547 matches
-
cât mai avantajos, peste prețul zonei, ca să cumperi o casă și să rămâi și cu niște bani. Ceva mai ieftin și, eventual, mai spațios. Ce planuri deștepte, adică mai ieftin și mai spațios poate la periferie, n-ai decât să rumegi amăgirea asta, ca și cum aici ar fi Centrul Civic sau cartierul Primăverii. Păi, mai la periferie decât aici, în fundul Vitanului, poate doar la țară, la câmp și la pădure, cât mai departe, cum ai zis, șase mii de dolari ai zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
au învârtoșat de arșiță. E aproape liniște și-i singur, și dacă ar putea să ațipească barem cinci minute, atunci nu i-ar mai trebui chiar nimic. Asta ți s-a dat, deh, stai pe tăvălitura asta de paie tocate, rumegând dorințe, visuri confuze, planuri deștepte, izbânzi, bineînțeles că nu vrei să mori, dar sminteala și moartea sunt atotcuprinzătoare și țintesc spre izbândă. Nimeni nu scapă, fiecare își merită pedeapsa cu asupra de măsură, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să-l iubești, o să-ți semene... O s-o lași pe nevastă-ta și-ai să vii după mine, ca să fii lângă copilul tău... Probabil că n-o auzea. Privea în gol și trăgea din țigară cu coatele sprijinite de volan, rumegându-și parcă panica. Se întâmplase ceva ireparabil, și ea, așteptându-i, nerăbdătoare replica, și el, tăcând, uitându-se-n gol prin parbrizul aburit de ger. — Hei! Ce părere ai? — Ce părere? repetă el mecanic. — Ce ai de gând? Recunoști copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
chemarea ca să luminăm poporul, mă rog, poporul își vede de-ale lui, așa că să ne vedem și noi de-ale noastre, cât o mai fi să mâncăm o pâine pe moșia lui dom’ Emanuel. Asta în vreme ce maestrul continua să-și rumege iluzia, care de bună seamă că avea să-l piardă după cât suflet punea în povestea asta cu recuperarea revoluției furate, și uite-l că primise o lovitură mortală, se vedea pe fața lui mumificată de o suferință atroce, cât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
peste mână să te obișnuiești cu gândul: Mirela născuse, iar lui îi pica greu să se știe tată al unui singur copil care-i al lui, mai mult decât al atâtor orfani care-s ai tuturor și ai nimănui. Își rumega boala asta difuză, uitându-se, prin geamul vitrinei localului, de-a lungul trotuarului îngust de lângă Dâmbovița, punctat de copaci brumați cu chiciură și grămezi de gheață, iar peste apă, dincolo de parcul înzăpezit și încețoșat, se contura în zarea fumegoasă cazemata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
băiețandrii dormeau între câini la oi. Un clopot s-auzea stâns iar câte-un cățelandru urla subțire către lună. Atunci, din abur se isca umbra celui vechi, moșul ce căuta mioarele, olicăind după mirosul de la târlă. Oile se opreau din rumegat ; tremurând, câinii rămâneau cu boturile pe labe. Toate simțeau umbra iar baciul, cu ochii în jar și știind că trece stăpânul, nu cuteza să întoarcă fața. După ce umbra se mistuia în râpi, oile se mișcau, clopotul clincăia iar, și câinii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
era senin, dar, uitându-mă în spate, am văzut că jos, în vale, deasupra satului, furtuna continua. Abia atunci mi-am dat seama de puterea pe care mi-o dăruise Sila. Și, arsă de setea răzbunării, am făcut cale întoarsă rumegând în minte planuri și mai crude. Știam că Tekakwitha, șeful de trib, avea un băiat pe care îl iubea nespus de mult și care era mâna lui dreaptă și m-am întors cu gândul să mă asigur că va pieri
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pentru mine un obicei cu propriile lui tabieturi, care a devenit apoi dependență, o foame mortală ce-mi oferea o satisfacție atît de Încîntătoare că adeseori șovăiam să mă năpustesc asupra primului mamelon liber. În loc de asta, preferam să stau acolo rumegînd pînă cînd cocoloșul din gură mi se Înmuia și se transforma Într-o pastă cu gust plăcut pe care mi-o puteam plimba și lipi de cerul gurii sau pe care o puteam preschimba cu ajutorul limbii În forme interesante, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
