397 matches
-
sigur, cum că merge să stingă restul de țigară... ,, Merg să arunc chiștocul și revin!’’ Face câțiva pași în noroiul din fața sa și calcă mucul țigării, cu multă îndârjire de parcă ar fi strivit un vierme. Deschid ușa, cu un scârțâit sâcâitor, intru cu pași mărunți și obosiți, mă așez într-un colț, așteptând să vină funcționarul înalt și cam burtos pentru vârsta sa. Da domnule...dați-mi documentul de identitate, vă rog...! Și trimiterea...! Aveți un cupon de pensie, ceva...? Sunteți
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
deranjez pe cineva ori vroiam să devin complet invizibil.) Mirosuri de mirodenii amestecate de zeamă de varză și borș. Mirosuri amestecate cu aerul închis, încărcat la maximum de răsuflarea sufletelor amărâte adunate aici și de zdrăngănitul vorbelor amestecate cu sunetele sâcâitoare de vase metalice în ciocnirea lor inevitabilă. Bucătăresele sunt în mare grabă, vor să termine cât mai repede cu noi și să plece acasă. Se vorbea că nici măcar una dintre ele nu pleacă cu mâna goală la ieșirea din tură
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
ideea că s-ar putea întîmpla ceva rău propriei persoane sau celor dragi în TAG, de ideea că persoana respectivă și-ar putea face rău sieși ori celor dragi în TOC, de rănirea neverosimilă în fobiile specifice și de amintirile sîcîitoare ale unor amenințări din trecut în SSPT. Manifestările în sine și teama de ele reprezintă principala problemă, deși anxietatea care le urmează este simptomul definitoriu pentru acest tip de tulburări. Așadar, nu este de mirare că medicamentele anxiolitice precum benzodiazepinele
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
în starea de yoga, adică de uniune a Spiritului propriu cu Spiritul Universal, iar aceasta se traduce prin a doua naștere: cea spirituală. Așa se explică vibrațiile ce le simțeam deasupra creștetului. Primisem noi, dar necesare detalieri ale răspunsurilor la sâcâitoarele întrebări mentale! Cât de luminoasă devenise sala aceea de la subsol ce mă intrigase la început cu întunecimea ei! Cât de apropiați de suflet îmi păreau acum străinii de mai devreme! Câtă iubire primeam și ce intensă era iubirea pe care
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dar deranjantă. După câteva zile de ședere la Belapur, mi-a reapărut pe frunte o iritație veche, pe care în țară o tratez cu succes cu Nidoflor, dar... îl uitasem acasă - cum să mă tratez? Iritația, dovedindu-se tot mai sâcâitoare, Flori mi-a sugerat să încerc cu ghee - n-avea ce să-mi facă rău! Am luat flaconul și am stors în palmă: nimic! Am apăsat și mai tare: tot nimic! Abia atunci mi-am dat seama că eu doar
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Și acest lucru constituie mîndria și puterea noastră". Nina Cassian, cu adîncă responsabilitate, prezintă trecutul și prezentul autorilor: Se știe că artiștii, în afara celor care slujeau oficial țelurile clasei dominante, erau considerați ca niște simpli histrioni, nebuni inofensivi, amuzanți sau sîcîitori, de la caz la caz". O dată cu "eliberarea" sovietică aflăm care sînt schimbările: "După 23 august partidul ne-a investit deschis cu titluri și răspunderi mărețe; astfel, în conștiința noastră au intrat caracterizări de mare rezonanță, care ne privesc direct: "ingineri ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
n-o vedeam, n-o „pipăiam” și mi-o imaginam cu o uriașă aproximație, la limitele ne-realității. Sau, mai știi, imaginația mea era mai aproape de „ea” decât poveștile și viziunile adulților din jur, care, prinși de frica și de sâcâitoarele lor interese, vedeau numai franjuri, părți ale acestei „realități”, pe care, eu, Încă o dată, o vedeam ca o figură uriașă, supradimensionată și poetică În același timp, așa cum, În unele după-amiezi calde și insuportabil de senine de vară, tolănit pe iarbă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vise, cu o ciudată insistență și regularitate, Încruntat, aproape dușmănos, de parcă nu mi s-a sfârșit copilăria, dependența de teribila sa autoritate, incapacitatea mea de a fi stăpân pe actele și reacțiile mele. Și-apoi, tinerețea! Pubertatea, adolescența și lunga, sâcâitoarea mea post-adolescență, timp În care era cât p-aci să cad În acea orbire sau acele orbiri umane ce capătă diferite nume precum alcoolism, nihilism sau tentația auto-suprimării, ca o pedeapsă adresată adulților, societății sau chiar unei Închipuite dumnezeiri! Sigur
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
