406 matches
-
bătrân, cuprins de nostalgie. E-hei! Ți-aduci aminte ce plăcere era să călătorești vara pe imperială?... Da. Alte vremuri! conchise cel de-al doilea bătrân. Era o dimineață rece și neguroasă de noiembrie și din cerul opac se cernea sâcâitor o ploaie măruntă, care părea să nu se mai termine. Victor mai stătu în stație vreun sfert de oră și, dându-și seama că nu făcea decât să piardă timpul, o porni pe jos. Dar îi trebui mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Aspidă! S-o legăm și s-o lăsăm să se usuce la soare, până crapă! Și-au sfâșiat hainele și m-au legat cu ele de un ciot de copac, apoi au luat-o la fugă, lăsându-mă pradă insectelor sâcâitoare ale amiezii. M-a dezlegat un pescar, ce s-a oprit la sfârșitul zilei să adune niște raci. Tulburat de goliciunea mea a făcut dragoste cu mine deasupra coșului cu raci. O aspidă nu are voie să cadă ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
viața ei când nu a mai consultat oglinzile. Nu-și amintește mare lucru din acea perioadă anostă, rece și fără sclipire. Își amintea doar că ar fi muncit mult prea mult, fără noimă, că a fost ocupată cu acele probleme sâcâitoare ale vieții, că a trebuit să răzbească, că s-a chinuit și nu-i plăcea nimic din ce făcea. Și mai cu seamă acea perioadă lungă, foarte lungă din viața ei se remarca prin absența iubirii. Prin urmare, oglinzile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu putea să fi cunoscut nimic? — Și că Iubirea, messeri, dacă e să judecăm după consecințe...! exclamă Cecco Angiolieri, care, până atunci tăcuse mâlc, cu o expresie de dezgust din ce În ce mai mare, ca și când toate acele discursuri nu erau decât niște pălăvrăgeli sâcâitoare. Dat fiind că noi toți Încă mai plătim faptele străbunului nostru dintâi, se naște Întrebarea dacă nu cumva ar fi procedat mai bine dedându-se la practica lui Onan solitarul. Derâderea dumitale blasfematoare nu ne ajută să Înaintăm pe calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cel mai greu este să-și însușească mentalitatea controlului ejaculării. Pe măsură ce sperma se acumulează și senzațiile plăcute asociate unei ejaculări iminente încep să invadeze corpul, bărbații au tendința de a-și pierde hotărârea și își abandonează disciplina fizică. O voce sâcâitoare răsună în mintea lor, tentându-i cu argumente retorice: „Dă-i bătaie! De ce nu? Dă-l naibii de tao! Viața e scurtă!”. Bărbații care se supun acestei voci diabolice descoperă adesea că, într-adevăr, „viața e scurtă”. Începătorii se plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
urme, aș fi tentat, poate, să le dau cu tifla guzganilor, cum făceam cu oamenii respectabili pe vremea când nu eram decât un mucos obraznic. Din fericire, așa ceva nu mai e cu putință. Confuz, ros de semne de întrebare, dar sâcâitor și lipit de umerii mei ca o cocoașă, pe care o voi duce cu mine în mormânt, trecutul mă împiedică să scap cu jumătăți de măsură. 2 Unii sunt de părere că e bine să greșești la o vârstă cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
repede de corvoada pe care o presupunea operația respectivă. Apoi, am început să-i vorbesc chiar cu plăcere, cu impresia că mă ușuram, debarasându-mă de trecutul meu ca de o haină uzată, și că într-o zi în locul amintirilor sâcâitoare va exista o mare și frumoasă pată albă pe care o vor spăla valurile și o va încălzi soarele. Cât am vorbit, nu știu. Tot ce-mi aduc aminte e acea senzație curioasă că-mi predam trecutul la arhivă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vorbesc decât pentru mine”. Eu n-aș fi făcut niciodată greșeala ei. Nu mă însuflețea dorința de a mă expune de dragul altora. În schimb, mă înflăcăra bucuria de a mă vedea proiectat în centrul atenției generale. Alungam de aceea întrebările sâcâitoare, mă dezinfectam de ele, cum mă dezinfecta de fiecare dată Francisc, săvârșind parcă un ritual simbolic. Nopțile îmi inoculau un fel de dulce beție de mine însumi și de câte ori porneam spre sala cu oglinzi mă temeam numai că totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
