542 matches
-
râs de prostia întrebării mele și am râs și eu. Eram pur și simplu furioasă și a trebuit să stau cu fața la zid restul după-amiezii. Dar deja îmi pierdusem bucuria și m-am mulțumit doar să aud sunetele pieții și să rumeg amintiri despre prietena mea pierdută. După ce ne-am întors din acea excursie, ne-am trezit cu o mesageră din oraș. Purta un veșmânt de in și niște sandale foarte frumoase și voia să vorbească doar cu Rahela: - Una dintre femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de anchetă. Bătrînul pescar rămase tăcut, ca și cum ar mai fi așteptat ceva. - Nu-mi place să fie singură Într-un astfel de moment, adăugă cu sinceritate Lucas. Atunci Milic Îi dezvălui locul unde, din copilărie, ea se ducea să-și rumege necazurile. Taman la capătul vechiului dig, Lucas văzu mica siluetă a Mariei, stînd ghemuită cu fața spre mare. Rămase un moment la distanță, apoi veni să se așeze la cîțiva metri de ea. Nu căută să-i spună vorbe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
văzîndu-l cum o privește sarcastic. - Ce e ? - Am sunat deja la primărie. S-au făcut cercetări. Planurile au dispărut. * * * De departe, Jeanne Îl văzu lungit Într-un hamac Întins Între cele două catarge. De aproape, băgă de seamă că-și rumega amărăciunea, În tăcere, cu ochii pe jumătate Închiși, cu o cută amară În jurul gurii. Într-o străfulgerare, și-l aminti copil, cînd venea la ei acasă, privind pieziș, după ce fusese snopit În bătaie de taică-său. Christian avea șapte ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În timp ce o pasăre măruntă și neagră le dădea roată, de parcă le-ar fi Îndemnat să Încheie o dată. Am plecat de-acolo de-a-ndaratelea, cu inima cât un purice. La mai puțin de o aruncătură de băț de ospățul șopârlelor, câțiva bivoli rumegau liniștiți, privind Întâmplarea cu ochi goi, ușor obosiți parcă. Hm. Odată demult, văzusem cum o haită de lupi Încolțise un bour din cei mari, undeva pe la poalele munților de acasă. Restul turmei era tare aproape de fârtatul lor care se lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
probabil, după ce băuse prea multe burți de vin. Animalul acela era foarte Înalt și avea un gât care, numai el, era cât două-trei staturi de om. Avea blana galbenă tărcată cu pete cafenii, iar la cap semăna cu o capră. Rumega. Păștea, dar nu iarba care se afla din belșug În vale, ci frunzele și fructele din copaci. Trăia În turme, iar mărunțeii lui N’jamo se și pregătiră să doboare unul. Animalele erau atât de sperioase Însă Încât o luară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
foarte lungi, erau despuiate de mușchi, iar pe interiorul albicios al brațelor se vedea Încrengătura de vene. Nu te puteai Împiedica să te gândești la sângele infectat din ele. În timp ce infirmiera Încerca să‑i acopere organele genitale, Ravelstein părea să rumege o Întrebare presantă - poate dacă are vreo noimă să te zbați atât de aprig pentru existență. Nu are nici o noimă, totuși el se zbătea. Se crampona de tubul de oțel, care era probabil foarte rece, pumnii Încleștați i se apropiaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
în cur pe bordură), însă nu-și amintea, totuși, unde citise asta sau dacă citise așa ceva vreodată... Pentru prima oară în acea zi își spuse că are nevoie de Lucia. De fapt, dacă ar fi avut răgazul necesar pentru a rumega ideea respectivă - însă nu poți duce la bun sfârșit o astfel de activitate atunci când personajele din romanul nescris bat la ușă și atunci când tu, scriitorul, pui în pagina word-ului un scenariu absurd care se transformă în realitate sub ochii tăi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
era senin, dar, uitându-mă În spate, am văzut că jos, În vale, deasupra satului, furtuna continua. Abia atunci mi-am dat seama de puterea pe care mi-o dăruise Sila. Și, arsă de setea răzbunării, am făcut cale Întoarsă rumegând În minte planuri și mai crude. Știam că Tekakwitha, șeful de trib, avea un băiat pe care Îl iubea nespus de mult și care era mâna lui dreaptă și m-am Întors cu gândul să mă asigur că va pieri
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
