada picurată cu argint din raza lunii prea plăcut înfiorată să scutur de roade prunii. Când în ceața dimineții soarele varsă scîntei eu, cu drag, să alrg descuță, către brațele mamei.... Dar, căruța răsturnată, lîngă plugul ruginit, mi-amintește, încă odată, că prea tîrziu am venit. Bătătura e pustie casa-nclinată-ntr-o parte prin unghere țes păianjeni urlă vîntul în geamuri sparte. Buruienile-n grădină, mă întreabă, din ochi verzi: “ce se întîmplă, Titină ai venit să ne mai
DOAMNE, AJUTĂ-MĂ... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360893_a_362222]
-
cu multă ușurință, îndoind genunchii și trăgându-i cu degetele de la picioare. În câteva secunde băiatul avea pantalonii la picioare, sub bancă. Odată cu pantalonii au căzut și chiloții. Scândura lată din brad a băncii a început să scârțăie în șuruburile ruginite. Doru gâfâia de plăcere. Primise un dar neașteptat din partea fetei. Mădălina gemea din ce în ce mai tare. Avea o dorință teribilă să se răzbune pe Alexandru, nu pentru că a furat-o, nu! Ci pentru că îl iubea! Voia să se descătușeze de iubirea ei
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 1 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360899_a_362228]
-
așterne prin parcuri, Când suflet ascultă de-ale inimii sfaturi. Doru-mi adăpostesc sub ramuri despletite, Să-l legăn cu visul din vremuri însorite. Iubirii pun zăvor în amintiri cernite, Cu ochii toamnei să scriu aduceri-aminte. Cu Regina Toamnă înfrățesc gând ruginit, Pe-a ei revenire să se facă auzit. Prin noapte nesfârșită străbat cu toamna-n gând, Să-i duc în neuitare, dorul pe tărâm sfânt. Sub pleoapa nostalgiei îmi închid iubirea, Aproape de suflet să-mi fie amintirea, Când Regina Toamnă
REGINA TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368317_a_369646]
-
ploaie cerul, dorul Și îmi poți da tot ceea ce-mi lipsește-n dar, Atunci când eu pe tine te-ntâlnesc iubite Și ne prelingem mut peste al infinitului hotar. Lăsa-voi pana timpului de noi să scrie Făr' de cuvinte ruginite și false înțelesuri, Iar eu, ca jertfă dragostei ce-ți port, iubite, Mă voi topi-n cerneală și te voi scrie-n versuri. Referință Bibliografică: LAS PANA TIMPULUI... CA SĂ TE SCRIE / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2035
LAS PANA TIMPULUI... CA SĂ TE SCRIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368412_a_369741]
-
opresc timpul. dar în zadar, nu fac nimic deosebit și tind să pășesc, în extaz, orbit de lucrurile lumești. De unde rugăciuni, cu sau fără credință? Trăiesc rătăcit, cu sufletul ascuns, într-o fântână pustie de lacrimi, închisă cu două lacăte ruginite, din oțel. Lumea se învârte, fără să schimb ceva și mă complac așa, trăind în minciună și neadevăr. Mi-am zis că nu e timp să aștept, ca ploaia să spele sau să adune, ce alții nu au putut. - Dar
CUVINTE MUTE de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368543_a_369872]
-
trecea ca un crivăț, pe la urechi, disperarea celui ce le rostuia. Îndârjirea mamei ei de viață!Măcar să-mi fi lăsat casa. Mi-au trecut, goale, pe la genunchi, lemnele în care odihneau ai mei. ...Pe stâlpul clopotniței, atârnau fără vlagă, coastele ruginite ale nopții. Ulița, uitase să se îmbrace de sărbătoare. Peste tot, pluteau leșurile animalelor, mușcate de moarte. Ici, colo, câte un sătean, ținea în brațe câte un sac cu ceea ce-i mai rămăsese de la viață.Nimicitoare și reci, apele trăgeau
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > SECVENTE IN ALB SI NEGRU Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 216 din 04 august 2011 Toate Articolele Autorului Portret cu orhidee Astăzi, sub vechiul castan de pe culmea de deal ruginit îți scriu și privind spre zenit, un cer de cuvinte-ți trimit. Din gândul ce-mi este robit trimit vraja viselor mele, limpede râu să-ți suspine. Tu, caută și vino spre mine, să faci visul nostru-mplinit! Astăzi, sub vechiul
SECVENTE IN ALB SI NEGRU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367358_a_368687]