depins viața mea! Uneori, mă întreb dacă destinul nu se exprimă prin fleacuri. E forma lui de perversiune. Nu apare ca în măștile înalte așezate pe fundalul scenei în tragediile grecești. Apare, de pildă, sub forma unei muște. O muscă sâcâitoare care te bâzâie într-o după-amiază, împiedecându-te să-ți faci siesta. Încerci s-o alungi din cameră, dar n-ai nici dexteritatea, nici răbdarea portarului. Nu poți s-o prinzi. Dar nu poți nici s-o suporți. Ți se așează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a furtunii și se apropia de țara lui. Și nici nu se mai gândi apoi la asta, căci acum era străbătut de alte gânduri, de niște gânduri care-i mai veniseră în călătoriile lui pe mări, dar nicicând așa de sâcâitoare ca de astă dată. Sclavul Auta privea zarea mării liniștite. Vedea cum îndepărtatele corăbii din față, înainte de a se topi cu totul în zare, își pierd întîi partea de jos și numai după aceea pânza. În schimb, dacă se uita
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
apartamentului, fereastra de la care căzuse Fenimore - nu era cu putință ca un adult, oricât de amețit de febră, să cadă de acolo accidental -, dar a doua posiblitate se dovedi mult mai greu de clarificat, rămânând Încă În stadiul de ambiguitate sâcâitoare. O, Doamne! Trebuia neapărat să retrăiască totul, iar și iar, În minte, să pășească din nou pe această via dolorosa a amintirilor? Începând cu manevrele puțin rușinoase pentru a se asigura că el va fi acela, din micul grup, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
strângea o trestie sugerând o cârjă de prelat. Pentru cine îl implora, știa să intoneze rugăciuni. Și-ai ajuns să-ți rozi tu unghiile de oftică. Și te smiorcăi ca ultimul dintre căcăcioși. Doar din pricina unei generații de tineri poeți sâcâitori și necredincioși, Fiorosule? - Cum să vă explic? coborî complice vocea Fiorosul, ca și cum s-ar fi pregătit să le împărtășească proștilor ăstora un secret. Dușmanii aceștia înrăiți ai patriei noastre - despre care nu sânt îndeajuns de scârbit că vorbim
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și în pupilele alcooliștilor care, adunîndu-se în părculeț, ar fi putut confunda pâlpâirile cubului cu niscaiva irizări de lichid clătinat. - Pst, bă jimblă! Mă, Bruță! Cataroiule!... Băi, piele! Ia, belește-ți cepele, mă!... chema prin părculeț, tainic, c-o insistență sâcâitoare, un neica deșirat, pus pe harță, drapat în mijlocul verii într-un raglan putrezit. Deșiratul tremura din toate încheieturile, din cauza lipsei îndelungate a drogului. Ținând atașată la persoana sa, c-o sfoară petrecută peste mijlocul raglanului, o sacoșă în care adunase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îmi iau libertatea de a vă rezuma: ...Canci!... Pentru cine o cunoștea, vorba "canci" trecea drept o expresie suficient de urâtă. Taximetrul zbura, ca un flecușteț de clăbuc, prin peretele căptușit cu mușchi și licheni al canalizării, când, reamintindu-și sâcâitor de formația sa de profesor universitar, strigoiul îi îmbîcsi cu un nou potop de amănunte. - E de domeniu absolut notoriu că New Catholic Encyclopedia (ediția din 1967, tomul XIII, paginile 449-450) consacră totuși că, în Vechiul Testament, nu se fac nici un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
urechi și minte. în curând o să devină ca un fel de infecție ușoară, ca un sunet slab de clopoței în urechi. Nu va mai fi conștient de prezența lui decât în momentele de liniște totală. Acum persista ca o iritație, sâcâitoare, o aducere-aminte tânguitoare a profunzimilor infinite ale lumii. Se ridică în picioare și descoperi că era singur. Un moment de panică. Strigă numele lui Virgil în luminiș. Apoi, venindu-și în fire, auzi vocea din pădure. Vocea lui Virgil, groasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să fie, în general, exponenți dedicate artelor poziției orizontale. Iocasta nu fusese niciodată de acord cu asta, poate pentru că ea însăși se pricepea foarte bine să fie o persoana polivalentă, un om bun la toate, și simțise întotdeauna o nemulțumire sâcâitoare față de sine. Așa că le-a dat tuturor angajaților ei nume noi în aceeași zi în care a redenumit bordelul și, odată cu numele cele noi, au apărut și funcții sexuale extrem de precise. Acum era de părere că schimbarea dăduse roade. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
King’s College, iar eu și Rich Începem să cântăm după casetă cu Însuflețire. (Rich e specialist În triluri, iar eu cânt partea lui Jessyie Norman.) Aproape de Peterborough, la vreo sută douăzeci de kilometri de Londra, un gând firav și sâcâitor reușește să-și scoată căpșorul din grămada de vegetale În putrefacție pe care o reprezintă conținutul capului meu la ora asta. —Rich, ți-ai adus aminte să-l iei pe Roo? Nu am știut că trebuia să țin minte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