copia câte o strofă din cei mai diferiți autori alături de însăilări proprii. Toți își făcuseră asemenea "oracole", împodobite și pictate ca niște măști zulu, în care scriau cugetări sau catrene ori se străduiau să răspundă la întrebări fundamentale cu șabloane rumegate de mii de creiere bovine, pentru care dragostea era, bineînțeles, "un roman care se termină cu introducerea", iar scopul vieții "să-ți faci de cap, cu cap, pân-la cap"... în paginile încărcate de poze cu actori sau reclame de automobile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
momentul să ia o hotărâre. Pufăind, Gosseyn își dădu drumul la respirație. Și aproape imediat băiatul făcu la fel. Dar țipă încântat: - Am câștigat! Am câștigat î Gosseyn care dispunea de un cortex complet dezvoltat - cel puțin așa considera el - rumegase însă alte câteva idei. De aceea, după ce își normaliza cât de cât respirația, își recunoscu înfrângerea zâmbind, și zise: - Este puterea celor tineri. Dar pun pariu că sunt alte jocuri la care pot să te întrec. Simpaticul copil mai avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
am rămas o clipa gânditor. Faptul că exista o minimă șansă ca totul să fie adevărat mă orbea, mă făcea să vreau să cred că Gina poate fi a mea, să uit brusc toate diferențele dintre noi, pe care le rumegasem de-o sută de ori până atunci și de fiecare dată mi se păruseră insurmontabile. Nu aveam de ales. Trebuia să cred, cu toată ființa mea, fiecare cuvânt al ei. Dar undeva, în apele freatice ale minții, rămânea certitudinea dezastrului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Unde o să ajung cu prostia asta de legătură cu tine? La povestea ta n-am timp să mă gândesc acum, ceva din mine a înfulecat-o grăbit, a înghițit-o pe nemestecate și așteaptă vremuri mai bune ca s-o rumege. Acum nu mai vreau decât să mă duc acasă și să mă culc, să nu te mai văd niciodată. Ești moale, epuizată, ai cearcăne cât toată fața, părul îți stă zbârlit, tenul tău are pori nenumărați, pe care seara îi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
revedere aici. Restul rezolvi cu secretarul meu. S-a ridicat, a mârâit un bună ziua și a plecat. Nici nu-i spusesem Cameliei de gândul meu. Acum mă îndreptam spre casă, bucuros, în primul rând pentru Mihai. Până seara am tot rumegat veștile. Abia a doua zi, duminică, după masa de prânz, i-am chemat pe toți în salon ca să le spun noutățile. Băiatul, care nu era un expansiv, strălucea de bucurie. Vestea cu atelierul n-a căzut prea bine. Pentru nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
după cosire, zghihuindu-ne și rostogolindu-ne într-o aterizare total amortizată. Odată, când oblonul găurii de la pod nu l-am pus la loc, am călcat deasupra găurii mascate de fân, căzând în gol în grajd, între coarnele unei vaci ce rumega la iesle și care m-a întâmpinat cu o împunsătură însoțită de răgete. O slugă care era prin preajmă, cred că Bulbacul, m-a recuperat din iesle mai mult speriat decât rănit, nădușit de frică și m-a predat mamei
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sau orăcăitul broaștelor. Nu trebuie să vă lăsați păcăliți de calmul aparent al acestor animale: ele rămân cu instinctul lor sălbatic, dispuse oricând să acționeze în căutarea hranei. În general, par să nu le pese de turiști: unele mănâncă, altele rumegă sau dorm înghesuite sub clarul de lună. Nu ne rămâne decât să sperăm că aceste frumuseți ale naturii nu vor dispărea din junglele, apele, văzduhul și pădurile lumii! La marginea junglei, vizitatorii se dispersează printre mulțimea rafturilor cu suveniruri ale
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
porunci liniștite, hotărâte, și Felix admiră ținuta lui de stăpân al câmpurilor și vitelor. Otilia țipă deodată, fiindcă un bivol, indus în eroare de rochia ei albă, își apropiase fălcile lungi și păroase, mirosind-o cu înclinarea de a o rumega. Pascalopol îl lovi cu biciușca peste bot și vita se trase înapoi năruindu-se peste celelalte. Și unul din caii de la brișcă necheză la vederea ciurdarului. Turma se scurse încet, ca o lavă groasă, ridicând un fum gros de praf
