1,013 matches
-
ponoasele cecenii, osetinii, gruzinii, armenii... -, desigur ca să fie siguri. Aveau destui care să servească de carne de tun. Rog cititoarele, care n’au de fapt decât „vina“ că sunt centrul definitoriu al vieții umane laudă lor! să mă ierte: dar rusoaicele n’au avut niciodată alt rol decât acela de a „produce“ soldați. Ne-au devenit „oaspeți“ de felul vulpii care-și schimbă vizuina, Învechită și proverbial „Înmiresmată“, exportând „parfumul“ În vizuina vecină a viezurelui. Dar, tot răul spre bine, fie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ale profesorului Stino la barbarele silabe „vșu”, „vși”, „zașto”, trecerea a fost cel puțin neobișnuită. Abia isprăvisem cu „da zdravstvuiet” și „minia zavut”, când namila care ne învăța rusește a dispărut. În locul ei, în clasă, a intrat o basarabeancă care, rusoaică fiind, Dumnezeu știe de ce fugise din calea oștilor conaționale. Dacă te adresezi cuiva în rusește, respectul cere să-i însoțești numele mic de prenumele tatălui. În acest fel arăți că nu stai de vorbă cu un vagabond, ci cu un
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
adresezi cuiva în rusește, respectul cere să-i însoțești numele mic de prenumele tatălui. În acest fel arăți că nu stai de vorbă cu un vagabond, ci cu un om care are statut cuviincios, cu o origine cunoscută. Ca atare, rusoaica ne interzisese să-i spunem „doamna” sau „tovarășa profesoară”, cum se obișnuia la noi. Trebuia, simplu, să-i spunem Palina Nichitișna. Ideea ne amuza dar, ca un făcut, limba noastră nu se putea supune acestui protocol. Obiceiul părea caraghios și
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
li te adresezi profesorilor pe numele mic, fie și adăogându-l pe cel al tuturor neamurilor? Era ca și cum i-ai fi spus profesorului Stino „bă Aurele!” Iar de aici la „boule” sau orice altă trăznaie nu era decât un pas. Cum rusoaica se postase ferm în pretențiile sale, între caraghioslâc și greutatea de a-i pronunța numele protocolar, noi am găsit o soluție de compromis: o strigam „Palina”. Găsind-o ireverențioasă, cum și era dealtfel, pe profesoară găselnița noastră a înfuriat-o
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Larisei. Bănuindu-i intențiile, ea îi culca creionul pe bancă. Netulburat însă, băiatul relua tentativa. Chiar pe treptele liceului, taicăsău i-a dat atunci o corecție ostășească, aplicându-i o pereche de cizme în fund. După reformă, în 1948, o rusoaică de peste Prut, Palina Nichitișna, începuse să predea limba care le înlocuise pe cele occidentale, inclusiv latina. Basarabean era și neuitatul Bejan, dascăl la biserica Sfântul Ilie. Fiind cel mai teribil bas pe care-l auzise vreodată târgul, preda la gimnaziu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ne distruge valorile în 1945. Ticăloșia de a te pune în slujba Rusiei Sovietice și a distruge sistematic naționalul românesc nu a fost egalată decât de ticăloșia din Decembrie 1989, când foștii spioni ruși, cu școli la Moscova și soții rusoaice, au pus mâna pe putere. Ce șanse să ai cu acești oameni? Societatea românească de azi le seamănă, pentru că ei au creat-o, după chipul și asemănarea lor. Nimeni nu mai reprezintă nimic pentru nimeni. Fără reguli, fără scrupule, fără
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
cu grijă, pe criterii sociale și politice bine definite) au fost trimiși să se formeze În patria comunismului. Acolo, ei deprindeau tot ce le trebuia: specializare, convingeri politice și, firește, limba rusă. Nu puțini s-au Întors și cu soții rusoaice. Le-au fost atribuite posturile-cheie În toate sectoarele de activitate. În așteptarea zilei când toată lumea avea să vorbească și să citească rusește, traducerile din rusă au invadat piața. Se traducea orice, de la marii clasici, până la broșuri de propagandă, cărți pentru
