4,629 matches
-
care fără intervenție chirurgicală se Închisese total inestetic și Îi dădea un aspect de film horror. Se vedea osul tâmplei iar fața era acoperită de o piele străvezie și creață În care se vedeau fragmente „originale” și vase de sânge rupte și Închise anapoda, fire de păr și bucăți sfrijite din obraz atârnânde, ochiul drept rămas deschis și jumătate de pleoape lipsă. Toate acestea și culoarea nedefinită, de la roșu la vânăt și roz, formau o imagine cutremurătoare și greu de suportat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
accepta tacit doar termoplonjoanele, extrem de rare la acea vreme, aduse din vamă sau din port, ori de specialiștii care lucrau peste hotare. Și cum birocrații din toate timpurile nu au putut lucra fără cafea, și cei de la Partizanul consumau pe rupte. Rică reparaseră câteva la care a turnat mânere noi și a păstrat, pe cât posibil, forma inițială, găsea Întrerupt conductorul În mâner, ori mânerul topit În Întregime. Urcă nedumerit la etajul I, ajunse la ultima ușă pe stânga și nu-și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
fi putut fi În locul oricărui securist ucis la Sibiu sau aiurea În țară!”. Își aminti cum a trecut cu bine riguroasele examene medicale, cum aveau asigurată locuință pentru familie În București, și serviciu pentru soția sa și cum Învățase pe rupte L. română, Istorie și Filosofie și cum terminase cu media zece cu gândul să obțină note cât mai mari la examenul de admitere din toamnă. Trecuse septembrie și Rică nu mai primea telefon să se prezinte la examene și acest
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de adolescent, o pasiune și o durere despre care crezuse că vor dura o veșnicie. Se întoarse și dădu cu ochii de Thérèse Mangeot care-l privea din ușă. Prezența ei îl aduse la realitate, după ce înnodase parcă un fir rupt și ascultase glasurile uitate care-i vorbeau de la o distanță de treizeci de ani. Ce cauți aici? întrebă ea aspru. Era îmbrăcată într-un halat gros, bărbătesc, cu cordon. — N-am putut să dorm și am coborât să-mi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nici de pasăre au venit cu încărcătură, ca pe vreme bună! Doamne păzește! Aiasta-i numai treaba dumitale, moș Dumitre, și a prietenului matale, moș Pâcu. Alții nu ar fi îndrăznit să iasă din casă pe așa prăpăd nici în ruptul capului! Jupâne Aizic! Eu te cred că noi te-am cam speriat, dar mai degrabă pune oamenii să descarce sacii, că tebuie să plecăm pe la casele noastre - l-a luat din scurt moș Dumitru. Evreul nu se putea ogoi. Si-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a cucerit ca om și manager. Am rezerve asupra regizorului B.V. , dar asta e o altă problemă. Comic e, În cazul ultimei sale premiere - Hai să facem sex! - că pe afișele care-au Împînzit Iașul cuvîntul sex era grosolan, ostentativ rupt. Titlul montării rămînea Hai să facem. Mi-e clar că Benoît a făcut-o dinadins, să ironizeze retrograzii de care depindea. Dar a propos de piesa dramaturgului rus : vorbesc cu Sorina Bălănescu despre ea și-i spun că finalul este
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
totdeauna cu iubitul tău nu poate fi afectată, statornicia ta fantastică te-a adus până aici și te poți bucura pe deplin, conducătorul vremelnic spune o mică predică, parcă și aceea e de bine, el poartă niște pantofi vechi și rupți, are pantaloni de sac, o pălărie neagră roasă și o cravată roșie, foarte scurtă la gât, se vede burdihanul mare și păros înaintea lui, nu te gândi prea mult la predica acestui conducător vremelnic, oricum ai noroc și e cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de lumină și încerc să mă întorc în mine, din câteva fâlfâiri. șase în primul loc: ești legat de sfinxul de piatră din înălțimi, ești prins cu cabluri de tungsten, care îți înfășoară gâtul, pieptul, îți strâng spinarea de nasul rupt al sfinxului de stâncă, oștirile dușmane cred că ai furat secretul producerii fulgilor albi, vii ai marelui plop, se înșală, nici măcar nu ai văzut vreodată acești fulgi, accepți însă fără nici o îngenunchere această strânsoare, nu te plângi câtuși de puțin
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a spart geamul vitrinei sufletului meu numeroase mâini păroase, murdare, cu degete groase și negru sub unghii se înfig să culeagă un ciob, un picior rupt de manechin, o amintire mâzgălită cu dâre de sânge. îmi retrag apele de sub grinzile rupte, îmi adun răniții prinși sub căderi. în văzul curios, aproape ofensat, al tuturor, supraviețuiesc. nouă în primul loc: deși nu ai fi zis, drumul tău ajunge dintr-odată să treacă pe marginea prăpastieipierderii-dragostei, ești foarte atent cum ții fagurele vieții
