507 matches
-
trupului care se prăbușea, făcînd să răsune lemnul podelei. - Lucas! Nu! Morineau, Înșfăcînd-o pe Marie de gît, aproape că o sugrumă pentru a o face să tacă. O tîrÎ spe scara mezaninului. - Am să-l termin, n-o să mă mai sîcÎie! Morineau În sus, Morineau În jos, idiotul! Marie Încerca să reziste În pofida durerii pe care i-o dădea strînsoarea lui Stéphane. Rămase Încremenită, cu ochii ațintiți cu groază asupra picăturilor de sînge care cădeau tot mai abundent de pe podeaua mezaninului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
uriași care le trăgeau. Deosebeam oamenii după fețele lor roșii, albe, zbârcite, pătate sau netede; zâmbărețe sau violente, ori mânioase, ochii lor, gurile, nasurile, vocile, picioarele și gesturile. Cum se mai aplecau ca să facă haz sau să iscodească sau să sâcâie sau să tortureze În glumă un băiețaș. Dumnezeu mi‑a apărut de foarte timpuriu. Purta părul cu cărare la mijloc. Am Înțeles că eram Înrudiți pentru că Îl făcuse pe Adam după chipul și asemănarea lui și suflase viață În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
PARASCHIV): Așa, așa... Ești tare murdar prin urechi... PARASCHIV (Visând.): La Göteborg mă spălam în fiecare zi... MACABEUS: Zău? PARASCHIV (Obosit, epuizat, hipnotizat.): Aveam baie... cu smalț... MACABEUS: Și mai ce? PARASCHIV: Aveam un prosop galben, cu puf... Care mă sâcâia... Îmi intra în gură și în nări... MACABEUS: Am cunoscut și eu o dată o putoare... Care mi se băga prin gură... PARASCHIV (Pare că se trezește.): Ce? MACABEUS (Violent, adormindu-l la loc): Stai, stai... N-au cum să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
special. M-am lipsit de prostrări în fața unor ciocuri portocalii; am urcat la o nouă mănăstire, căreia nu-i cunoșteam numele. Aici am iernat. Pe urmă n-am mai vrut să plec, deși caprele negre și vulturii începuseră să mă sâcâie. L-am întâlnit pe maestrul Sakha și am vibrat din aură. Aveam și eu slăbiciunile mele. Mi-a vorbit despre Samsara stârnind în mine ecouri care au ignorat cu pace cunoștințele despre funcționarea encefalului, despre explicația științifică a tunelului negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a făcut-o să plece înțepată de lângă mine și să se smiorcăie un pic în timp ce se uita pe geam. Știam că nu e decât o schemă, pentru că se întorcea proaspătă și înviorată după cinci minute și iar începea să mă sâcâie. Lacrimile erau mijlocul prin care alunga în mod convenabil tensiunile și frustrările, și adeseori am încercat să-i urmez exemplul, însă în cazul meu episoadele de plâns nu dădeau rezultatul scontat, căci odată ce simțeam cum mă înăbușea tristețea și obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fi uitat la Richard și Judy1, cuprinși de o amorțeală plină de scepticism, judecând după umerii lor pleoștiți. Ar fi trebuit să aibă tatuat pe frunte: „Asta e tot?“. Nici măcar nu m-a consolat ideea că cel puțin nu mă sâcâie. Într-un fel, aproape aș fi preferat sâcâiala în locul jalnicului priveghi de zombi. Am sunat la interfonul apartamentul cincizeci și opt, fără să știu dacă e cineva acasă sau, chiar în caz că e, dacă va vrea să-mi vorbească. Mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de la BBC, așa că-n după-amiaza asta am de bătut drumul până-n White City1 și înapoi. M-am ridicat, urmând cu promptitudine invitația sugerată. — Îmi mulțumesc oricum că ai stat de vorbă cu mine, am zis. Sper că nu te-am sâcâit prea mult. Hazel s-a ridicat și m-a condus spre ușă. Am urmat-o pe micul hol atât de îngust, încât a trebuit să deschidă ușa și să iasă înaintea mea pe palier pentru a-mi face loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cred că voi nu vă mai potriviți cu vremurile de acum, că ați rămas cu mult În urmă. S-au Întîmplat multe și simt că am nevoie de cineva cu experiență de viață. Știi, nici n-aș vrea să te sîcÎi... dar... la cîte aș avea să te Întreb, drept să-ți spun, nici nu prea știu cu ce să Încep... și nici dacă ai mai avea acum atîta timp și pentru mine... Apoi, nepoate, timp se găsește, că doar cei
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