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de ani! Marea majoritate a celor ce i-au trecut prin pat au sfârșit uciși de Stalin. Viața ei, adesea în mare cumpănă, și-o prezintă ca o grea suferință: era de-a dreptul imposibil să fii cea mai frumoasă rusoaică și să eviți asalturile celor mai puternici (politic) ruși. A dat, târziu, o probă de demnitate și (totuși) credință, refuzând insistenta invitație a lui Hrușciov de a-l condamna pe Stalin, luând cuvântul la Congresul XX. Frumoasa Vera s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
că barem au auzit de autorul scârbavnicului "Dicționar moldovenesc-român". Președintele Voronin îl consideră pe Stati "un poliglot puternic". O fi, câtă vreme vorbește la perfecție două limbi distincte, româna și "moldoveneasca", bașca rusa, învățată din familie (mama lui Stati este rusoaică). Bănuiesc însă că, în fundul sufletului, președintele Moldovei își disprețuiește sluga, fiindcă "trădătorii sunt odioși chiar și acelora ce îi preferă" (Tacitus), iar Vasea a luat-o razna de tot, izbutind să stârnească pretutindeni repulsie și dispreț. Până și criticul Mihai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ca și pentru carte ori manuscris, de la taică-su, care, deși analfabet, adunase o bibliotecă de peste 200 de volume, cu gândul la instrucția copiilor. Așchia nu sare departe de trunchi! Toader a aflat că, la Rădăuți, ar fi refugiată o rusoaică albă, care, nu se știe de ce, cum și de unde, face focul în soba de la bucătărie cu hârțoage vechi. A vizitat-o. Coșul de lângă plită era plin-ochi cu dosare îngălbenite. Deschizând coperta primului, a dat peste un soi de curriculum (ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
guri uscate!", "Ergo bibamus", "Și la Iași se bea!", "Crâșmărița de la Teiu" ș.m.a. Este obligatoriu să luăm în considerare și ipoteza că documentele salvate de Toader Hrib nu-s decât parte din virtualul "Fond Taniac" și că, pentru fierberea barabulelor rusoaicei din Rădăuți, se vor fi mistuit pe horn cine știe câte alte dosare. Oricum, ceea ce s-a păstrat și ni s-a revelat acum e destul pentru a ne uimi încă odată cât de multe nu știm despre truda înaintașilor. Și pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
moarte”, ca „o floare neagră de tropice, plină de otravă și de miere” <endnote id="(794, pp. 16-19)"/>. Cam În același stil este descrisă senzuala Ghenea (Golda) Kersanova, „fiica unui evreu bogat, fabricant de lichioruri”, din romanul lui Gib Mihăescu Rusoaica (1933). Ghenea „nu era chiar o frumusețe”, dar trăsăturile ei aveau ceva „asiatic”, „neobișnuit”, „straniu” și „enigmatic de nepătruns”, așa cum le-a prevăzut „sumbrul ei Dumnezeu” <endnote id="(830, p. 13)"/>. În romanul Gorila (1938) al lui Liviu Rebreanu, „ovreica
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Tevi Lăptarul (1895) de Șalom Alehem, Lelia - Matei din Manasse (1900) de Ronetti Roman, Haia - Ștefan din Haia Sanis (1908) de Mihail Sadoveanu, Ana - Ionel din Take, Ianke și Cadâr (1933) de Victor Ion Popa, Ghenea (Golda) - cpt. Bădescu din Rusoaica (1933) de Gib Mihăescu etc. <endnote id="(647)"/>. Este o prejudecată care a supraviețuit până În zilele noastre, În unele medii conservatoare din centrul și estul continentului : „Un băiat polonez poate avea o iubită evreică, atâta timp cât nu se căsătorește cu ea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vedenii și vise premonitorii În trecutul românesc, Editura Sigma, București, 2003. 