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nervos și-și înghițea, când vroia să vorbească, prea des, saliva. - Ce faci? întrebă el deodată, așezîndu-se lângă Otilia. - Tu nu vezi? cos, răspunse Otilia, fără să-și ridice capul, ca unui copil mic. Câteodată Titi ședea așa de mult, rumegând o intenție obscură și urmărind toate gesturile acesteia, încît Otilia se agasa și se ridica să plece în odaia ei. Titi o urmărea docil și acolo și se posta în pragul ușii. - Titi, tu n-ai nici o ocupație? - Nu! răspundea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că ești un zăpăcit. Pentru ce?Să-ți strici viitorul? Să devii un Titi oarecare? Papa te iubește în felul lui, și nu-ți pune nici o piedică. Ai nevoie de bani, de altceva, pentru ce nu-mi spui, pentru ce rumegi în tine gânduri extravagante? Felix se ridică în picioare și, mergând la scaunul Otiliei, îngenunche și o cuprinse în brațe cu scaun cu tot, punîndu-și obrazul lângă genunchii fetei. Otilia râse amuzată, nu însă atât încît să nu lase a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îi împinse într-un gang îngust și obscur și-i scoase, pe scări întortocheate și coridoare neașteptate, în birou. Dindărătul unei uși se auzi un râs asculți de femeie și scârțâitul apăsat al unor ghete. Era un "separeu". Moș Costache rumega alune și pipăia pereții, lemnăria, clanțele, mulțumit de ele. - Am vârât o avere, coane, în reparații, îi zise Iorgu, ți-amîngrijit localul ca pe casa mea. Și acum s-o văd în mâinile dușmanilor? Felix, ajuns în birou, fu cuprins de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îmbolnăvise de o boală cu călduri (nu știa anume ce), și se făcuse sănătos, și-și închipuia că acum, că a luat doctoria, este iarăși în putere. Noțiunea mai complexă a uzurii organismului n-o înțelegea. Planurile pe care le rumega în tăcere erau din ce în ce mai vaste și se întindeau pe zone mari de timp. Felix își căpătase în sfârșit majoratul (atunci văzuse că Aglae făcea parte din tutelă), și acum își putea ridica singur veniturile capitalizate la o bancă și realizate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Odată, cînd a plouat, m-a lăsat tata lîngă căruță. El s-a dus în sat după încă o pereche de boi. Eram așa, cum e Cristina, încă nu intrasem la școală... Se înnoptase. M-am băgat între boi, care rumegau, și plîngeam. Colo, la trecerea șanțului antitanc, s-a răsturnat căruța de fin peste tata. Am crezut c-a murit și, pînă să încep a țipa, l-am văzut ieșind printre roți... O parte din pădure a fost tăiată. Cărarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cât de cât miracolul, dar în ultima clipă mă răzgândesc ― cum se pot scrie niște pagini atât de elaborate și sensibile în avion? ― și mă retrag la locul meu, înfrînt, copleșit, îndreptîndu-mi iarăși trunchiul și coborând în mine pentru a rumega mai bine ceea ce am aflat. Murmur încă o dată "în avion..., hm" și mă zidesc într-o meditație admirativă. Între timp Majestatea Sa Regele s-a ridicat. "E 19 decembrie și, de pe 8 noiembrie, cred că este a cincea oară că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe vremuri“, o frază care nu suna nici ea prea rău ca epitaf. Și nu greșea. El Încetase de a mai fi amuzant, și totuși a fi amuzant era una dintre funcțiile lui naturale: bufnița face bu-hu-hu, tigrul rage, cămila rumegă, iar el, François Weyergraf, era amuzant. Delphine Îi spusese: — Ești amuzant cu toată lumea, În afară de mine. Oamenii sînt Încîntați cînd vii pe neanunțate la ei acasă. Știu că alături de tine se vor distra. Îi vei face să rîdă, le vei trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Marie-Cécile așa cum era la douăzeci și patru de ani, cu ochii ei verzi și Înfățișarea de Ingrid Bergman În Ioana d’Arc, cu o rochie lungă În chip de armură. Din păcate, nu te culci cu amintirile, iar să stai să le rumegi nu e ceva prea vesel. CÎnd aveam nouă ani, credeam că un pat nu servea la nimic altceva decît la somn: dacă părinții mei dormeau Împreună, era pentru că se iubeau atît de mult Încît nu doreau să se despartă seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
față cu un maldăr de documente de toate soiurile, pe care nici măcar Biblioteca Națională n-ar ști unde să le rostuiască, dar și azvîrlit În plină depresie psihogenă, ceea ce este totuși preferabil unei depresii endogene: temele depresive pe care le rumegă deprimatul psihogen sînt mai de Înțeles decît delirul deprimatului endogen. Petrecîndu-mi ore Întregi tot scotocind prin hîrtii, ajung să semăn cu un Îmblînzitor devorat de tigri. Cu ceva timp În urmă, m-aș fi comparat cu capra domnului Seguin, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]