era senin, dar, uitându-mă în spate, am văzut că jos, în vale, deasupra satului, furtuna continua. Abia atunci mi-am dat seama de puterea pe care mi-o dăruise Sila. Și, arsă de setea răzbunării, am făcut cale întoarsă rumegând în minte planuri și mai crude. Știam că Tekakwitha, șeful de trib, avea un băiat pe care îl iubea nespus de mult și care era mâna lui dreaptă și m-am întors cu gândul să mă asigur că va pieri
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cam Închis de ploaie, de parcă și vremea ar vrea să ne anunțe că e cazul să mergem fiecare la ale noastre. Și apoi, poate că e mai bine așa, pentru că oricum, e nevoie și de un timp În care să rumegăm În minte cele discutate. Așa că, te aștept cu plăcere cînd vei simți nevoia să continuăm. E la fel pentru toți, dar fiecare simte altfel Am mai spus că Dragoș știa că după amiaza Îmi place să mă retrag În parc
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
tihnă la ale mele. L-am văzut căutîndu-mă pe după boscheții de pe alee. M-am bucurat să-l văd, el nefăcînd parte dintre acele persoane care m-ar fi putut deranja cu vreo conversație plicticoasă, de complezență. După cum Îl știu, precis rumegase În mintea lui pe toate părțile ceea ce am discutat acum vreo două săptămîni și precis simțea nevoia să continuăm. Recunosc că și mie Îmi făcea plăcere, pentru că Înțelepciunea adunată odată cu trecerea anilor, simți nevoia s-o Împarți cu cei mai
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
te-ai căsătorit. Dacă te-am speriat cumva, să știi că n-am avut nicio intenție. De speriat, nu m-ai speriat, dar ai reușit să mă cam pui pe gînduri... ─ Eu sînt Însă foarte sigur că după ce ai să «rumegi» bine cele ce-am discutat, ai să știi sigur dacă și cînd va veni vremea să te Însori. Viața-i complicat de simplă! CÎnd m-a sunat să mă anunțe că voia să ne Întîlnim după amiază, fără să-mi
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
De fapt, nici nu intenționa să afle capătul poveștii, ce Îi trebuia o astfel de Încurcătură, fie ea și pornită din fantasmagoriile lui Berg? Aproape fiecare om Își Încărca mintea cu tot felul de scenarii aberante, pe care le tot rumega obsedant; Însumate, ajungeau insupor tabille. De aici și multă nefericire, probabil. Lui Thomas Îi era destul dacă Își mai Întîlnea doi trei urmași crescuți În rîndul lumii. Nu putea să facă nimic pentru arieni, pentru ciopîrțiți. Totul nu era decît
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
porunci liniștite, hotărâte, și Felix admiră ținuta lui de stăpân al câmpurilor și vitelor. Otilia țipă deodată, fiindcă un bivol, indus în eroare de rochia ei albă, își apropiase fălcile lungi și păroase, mirosind-o cu înclinarea de a o rumega. Pascalopol îl lovi cu biciușca peste bot și vita se trase înapoi năruindu-se peste celelalte. Și unul din caii de la brișcă necheză la vederea ciurdarului. Turma se scurse încet, ca o lavă groasă, ridicând un fum gros de praf
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nervos și-și înghițea, când vroia să vorbească, prea des, saliva. - Ce faci? întrebă el deodată, așezîndu-se lângă Otilia. - Tu nu vezi? cos, răspunse Otilia, fără să-și ridice capul, ca unui copil mic. Câteodată Titi ședea așa de mult, rumegând o intenție obscură și urmărind toate gesturile acesteia, încît Otilia se agasa și se ridica să plece în odaia ei. Titi o urmărea docil și acolo și se posta în pragul ușii. - Titi, tu n-ai nici o ocupație? - Nu! răspundea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că ești un zăpăcit. Pentru ce?Să-ți strici viitorul? Să devii un Titi oarecare? Papa te iubește în felul lui, și nu-ți pune nici o piedică. Ai nevoie de bani, de altceva, pentru ce nu-mi spui, pentru ce rumegi în tine gânduri extravagante? Felix se ridică în picioare și, mergând la scaunul Otiliei, îngenunche și o cuprinse în brațe cu scaun cu tot, punîndu-și obrazul lângă genunchii fetei. Otilia râse amuzată, nu însă atât încît să nu lase a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îi împinse într-un gang îngust și obscur și-i scoase, pe scări întortocheate și coridoare neașteptate, în birou. Dindărătul unei uși se auzi un râs asculți de femeie și scârțâitul apăsat al unor ghete. Era un "separeu". Moș Costache rumega alune și pipăia pereții, lemnăria, clanțele, mulțumit de ele. - Am vârât o avere, coane, în reparații, îi zise Iorgu, ți-amîngrijit localul ca pe casa mea. Și