-
sunteți elita societății. - pe dracu, suntem, nu vezi cum ne plătește statul? - adevărat, dar vă plătim noi mai bine, al dracului de bine! - ia uite arătarea ce zice? - are dreptate, l-am auzit pe cel care stătea rezemat de caloriferul ruginit. - omule...(iarăși toți, deodată - asta m-a făcut să râd) - nu râde, omule! tu nu ești viu, zice, autoritar, reprezentantul ministerului sănătății. - ce vorbești d-le? vrei și d-ta spagă? nu mi-ai găsit nimic și acum îmi spui
AM FOST IERI LA DOCTOR de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366923_a_368252]
-
și proastă, dar compensată prin suplimentul propagandei susținut îndârjit de comisariatul politic, de a se alcătui Diviziile roșii ale trădării și rușinii. Deși, lupta era acerbă și total neegală, majoritaea ostașilor români au rămas dârzi în demnitatea lor, dincolo de scrâșnetul ruginit, amenințător al tovarășei Ana Pauker: „Vom trece peste cadavrele voastre și nu ne vom lăsa până ce nu ne vom face stăpâni în România.” (Pr. Dimitrie Bejan, Oranki-Amintiri din captivitate. Ed. Tehnică, București, 1998, p. 23) Cum rezultatele erau din ce în ce mai mediocre
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
plămâni de cârpa aerul se stinge, Legile de astăzi mâine se-nvechesc, Clipă funerară încă nu m-atinge, Vrea să mă cuprindă, dar eu mă feresc. Mi-a scăpat minutul, dar dețin secundă, Fug printre procese, judecat de timp, Negrul ruginit își mărește undă, Vreau că odinioară doar un anotimp" A.S ... Citește mai mult "Prin rețină vieții, văd umbrele morții,Irisul albastru se transforma-n lut,Se răresc fotonii din lumina sorții,Nașteri relative mor în absolut.Prin plămâni de
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
plămâni de cârpa aerul se stinge,Legile de astăzi mâine se-nvechesc,Clipă funerară încă nu m-atinge,Vrea să mă cuprindă, dar eu mă feresc.Mi-a scăpat minutul, dar dețin secundă,Fug printre procese, judecat de timp,Negrul ruginit își mărește undă,Vreau ca odinioară doar un anotimp"A.S... XIV. EMPATIZÂND CU UNIVERSUL, de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1072 din 07 decembrie 2013. în constelații de durere, mă sting spre puncte cardinale prin găuri negre
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
aplice cu vedeta ! Cuie când era să bată iute rezolva buclucu' . Mâna pe ciocan îndată , la iuțeală-ți făcea lucru ! Chiar și la croitorie pricepută , cu arnici îți tivea la meserie orice doamna Găurici . Poarta scârțâie cam tare ?! Balamaua-i ruginită ! Ea pompa cu-ndemânare vaselina potrivită ! La tuci , la bucătărie își pusese șorțulețul mestecând „la meserie” mai să rupă făcălețul ! În grădină sau prin vie când efectua săpatul , veselă era , se știe când se îndesa aracul . Rezolva cu-ndemânare oricare
TANTI GĂURICI de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367062_a_368391]
-
nu se opresc niciodată. Este spațiu și sunt momente, în exprimarea poetului, înțelese, însă, ca incrustații în țesutul infinitului. „Timpul se cerne ca un praf de vis / și ne trezim că peste noi a nins / [...] / mi-e sufletul puțin cam ruginit, / dar nu sunt sigur, sigur c-am murit”. Este o poezie, cea a lui Mircea Tudose, care se rostește în promisiunile neîndoielnice ale firmamentului, ale neștiutului, ale zborului, în vorbele distinse ale glacialului, ale sideralului, ale pelinului, ale plecărilor, în
SEMNELE DISTINSE ALE GLACIALULUI ŞI ALE BLÂNDEŢII de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367049_a_368378]
-
stradă luminată palid de becul stâlpilor, de case lipite, strâmte, prin care pare că timpul s-a închis. ( singuri, doar pașii mei răsună, în depărtare adânc, pe care doar umbra mea fidelă mi-i recunoaște ) La colțul străzii un gard ruginit, o poartă de fier ușor întredeschisă... curtea în care zac aruncate prin iarbă bucăți de piatră cu inscripții abia deslușite: מעבר ... שליפה îmi atrage privirea-magnet spre casa părăsită cu aerul unui templu coral ecoul slab al unui cândva-undeva ... - acorduri ireale