828. Norman Manea, Întoarcerea huliganului, Editura Polirom, Iași, 2003. 829. Mircea Eliade, Jurnal, vol. I (1941-1969), ediție Îngrijită de Mircea Handoca, Editura Humanitas, București, 1993. 830. Gib I. Mihăescu, Rusoaica, prefață de Cezar Petrescu, postfață de Marian Papahagi, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1990. 831. „Un intelectual cinstit - spune Adam Michnik În 1992 - trebuie să aibă În vedere că va avea de confruntat atacuri la fel de brutale și agresive ca și acelea ale
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ce nu se cunosc, dar se întâlnesc în timpul unei călătorii cu avionul, când își relatează unul altuia povestea vieții. Dar M. sondează și altă epocă, timpul catastrofei și destinul evreului francez Simon, prizonier în Germania, care își pierde tânăra soție rusoaică într-un bombardament. Evenimentul istoric polarizează întotdeuna spectaculos destinele. Ideea unui univers dramatic, guvernat de legea atracției elective și de încrederea în valorile umane domină proza autorei. Poeziile, unele risipite în cărțile de proză, concentrează momente de meditație lirică. Aventura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288069_a_289398]
-
cu situare anecdotică în anii ’90, dar cu sensuri perene, investigând resursele infinite ale abjecției, în contextul fascinației puterii: personajul principal e șeful unui serviciu de informații care își umilește cu rafinament pervers subordonații, impunându-le ritualuri grotești. Moartea și rusoaica (1997) evocă deportarea „chiaburilor” din Banat la începutul anilor ’50, iar Viscolul (1998) - colectivizarea forțată din aceeași epocă, amintind de a doua parte a romanului Moromeții de Marin Preda nu numai prin omologia tematică, ci și prin tratarea deschisă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
Condeescu) și anunță motive și procedee reluate ulterior în romane. SCRIERI: Mărturisiri la margine de râu, București, 1984; Câteva considerații asupra originii bronzului, București, 1985; Funeraliile regelui Gheorghe, București, 1995; Piticii își puneau țărână-n cap, București, 1995; Moartea și rusoaica, Timișoara, 1997; Viscolul, Reșița, 1998. Repere bibliografice: Ion Arieșanu, Vă prezentăm un tânăr scriitor: Tudor Gherman, O, 1979, 38; Alexandru Condeescu, Parabole și povestiri, LCF, 1987, 22; Daniel Botgros, „Am vrut să relev absurdul românesc”(dialog cu Tudor Gherman), „Timpul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
amprenta autorului. Nici un colaborator, nici o corespondență, cu nume atras, ci totul... Ieremia Nechita. Dacă vroia, cititorul afla de la proprietarul Almanahului și „Cum iubesc diferite femei: Românca - Din toată inima, Italianca - Cu foc, Engleza - Igienic, Spaniola - cu pasiune, Germana - cu senzualitate, Rusoaica - cu patimă, Americanca - cu socoteală, Evreica cu interes, Franceza din curiozitate, Polona - după întâmplare, Țiganca - în continuu, Unguroaica - iute, Sârboaica - din când în când și vecinic cântând, Elinela (din Grecia) - Nu pot iubi.” * Împrumutând cronologia datelor istorice din „Calendarul poporului
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