acum s-o văd în mâinile dușmanilor? Felix, ajuns în birou, fu cuprins de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îmbolnăvise de o boală cu călduri (nu știa anume ce), și se făcuse sănătos, și-și închipuia că acum, că a luat doctoria, este iarăși în putere. Noțiunea mai complexă a uzurii organismului n-o înțelegea. Planurile pe care le rumega în tăcere erau din ce în ce mai vaste și se întindeau pe zone mari de timp. Felix își căpătase în sfârșit majoratul (atunci văzuse că Aglae făcea parte din tutelă), și acum își putea ridica singur veniturile capitalizate la o bancă și realizate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tuturor tipilor ce ies, cu patul, sub cerul liber, pe stradă? - Nu, recunoștea fascinat ciclul primar. Nu știm. (Și-și străpungeau, cu unghiile, fosele nazale, parte a zeflemea, parte din imitație.) Habar n-avem. Ce stă la bază? Doru, care rumegase toată dimineața răspunsul, întîi își desăvârșea toaleta de motan, mai scuipa în palmă, își dichisea freza, își pieptăna firele de păr de pe brațe și abia apoi, îndurîndu- se de ei, le răspundea flegmatic: - Natura! Picii nu concepeau. - Și când te
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de pe unde este, sosea și Chirică, lua dorobanțul lui, își povesteau de ale lor, ca între oamenii săraci. Sifonarul dormea mai mult pe afară. Întindea un țol pe pământ și se lungea mulțumit, trăgând cu urechea la hîțele lui, care rumegau încă iarba grasă și umedă a gropii. Se împrietenise cu moș Leu, de păzea avutul primăriei la rampă. Ăsta era albit de bătrânețe, îndesat și iute la treabă. Fuma tot timpul 104 dintr-o pipă de lemn ars. Sfătos ca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că-mi retează mâinile. Am dat în ea. Pe urmă, n-a avut ce-mi mai face. A murit de oftică, săraca, și-am rămas cu Florea. Cu el am furat în mahalale... - Zi, te-ai făcut stăpîn? -Stăpân. Codoșul rumega. - Băga-mi-aș rafa-n ea de viață! Bă, să am un copil, om cinstit -la$ face. - De ce? - Așa. Să nu știe ce-i aia frica. Să doarmă neîntors! - Păi că nu ți-o fi frică?! Gheorghe se gândi puțin. Își
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dușmănie. Las', că ieșim noi de-aici! Celălalt tăcea. Nu simțea nici o frică. Numai o mânie grea îi ținea inima. Îi fusese rușine să treacă bătut pe sub nasul negustorilor. Asta nu le-o ierta el așa de ușor. Ăl bătrân rumega, frecîndu-și barba cu palma: -Paraschive! -Ei? - Vezi, nu știi nimic! Am fost la Tulcea după pește. De asta spui că ne ocupăm, negustori... Te taie, te omoară, îl iei pe nu știu în brațe. Dacă nu mărturisim, nu are ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
marea se prelungește peste malurile ei și oceanele își continuă un flux ideal spre întristare. De aceea, ochii nu mai au fund... Ce curios să te primbli printre femei și alți oameni, gîndindu-te dacă face sau nu să fii Dumnezeu! Rumegând la iluzia veșniciei tale, îți zici: "la marginile mele, mai fi-voi stăpân pe mine?" - Și trecătoare, care șoptesc: "eu prefer Crêpe de Chine." Ce noroc că mai sânt și femei înfrumusețate misterios de boală, care să-nțeleagă climatul durerii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lucie a unui creier de imbecil și viața îți pare mai comică decât un sfânt zburdalnic? Dacă izvoarele Alpilor mi-ar spăla mintea și mi-ar răcori inima! Doar așa aș fi vesel să descopăr frăgezimea neștiinței, și nu să rumeg în munți și-n șesuri, pe mări și pustiuri curiozitatea fatală a lui Adam, izgonindu-mă prin veghe din mine însumi. Să trăiești toată viața drama păcatului și uneori să te simți așa de pur, că aripi de lebădă te
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care fiecare este influențat, sugestionat de ceilalți. Efectul dorit este schimbarea opiniilor și comportamentului oamenilor, a votului și atitudinii lor față de un partid, de pildă. "Așa se face că în cele din urmă chiar actele puterii, prelucrate de Presă, îndelung rumegate în conversații, contribuie în bună măsură la transformarea puterii însăși"294. La această perspectivă asupra acțiunii în două etape a mijloacelor de comunicare au subscris, după mai bine de o jumătate de secol de cercetări, majoritatea specialiștilor 295. Mass-media ca
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]