gustos. Schimbăm bani peste drum (de fapt, e o mică piațetă în reconstrucție), în sediul unei bănci. 1 dolar = 4,32 zloți. Pornim pe jos, sub umbrele, spre castel. Atmosfera încărcată de astă-noapte a erupt, iată, într-o ploaie măruntă, sâcâitoare. Castelul e situat pe malul drept al râului Nogat, iar peisajul deschis din împrejurimi îi pune și mai mult în valoare măreția și frumusețea. Ziduri înalte de fortificație din cărămidă roșie, greu de escaladat, îmi închipui, mai ales sub iureșul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
necesare?! Am uitat oare de necesitățile reale, puținele și aceleași, printre care, unii dintre noi, disperați, nefericiți și singurateci, poate, așezăm necesitatea primă sau ultimă a celui Unic! Sensul vieții?! Unde se află acesta, dacă... el, ca o măruntă și sâcâitoare zeitate, veșnic ridiculizată, dar insuportabil de prezentă în momentele cele mai surprinzătoare, dacă... el există? Capitolul IV (Luptele literareă Când unii veleitari sau oportuniști, frustrați dintr-un motiv sau altul pentru o ambiție nesatisfăcută a propriului lor destin sau mânați
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care s-au pus la adăpost în țări libere și, mai ales, nu cei ne-creatori! Comentatorii artei și culturii, cu deosebire cei care puteau să-și exprime liber opiniile și trebuiau să lupte și să îndure inimaginabile umilințe din partea sâcâitorilor, semidocților și obraznicilor cenzori, trebuie să nu-și piardă acel respect profund, acea emoție particulară în fața actului creației - când el este autentic și rar! - și a persoanei creatorului. Și insist: „în fața persoanei creatorului”, care, atunci când el este înzestrat cu acel
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
toate acele „argumente” înșirate mai sus își pierd brusc din pondere, din „realitate”; atunci contează doar viitorul și supraviețuirea, pur și simplu, și mai ales viitorul și supraviețuirea copiilor. Trebuind totuși să-mi dau mie însumi un răspuns la această sâcâitoare întrebare care uneori reușea într-adevăr să-mi strecoare un insistent dubiu în forul meu cel mai intim, mi-am dat „două” răspunsuri, dar ambele cu un statut „provizoriu”, deoarece nu cred că cineva, chiar mai sigur decât mine pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe care „ni se pare” a o trăi, ceas de ceas, zi de zi; nu totdeauna nemulțumiți de aceasta, ci animați adesea de o nostalgie după un „altceva”! Și, în această „nostalgie”, trăită cu febră și o anume fascinație obsedantă, sâcâitoare, „noi” ne găsim rostul: unul „dubios”, desigur, în ochii micului burghez, harnic și rob al utilității de orice fel sau în ochii Prostului etern. („Iar vorba de spirit doarme în urechea prostului!”, se lamenta prințul danez.Ă Noi creăm, ca
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
puterea mistuitoare a duratei pentru a fi redate prin perfect compus, ci au repercusiuni la nivel sacru și sunt ilustrate contrapunctic, ca niște flash-uri ale evoluției eroice. Imperfectul mai are și funcția de a crea o acțiune repetitivă, aproape sâcâitoare, constanța cu care aceasta se reia arătând, de fapt, nevoia imperioasă de a provoca un anumit gest: „Și mergând la-vânătoari el, ieșa un șarpi mari-nainti. Când să ducea lavânătoari, ieșa șarpili acela-nainti”. O frecvență importantă are și conjunctivul prezent, ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Agafton, ne-a dat niște pături să ne învelim și atunci am văzut și eu cum arată ploșnițele. Nu eram obișnuit cu asemenea metafore. Ploșnița e o virgulă pusă de Dumnezeu între el și om... Dar e o virgulă al naibii de sâcâitoare. Ce șanse mai acorzi cititorului de poezie? Cititorului?... Are din ce în ce mai mici șanse pentru că, dragul de el, autorul de poezie, este din ce în ce mai predispus la mistificări de toate felurile, de întins capcane. Așa că cititorul mai are o singură șansă: de a mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pentru prima oară, există o perioadă de examinare reciprocă la nivelul intuitiv al empatiei și identificării. Dar cu Doolie era cu neputință să stabilești vreo relație de orice fel. Era pur și simplu punctul focal al unei forțe ostile și sîcÎitoare. Îl simțeai vîrÎndu-ți-se de-a dreptu-n suflet, uitîndu-se În jur să vadă dacă e ceva de care să se poată folosi. M-am tras puțin Înapoi din ușă, ca să evit contactul cu el. S-a strecurat În cameră, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
gata să plec În sud și să caut senzația completă care deschide În loc să restrîngă, să limiteze, cum face marfa. Senzația - kick - Înseamnă să vezi lucrurile dintr-o perspectivă aparte. Senzația e una de libertate de moment față de revendicările cărnii precaute, sîcÎitoare, Înspăimîntate, pornită pe Îmbătrînire. Poate că voi găsi În yage ceea ce am căutat În marfă și-n iarbă și-n coca. Yage ar putea fi rezolvarea ultimă. Nivelul cel mai de jos În evaluarea cuiva care se Înscrie pentru serviciul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