zice de trei ori. Cînd se umple borș, gospodina trage de urechi sau de cap pe un băiat, ca borșul să fie iute ca și mînia celui tras de urechi. Cînd mesteci borșul, la umplu, ca să se înăcrească, zici așa: „Rusoaica a umplut borș, rusul a plecat la pește; rusul a venit, borșul s-a înăcrit, borș cu pește a făcut.“ în fiecare casă se umple borșul în Joia Mare, și dacă este de acest borș vara în putină, atunci nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Copilul buruienilor), adulterul unui telegrafist (Hoțul) etc. - ori al unor credințe străvechi - locul rău (Calul alb), soarta (Ceasul din zid), blestemul (Hoțul), femeia fatală (Profesoara de dragoste), împăratul peștilor (Împăratul), comoara revelată de flăcări (Comoara din cetate) etc. -, anticipând întrucâtva Rusoaica lui Gib I. Mihăescu și, în același timp, proza târzie a lui V. Voiculescu. H. are un ascuțit spirit de observație, dovedit în plasticitatea unor detalii, putința de a reda dialogul viu, bogat în elemente de grai local, care îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]
-
Elisabeta și toate doamnele în costume românești, chiar și cele din corpul diplomatic, contesele Tornielli, Wesdehlen, mad. Jooris etc., cald, plin. Toate lojele ocupate. Făcut cunoștință cu mad. Esipov, de asemenea în costum, pe care i l-a dat Elisabeta. Rusoaică și artistă (pian). Se dansează mult. Dansuri naționale etc. Tombolă cu lozuri frumoase, apoi licitație, câștigat multe premii. Vorbit mult cu miniștrii, acolo până la 1¾. Noaptea nu foarte frig. Duminică, 18/30 ianuarie -1°R. Ceață. Elisabeta merge la ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
torențială. Peleșul foarte mare, mai ales la cascadă, unde se lucrează. După-amiaza promenadă. Seara biliard. Miercuri, 8 iunie/27 mai Vreme minunată, cald. Stöhr venit de la București. La cascadă etc. La lunch secretarul Scheffer cu mireasa lui și cu mama rusoaică. După-amiaza promenadă cu Elisabeta. Seara biliard. Frig. Joi, 9 iunie/28 mai Vreme frumoasă, foarte cald. Înainte de amiază cu Stöhr la lucrări. După-amiaza audiență, domnul Arvanezu, care a fost destituit de Stătescu de la Curtea de Apel, unde a stat 9
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
admirator entuziast al lui Lev Nicolaevici Tolstoi, a considerat, după ce a citit «Sonata Kreuzer», că e de datoria lui să înceteze să mai întrețină relații intime cu soția. Monia Uruzov era foarte originală, cam excentrică, ceea ce nu e neobișnuit la rusoaice. Dar era o idealistă în adevăratul sens al cuvântului. Deasupra convențiilor și intereselor materiale punea întotdeauna ideile, unele utopice, în care credea. Avea o educație solidă. Îl știa pe Shakespeare la fel de bine ca pe Molière și pe Pușkin. Era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
de frunte: Cezar Petrescu (sub pseudonimul C. Robul), cu texte din Scrisorile unui răzeș, Drumul cu plopi, Omul din vis, cu fragmente din romanele Simfonia fantastică, Calea Victoriei, Baletul mecanic, 1907, Gib I. Mihăescu (Semnele lui Dănuț, Vedenia, Tabloul, Urâtul, Frigul, Rusoaica ș.a.), Mateiu I. Caragiale (Craii de Curtea-Veche), Emanoil Bucuța (Maica Domnului de la mare, fragmente din romanele Fuga lui Șefki, Capra neagră, nuvele, studii, articole), Victor Ion Popa (Schimnicul din Turla Neagră, Scrisoarea unui mort, Dispariția lui Max Edelstein, Cuviosul Patapie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
dar parcă rîndul trecut spuneai că te-a găsit un rus, care vroia să-ți fure cizmele. Așa am spus?! Exact așa ai spus. Spuneai că te-au găsit după ce rușii au spart încercuirea și că te-a îngrijit o rusoaică de dincolo de Don. Ee, rusoaică, era basarabeancă, vorbea românește. Dar te-a dat rușilor. M-a dat, că nu făceam față... Ne face cu ochiul și rîde cu tîlc. Ce față, moș' Gică, degerat cum erai, săracu'... Păi... Moșu' Gică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]