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
lazuli, făcut din fire de trifoi cu cinci foi, astfel grădina ta este luminată și seara, zeița chuang-mu continuă să protejeze cuibulețul apretat al dragostei tale și poți zări de acum și orice intrus cu ușurință. nouă deasupra: recuperezi mânerele rupte, de bronz, ale cazanului-vindecător-al-lui-goibniu, le așezi, la șaizeci de grade unul față de celălalt, în argilă proaspătă, modelezi argila pe laturi cu palmele tale fine și iscusite, așezi piesa sub soarele arzător al amiezii și ai gata pregătită o sculptură modernă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și după ce se convine că obiectul respectiv a devenit inutil. Sistemul metric diferit duce la această inutilitate. Trivial spus obiecte inutile. Adică ele doar într-o civilizație fără memorie devin inutile. Alte obiecte aflate acolo ar fi jgheabul și burlanul rupte, sârmele unui fost gard. Polata mai are un acoperiș schilod, stă să cadă, pereții au scândurile găurite, mâncate. O șandrama de lemn. Cârpit, peticit, petece de lemn peste pereții de lemn. Se mai află un acvariu care nu a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
în prima zi de școală și să fie de față când se va deschide școala nouă. Vă aștept la nașul. Costăchel își aranjă pălăria pe-o sprânceană, își mângâie mustața cum avea el obiceiul și ieși. În toate îi semăna - ruptă bucățică - lui badea Costache, bătrânul. Tată! a strigat din pragul casei bătrânilor. Eu am să plec înainte, pentru că trebuie să trec pe la nașul. Matale ai să vii odată cu Măriuca și cu Tăchel. Iaca-s gata, a răspuns bătrânul, ieșind în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ar fi în stare să mă împuște nu alta... Se descurcă el. Nu s-o plâns niciodată. Îi băiat deștept. Seamănă cu tat-su - a apreciat Măriuca, râzând în timp ce-i mângâia tandru fruntea... Nu exagera, Măriucă, pentru că îți seamănă ție ruptă bucățică. Poți să zici că nu are nasul, ochii și gura ta? Și cum privește la tine când te vede supărată... Parcă îi a doua Măriucă. Tristețea întruchipată, nu alta. Știi ceva, doamnă Măriucă? Din clipa asta, ai cinci minute
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și se mulțumeau cu gândul că „Numai Dumnezeu știe și numai El hotărăște în toate... ” De la primii pași făcuți peste podul de la intrare, i-a întâmpinat un târg care părea trecut prin foc și sabie... Prăvălii cu geamuri sparte, garduri rupte, firme atârnând în vânt sau câte o bucată de scaun sprijinind o ușă beteagă... Ce sărea în ochi mai tare, însă, erau străzile pustii. Ici-acolo, câte un sergent de stradă sau câte un târgoveț-doi mergând repede, mai mult alergând
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
departe ne au dus valurile războiului! - a sfârșit vorba tânguită Petrache. Asta-i de necrezut! Și unde mai pui că abia acum ați descoperit acest fapt.. Dacă povestea asta o auzeam de la altcineva, nu aș fi crezut-o nici în ruptul capului. Așa însă... Mă închin! - a vorbit plin de entuziasm inginerul Cicoare. Acum drept-îi - a grăit Costăchel. Eu am dovada că am fost acolo... Găurile din poartă. Tu însă, doar vorbele... Vorbele mele se bazează pe cele văzute în iadul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
parcă în moalele capului... După o vreme, a auzit, ca prin vis, doar reverberația unui cuvânt... canal... al... al... al... Toamnă târzie... În fruntea formației sale de lucru, Costăchel își târa cu greu picioarele umflate. Apa rece pătrunsă în încălțările rupte o simțea până în suflet. Ploua de o săptămână. Din când în când, câte un fulg însăila pânza ploii. Gardienii îi mânau ca pe vite. Unii dintre deținuți alunecau și cădeau în mocirla drumului. Ceilalți îi săreau în ajutor cu ultimele
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