DESPRINDEREA UMBREI MELE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367124_a_368453]
-
mă buzunărește prin locuri unde nici iarba nu crește și vorba ce-o spunem prin docuri că de la coadă se curăță un pește e un adevăr la baza căruia sap să înțeleg că peștele se-mpute de la cap. Luna,monedă ruginită se strecoară în portofelul meu îngăurit de zornăie lumina într-o gară unde trenul,încă n-a sosit nerăbdător o iau cu halta înainte pe miriștea de cuvinte. A rămas trenul în câmpie, gara abandonată în poezie, de atunci cu
GERMINAŢIA DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367159_a_368488]
-
mulțimi de valuri, Și-n nesfărșite râuri curg, Lovind a noastre maluri. Și nu mai știm de-a fost cândva Prin noi o dulce vară, Iar din iubiri rămas-au ploi, Cu stropi făcuți din ceara. Pe frunza-ți tristă, ruginită Se văd ca mărgărite, Mulțimi de riduri ce stau prinse, Din anotimpuri însorite. Uscată toată de răceala Prelinsă peste tine, Tu plângi acum trecuta vară, În toamna care vine. Referință Bibliografică: INIMI GALBENE / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
INIMI GALBENE de DANIEL DAC în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368679_a_370008]
-
m-oi privi-n oglindă și voi clipi cochet Din genele pe care lacrima le adapă Un scâncet de iubire serafic mă dezgroapă... Să nu-mi aduci cu tine zadarnice uitări Vreau să trăiesc prezent pictată cu mirări Din frunza ruginită, să îmi așterni un pat Eu violetul toamnei sub noi l-am așezat Să nu uităm de clipe , să le-adunăm din timp Să nu te pierzi în vraja tăcerii din Olimp Să te întorci cu ele la căpătâi să
RAPSODIE ÎN VIOLET de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364605_a_365934]
-
În jurul tău să strălucească o aură din sfântul soare Să luminezi ca o ispită, într-o risipă de culori, Să te-nzestreze Dumnezeu cu dragoste și cu candoare, Să fii cea mai frumoasă floare dintre mirificele flori. Era o toamnă ruginită, te-am cunoscut și eu cândva Și toamna-și arunca veșmântul în risipiri de galben pur, Bătrânul vânt venit din nord se auzea cum fluiera, Era o noapte de poveste cum este noaptea din Jaipur. În despletirea mătăsoasă a unei
FEMEIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349506_a_350835]
-
Părinți plângând neputincioși destine Copiii pribegind prin lan de vise Pândind grăuntele de dor de bine Atunci când bat timid la uși închise Și-s nevoiți s-apuce căi străine. O țară-n care-i rege-acum minciuna Bătrâni cerșind - cu lacrimi ruginite - Un colț de pâine... și doar mătrăguna Cu-amar le umple cupele-alămite Din care sorb când îi mângâie luna. Indiferenți, în jilțuri aurite Sfidează un popor și vând iluzii N-au teamă de nimic, căci sunt elite Ce nu mai
REVOLTĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349598_a_350927]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > O, CE IARNĂ! Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1448 din 18 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului O, CE IARNĂ! Vântul suflă în amiază Într-o ruginită goarnă Și pe sate se așază; O, ce iarnă! Se ascund copii în case, Crește neaua pe coline, Pe vatră pâinea miroase; O, ce bine! Gerul iute croșetează La ferestre flori de gheață, Mâțele pe pat visează; O, ce viață
O, CE IARNĂ! de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349690_a_351019]
-
fermecat, zăpăcit pe tapiseria grădinii Se face noapte în vis țesători ne brodăm iubirea din ce-a fost în iatac Unde ești? iarnă fără sfârșit, straturi de devieri în vise albastre peste lumea din casa bunicii cu melci și carusel ruginit rulezi nisipul clepsidrei plutești în lacul cu ascunzișuri, cu vise bizare în cadre din fum și din gheață te petreci în canoe de vis strămutat în islazuri formale în furtuni sacre și interdicții în tranzit ești cenușă și fum - La
POEZII de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350291_a_351620]