asta? Nasul i se Încreți ca lui Momo când e entuziasmată. —Unde? — Pe În Paie Stai Building. Îți amintești că așa Îi spuneai clădirii Empire State Building? — Nu, nu e adevărat. Ba da, iubire. —Maaaaa-mi, Îmi spune Emily lungindu-mi sâcâitor titlul pentru un maxim de efect, așa vorbesc copiii foarte mici. Eu nu mai sunt copilaș. Nu, draga mea, nu mai ești. Totul trece așa de repede, nu-i așa? Într-o zi Îi auzi spunând toate lucrurile astea haioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
avizat, și rugat. Uneori cerea să i se aducă pămătufuri cu flori de papură, gingașe și maronii, pe care, după ce le mirosea fără a obține efectul scontat, le rupea În bucăți mici-mici, până ce puful În zborul său suav se oprea, sâcâitor, pe obrăjori sau pe năsucul din care fosăia, strâmbându-l În același timp cu gurița, Încercând și În final reușind parțial și aleatoriu, să Îndepărteze puful supărător de pe fața sa. Alteori, privirea Îi aluneca de la păduricea de stuf clătinat de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și ponturi despre tehnicile de interogare din Kowloon. — E director de bancă - n-are nevoie de niciun pont cînd vine vorba de interogatorii. Trebuie să Înțelegi chestia asta, o comunitate trebuie să-și aibă băgăreții ei, strîngătorii de semnături și sîcÎitorii de prin comitete, toți inșii ăia de care oamenii ca tine și ca mine fug mîncînd pămîntul. Ei sînt cimentul, sau măcar tencuiala. SÎnt vitali, ca instalatorii sau ca ăia care Întrețin sistemele de televiziune. Un obsedat cu PC și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
interzis fumatul? Eu nu văd să scrie nicăieri că e interzis fumatul. BĂRBATUL CU ZIARUL: După câte văd aici nu e interzis nimic. D-aia ne-omoară dumnealui cu violoncelul. (Pauză. Nervozitate crescândă. Melodia monotonă și obsedantă pare că pătrunde sâcâitoare până la oase.) BĂRBATUL CU ZIARUL: Nu, eu zic că trebuie să facem ceva. Doar n-o să putem aștepta toată viața în halul ăsta. BĂTRÎNUL CU BASTON: Mai ai puțină răbdare. O să obosească el până la urmă, că doar nu e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
drum bun și succes. Am făcut-o. Cu jumătate de gură Însă, fără convingere și fără să pășesc imediat către ieșire, cum s-ar fi cuvenit. Ceva indefinit mă reținea - o presimțire nebuloasă, o Îndoială fără obiect, dar densă și sâcâitoare. Eveline stătea În picioare Înaintea mea, așteptând să mă Îndrept spre ușă. Sub apăsarea privirii ei, mai mult decât din convingere și imbold lăuntric, am făcut șovăielnic doi-trei pași, apoi m-am oprit din nou, uitându-mă prostește În podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lăsa afară părea un deșeu al eforturilor domnului Burness de a ajunge la noi acasă. Valetul venea imediat să tragă voluminoasele transperente albastre și draperiile Înflorate de la ferestre. Ticăitul pendulei bunicului din camera pentru Învățătură căpăta treptat o intonație plicticoasă, sâcâitoare. Chiloții mă strângeau la vintre și ciorapii negri cu nervuri Îi simțeam aspri pe pielea delicată a picioarelor Îndoite, senzații care se combinau cu o umilă necesitate, a cărei satisfacere o tot amânam. Trecea aproape o oră și nici urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
lojile ce flancau parapetul Îmbrăcat În pluș, consumând acolo felii triunghiulare de torte moka ușor sărate, asortate cu frișcă, În timp ce eu Îl depășeam mereu, plin de Înfumurare, pe bietul Serghei care se Împiedica jucăuș, ca una din acele mici imagini sâcâitoare care ți se rotesc la nesfârșit În minte. O fanfară militară (Germania era În perioada aceea țara muzicii), condusă de un dirijor deosebit de smucit, se trezea la viață cam la fiecare zece minute, dar nu reușea să Înăbușe uruitul dominant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de durere după o noapte de nesomn În care scrisesem versuri. Nu reușeam să prind mingea - și o scoteam din plasă. Soarta se Îndura de mine și jocul se deplasa În capătul opus al terenului mizerabil. Începea o burniță slabă, sâcâitoare, care ezita la Început, apoi continua. Niște ciori jumulite se roteau În jurul unui ulm desfrunzit și croncănitul lor surd se prefăcea parcă Într-un tandru gungurit. Se aduna ceața. Jocul devenea o masă de capete mișcătoare pe lângă cealaltă poartă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]