am dat la amândoi. - Bine, bine, mulțumesc, răspunse Stănică, luând banii.Unde șade Pascalopol? - Dar ce-ai cu el? - Vreau să-i mulțumesc fiindcă se ocupă de noi. - Stănică, îl imploră Otilia, lasă-l în pace pe Pascalopol,prea îl sâcâie toți. Nu știu unde stă. Stănică ar mai fi voit sa spună ceva, dar se auzeau pașii celor dinăuntru, care coborau pe scări. Fugi repede spre poarta de din dos și ieși în stradă prin curtea cealaltă. În seara următoare, Pascalopol, în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nas, dar nu se dădu bătut. - Bine, bine, ți-o fi spus să vii o dată, așa, dar nu în fiecezi. Eu am aici răspunderi, nu pot să las printre bolnavi persoane străine de serviciu, să-mi obosească pacienții, să-i sâcâie cu întrebări. Am să raportez cazul domnului profesor. Internul, încurajat de medicul-secund, care nu voia să-și vâre mâinile direct în foc, vorbi într-adevăr medicului-șef, prefăcîndu-se că nu-și dă seama cine a dat voie să se introducă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
celorlalți care nu-i știau istoria și îl considerau novice în viața de student, iar el, proaspătul boboc, a început să pună întrebări, enervat pe unul mai insistent care vroia să-și arate superioritatea, că e mai mare, și-l sâcâia cu această problemă: - Dar ce sunt alea cursuri? Primește lămuriri însă nu a fost mulțumit. - De ce un curs ține două ore ? Iar primește explicații. - Se ia și pauză? întreabă el mai departe și ascultă comentariile savante atent dar întrebă cu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Hergot și de Erminia, care își oferiră serviciile benevol. De câte ori Hergot scotea termometrul din subsuoara bolnavilor, Gonzalv întreba din ochi, se alarma de o întîmplătoare creștere a temperaturii. Nu mai mânca, ședea pe marginea unui scaun și-și trosnea mâinile, sâcâind totdeodată genunchiul unui picior, în vreme ce fălcile se mișcau mestecând în gol. Hergot oferi lui Gonzalv o băutură calmantă. În ziua când temperatura băiatului cel mare atinse o limită supărătoare și Hergot procedă la împachetarea bolnavului într-un cearșaf ud, Gonzalv
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Este și timpul, domnule! constată Gonzalv înviorat.Astfel Gaittany procura servicii reale când putea și cel puțin b. o speranță și un reconfort mai totdeauna. Totuși, această solicitudine începu să aibă efecte pernicioase pentru liniștea sa, lumea începea să-l sâcâie, ca și când ar fi fost direct responsabil de reușita intervențiilor. Ca să scape în parte de explicațiile directe, Gaittany începu să rărească mesajele autografe, obligând la explicații. Trimitea telegrame mai mult sau mai puțin precise, chiar în Capitală, în felul acesta: "Să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o insectă, Jeanina se plângea de dureri de cap, dureri de stomac, tremura și avea palpitații cardiace. Ea se confrunta de asemenea cu o mare problemă "că nu este îndeajuns de bună" (ex. În performanțele școlare), "face mereu greșeli", "îi sâcâie pe ceilalți", sau "va fi într-un accident"în care ea sau părinții ei vor fi răniți. Mama, Carmen, se descria pe ea însuși ca fiind "cronic anxioasă" și a spus că ea de asemenea a avut o frică de
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
a scris poezia Bocca-del-Rio ("Bocca-del-Rio, / rană în spațiu"). Coborâm, cu Cibinul în dreapta noastră; locurile sânt pustii și otrăvitor de frumoase. Pretutindeni e dezmăț de primăvară și sânt tentat să mă opresc la tot pasul. "De ce aici și nu dincolo?", mă sâcâie Noica. "Nu ești în stare să alegi decât locuri generice, pe când eu te duc într-un loc anume." Trecem pe lângă o casă azvârlită la un cot al drumului, pe care într-o excursie anterioară, făcută cu Șora și Dragomir, Noica
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mea de lucru. Trec săptămâni, trec luni și în jurul meu se adună hârtii, dosare, cărți scoase din bibliotecă și nepuse la loc, bilețele îngrămădite pe birou, pixuri și creioane risipite la întîmplare. Dunga de praf din jurul telefonului începe să mă sâcâie, la fel ca amprentele pe care le văd când bate soarele pe ecranul televizorului sau al laptopului. Amân, amân, până vine o zi în care nu mai pot să lucrez. Și atunci iau toate hârtiuțele, hârtiile și dosarele, arunc, transcriu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu aruncăm hârtii, ambalaje sau altele asemenea în curtea vecinului; Să nu scuturăm covoare, fețe de masă, peste rufele curate puse de vecini la uscat; Să vorbim politicos și să evităm să ne certăm vreodată cu vecinii; Să nu-i sâcâim cu telefoane sau vizite pentru a le cere diverse lucruri cu împrumut; Pe vecini trebuie să-i ajutăm în limita posibilităților, indiferent de oră sau problema în care ne solicită; De asemenea, dacă constatăm ceva în neregulă la casa vecinului