greu, mai mulți oameni au izbutit să-l elibereze pe Costache Deleanu de sub trunchiul care-i prinsese un picior ca într-o menghină. Vecinul Vasile observă că piciorul stâng era frânt. Cu grijă, oameni buni, îi avertiză el, are piciorul rupt. Să căutăm câteva scândurele să i-l imobilizăm. Nană Marie, dă-ne matale repede niște sfoară mai groasă, avem mare trebuință. Așa bandajat îl transportară la spital. Trei luni în șir purtă Costache Deleanu gipsul greu și incomod. Făcu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pereche de ghete prea mult timp! Dar era mândră, avea băiat mare! Trebuia să-i reamintească și lui Teo acest lucru, pentru că el nu manifesta nici cel mai mic interes când era vorba de Răducu. Ea nu înțelegea nici în ruptul capului cum era posibil, doar îi era tată! Când Simona plecă la școală, se abătu pe la Palatul Telefoanelor și-l sună din nou pe Teo. Nu era de găsit. Nu mai știa unde să-l caute. Când avea cabinetul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
adevăr, pe drumul cel bun, dar știa aproape sigur că, prin ceea ce face, l a părăsit pentru totdeauna pe cel rău și înfundat! Ceea ce trebuie, totuși, de ținut minte este că niciodată o cârpeală ieftină nu va putea repara haina ruptă șinvechită, ci doar îi va mai prelungi puțin sfârșitul. Astfel, absolut orice s-ar fi putut zice despre Adriana, dar numai nu că era vreo superficială, sau vreo persoană deloc aplecată către amănunte. Niciodată o privire grăbită și de suprafață
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mișcare care scoteau niște sunete ciudate sau mai degrabă niște gemete Înfundate, căutând mereu ceva... o rază de lumină... Dintr-o dată, În această confuzie de gânduri mi-a apărut În fața ochilor Alex... Se afla pe un peron pustiu, cu hainele rupte și pline de sânge. Parcă Încerca să șoptească ceva... Mi-am Încordat auzul și fiecare murmur al lui devenea din ce În ce mai perceptibil. „Diana! Diana! Iubirea vieții mele! Așteaptă-mă! Vin cât pot de repede... Trebuie să-mi văd copilul! Cum arată
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
gros, pe alocuri atingând peste un metru. Timp de șapte-opt zile, temperaturile au fost foarte scăzute, În jur de - 20 25 de grade. Uneori , mergând pe stradă, simțeai că ți se oprește respirația. Mantia albă, strălucitoare, oferea o imagine magică, ruptă, parcă, dintr-un basm. Vannesa avea Încă din copilărie o Înclinație către poezie. Înnăscută cu o sensibilitate exacerbată, Îi plăcea nespus de mult să-și petreacă timpul În mijlocul naturii. Doar acolo se regăsea pe sine, se contopea cu frumusețile ce
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
are nicio ieșire, că a ajuns de mila și de râsul lumii, că este singură, singură, aleargă pe străzile orașului, se strecoară absentă printre trecători, trage un cărucior după ea, căruciorul e plin de cutii de carton, cutii murdare și rupte, a ajuns o cerșetoare, una care se strecoară printre trecători spre o țintă fixă, e îmbrăcată într-un palton ponosit, s-a legat cu un șorț muncitoresc, pe cap poartă un basc din stofă englezească, resturi dintr-o garderobă, cândva
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mai În măsură să i-l trimită și că ar fi grozav. Și, pentru a fi un sărut reușit, mama-i propuse să i-l trimită din balcon. Băiețelul chițăi Încântat și sări de gâtul ei. Ieșiră imediat În lumina ruptă a după-amiezii târzii. Mirosea a praf și forfota cartierului Încreți aerul În jurul lor. Doamna Busuioc le făcu leneș cu mâna din balconul alăturat, iar ei salutară repede. Mama-l aranjă cum știu mai bine, cătând spre locul unde credea ea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
avea. Zâmbi sarcastic celor din jur, rămași Împietriți În Învălmășeala lor, și trecu vioi prin culoarul format de aceștia, ieșind afară cu un mers țopăit și dispărând În noaptea care-i deveni imediat complice. Deasupra scenei, fluturând ușor, atârnau sforile rupte și Încâlcite, ca niște mari și confuze semne de Întrebare. Pe păpușar Îl găsiră prăbușit În spatele cortinei. Chircit, cu spinarea Încovoiată și o grimasă urâtă, care-i strâmba gura Întredeschisă. Chipul său, cu privirea Încremenită, Împrumutase Într-un mod neverosimil
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să-și dea seama dacă acesta Îi simțise prezența ori, pur si simplu, Îl evitase. Era totuși Îngrijorat că ceva se schimbase În atitudinea lui, În „jocul lor fascinant și periculos”, cum Îl numea el. Rămase o vreme cu privirea ruptă, ascultând foșnetul vag al iederii. Tristețea Îl răscoli dintr-o dată și o beznă rece i se revărsă Înspre marginile ființei. Vântul răcoros Îl făcu să tresară din acea somnolență Încordată. Amurgise de-a binelea, iar el știa acum că niciodată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]