volumului Un român la Paris ne zâmbește enigmatic „caidul“ mișcării onirice, cum l-a numit L. Dimov pe D. Țepeneag, în anii când acesta conducea cu mâini ferme gruparea sa literară nu prea numeroasă, dar nespus de turbulentă și de sâcâitoare pentru autoritățile culturale ale vremii. O conducea cu mâini ferme, într-adevăr, stârnind chiar, câteodată, în rândul membrilor ei „de rând“, mai în glumă, mai în serios, protestele celor care-l acuzau de cezarism. Îmi amintesc cum într-o iarnă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Gheorghe Poenaru pentru Bacăul Sportiv. A stat ploaia, au venit golurile: Sport Club Bacău - CSM Pașcani 30 (0-0) Sport Club Bacău s-a impus la pas în fața unui adversar modest, chiar dacă la pauză scorul era 0 0. Disputat sub o sâcâitoare ploaie măruntă de toamnă, primul mitan a fost controlat cu autoritate de băcăuani, care nu au reușit, însă, să concretizeze niciuna din numeroasele ocazii create, culminând cu bara lui Pricop. La reluare, ploaia s-a oprit, iar același Pricop, cel
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Bătrâni elvețieni exilați la marginea orașului, deșeuri umane de care nimeni nu mai are nevoie, dopați simultan și cu vitamine și cu tranchilizante. Personalul de îngrijire este compus în imensa sa majoritate din africani și portughezi, care-i privesc pe sâcâitorii pacienți doar ca pe niște obiecte. Tare urât (răuspuneau țăranii mei din Bărăgan) se mai îmbătrânește astăzi în Occident. La întoarcerea de la azil, mă rătăcesc efectiv în cartierul Cologny poate cel mai șic și mieux habité cartier din Geneva. Cartier
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
striga: „Ai reușit primul pas! Ai avut noroc!”. Dar cum reușise ea? Măcar dacă...ar fi reușit! Iar la toate acestea se adăugă un snop de suspine zănatice, care necontrolate îi despica pieptul, aducându-i în prim plan acea durere sâcâitoare care o chinuia de ceva vreme. Avea curajul necesar și era pregătită să meargă mai departe, dar dacă ar fi putut plânge acolo în fotoliul în care se afundase, atunci s-ar fi răcorit de toate gândurile care i se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a agățat de mine și mă pîndește, doar-doar va găsi clipa cînd să mă stăpînească. Acum și-a găsit-o: mă trimite înapoi, în biroul doamnei Teona, cînd ea, timidă, încerca să mă invite să-i fac o vizită. Gîndul sîcîitor, obsedant, îmi reamintește cîteva vorbe ale doamnei Teona: "pe vreme instabilă, oamenii vorbesc frumos la telefon..." Cuvintele astea mă întreb eu acum nu-s oare o parafrază la ceea ce-am spus eu persoanei necunoscute, care mi-a telefonat dimineață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și pentru ciocolățele, pe care însă trebuie să vi le returnez. Sunt total de acord că e greu să ții cont de fiecare articolaș achiziționat, și mi-a părut rău să aflu că între dumneavoastră a apărut “o mică neînțelegere sâcâitoare“. Din păcate, este imposibil să împărțim extrasul în două, trimițându-vă jumătate dumneavoastră și jumătate domnului Brandon și să facem din asta “micul nostru secret“. Toate depunerile și cheltuielile sunt trecute împreună. De aceea se și numește cont comun. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Vreme nouă” cât și cea a săptămânalului electoral „Cronica” deoarece Mitru a fost directorul amândurora. Primul număr al „Vremii...” a apărut În luna decembrie a anului 1944 și avea puternice tendințe pro-sovietice, specifice acelor timpuri În care rușii infectaseră cu sâcâitoarea lor prezență toate reședințele de județ, sub forma „comisiilor aliate de control a aplicării Convenției de armistițiu”. Din colectivul de redacție mai făceau parte profesorii Isidor Kremer (românizat: Cremer) și Vasile I. Cataramă, ultimul ajuns În pușcăriile comuniste la sfârșitul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
lăsa afară părea un deșeu al eforturilor domnului Burness de a ajunge la noi acasă. Valetul venea imediat să tragă voluminoasele transperente albastre și draperiile Înflorate de la ferestre. Ticăitul pendulei bunicului din camera pentru Învățătură căpăta treptat o intonație plicticoasă, sâcâitoare. Chiloții mă strângeau la vintre și ciorapii negri cu nervuri Îi simțeam aspri pe pielea delicată a picioarelor Îndoite, senzații care se combinau cu o umilă necesitate, a cărei satisfacere o tot amânam. Trecea aproape o oră și nici urmă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]