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
înghesui traista și valiza pe raftul de bagaje, se așeză imediat, luându-și odorul pe genunchi. Se vedea pe fața ei că era obosită și că avea ceva necazuri, însă nimeni nu dorea să i le scormonească, adică să o sâcâie cu întrebări. La rându-i, a schițat automat un semn care voia să spună că gestul făcut de el nu e decât o nimica-toată și că nu-l deranjează absolut deloc. Într-adevăr, realitatea nu putea fi ignorată, îl chinuia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
parcă se apropie, vin spre mine cu tot cu sanie, iar căpșorul acela de fată cu obrăjorii roz din "Frumusețile iernii" îmi amintește de tinerețea, care mai sălășluiește undeva, chiar aproape de suprafață. Și mai e ceva.... Ce? Geanta cu cinci fermoare mă sâcâie, nu mă lasă să dorm. Mi-e teamă să dorm cu ea în aceeași cameră. Du-o, te rog, în altă parte! După ce soția târâse cu greu geanta încărcată până la refuz în camera alăturată și reveni, reîncepu discuția: Toată lumea vorbește
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mele? Și în ce scop le fac? Înainte de a răspunde, să dăm o raită pe valea râului Alfeu. Ovidiu este cel care spune povestea, în Metamorfozele sale: Alfeu, chinuit de o puternică dorință pentru Arethusa, se ține de capul ei, sâcâind-o și hărțuind-o, urmărind-o până în insula Ortygia, lângă Siracuza. Fata o cheamă în ajutor pe Diana, care-i transformă pe Alfeu în râu, iar pe Arethusa în izvor. Câtuși de puțin descurajat, Alfeu, metamorfozat în șuvoi de apă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ocărî; a ofensa; ofensare; ofticat; omul; orgoliu; oribil; părinți; părinții; pe; persoane; pisică; a plînge; plîngere; plîns; plînset; posomorî; prietena; priveliște; problemă; profesor; prostie; provoacă; rană; ranchiună; răni; rănire; reacție; regret; reuși; revoltă; rîde; rîs; roși; scuze; sensibil; sentiment; sista; sîcîi; sora; stres; striga; suferi; suspine; nu știu; tachina; teamă; test; timid; pe tine; ceva trist; tot; a trăda; țintă; ușor; vecin; vecina; vecinul; verb; vesel; veselie; veste; vină; viola; vorbă; vorbe; a vorbi cinstit; vulnerabil; zbucium; zgomot (1); 780/296
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ceva din farfuriile de pe masă) Păi ce faci, iubitule, demolezi masa oficială? Alex: Nu, dar cred că bunica are dreptate... întrebările pe stomacul gol duc la răspunsuri anapoda... Așa mi-a spus bunica și eu nu știu ce am azi că mă sîcîie toate întrebările... Val: Și mai spuneți că în casa asta numai eu îmi pierd timpul fâcînd filosofie. Alex: Tu nu faci fîlosofie... Tu, cel mult, înveți filosofie... Val: Poate că nu-i chiar prea devreme să afli că învățătura e
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Vecin l) Val, ce înseamnă porcăria asta?! Ce te-a apucat cu pupăturile astea! Nu ți-e rușine? Val: Ba da. Irina: Și atunci de ce tot circul ăsta respingător? Val: Ca să-mi înving rușinea. Înțelegi? Ca să scap de ea. Mă sîcîie, mă sîcîie, mă sîcîie! Irina: Val! (plînge) Val: Dar nu-i nimic, iubito, încă mai poți striga să te iubesc... și eu încă îți pot spune că te iubesc... Deci mai e o șansă...! Irina: Val... Val: Da' să știi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Val, ce înseamnă porcăria asta?! Ce te-a apucat cu pupăturile astea! Nu ți-e rușine? Val: Ba da. Irina: Și atunci de ce tot circul ăsta respingător? Val: Ca să-mi înving rușinea. Înțelegi? Ca să scap de ea. Mă sîcîie, mă sîcîie, mă sîcîie! Irina: Val! (plînge) Val: Dar nu-i nimic, iubito, încă mai poți striga să te iubesc... și eu încă îți pot spune că te iubesc... Deci mai e o șansă...! Irina: Val... Val: Da' să știi că tipii
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
înseamnă porcăria asta?! Ce te-a apucat cu pupăturile astea! Nu ți-e rușine? Val: Ba da. Irina: Și atunci de ce tot circul ăsta respingător? Val: Ca să-mi înving rușinea. Înțelegi? Ca să scap de ea. Mă sîcîie, mă sîcîie, mă sîcîie! Irina: Val! (plînge) Val: Dar nu-i nimic, iubito, încă mai poți striga să te iubesc... și eu încă îți pot spune că te iubesc... Deci mai e o șansă...! Irina: Val... Val: Da' să știi că tipii nu-s
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]