894 matches
-
abandon, praf, un pinochio de lemn, carcasa de la Regele Leu, stropi de sânge pe pereți. Zoom sub canapea: o pereche de papuci pentru volei. Constituie probă? Sunt utili reconstituirii dinamicii evenimentelor? Cu Îndoială, sunt filmați, fotografiați și introduși Într-un săculeț de plastic transparent. Pe eticheta probei sunt atribuite Victimei Numărul Doi. Uneori, după anchetă, rudele le solicită. Papuci, haine purtate În ultima zi, monede, obiecte găsite În buzunare. Nasturi, medalioane, agrafe. Un fel de relicve ce nu fac minuni. Probe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cei care nu au treabă, iar zona să fie izolată cât mai repede posibil. Nu mai e nimic de adăugat. Totul e foarte clar - și În același timp atât de nefiresc și de inexplicabil. Un polițist palid și mirat, cu săculețul de probe În mână, În cealaltă ține un papucel mic de lac mărimea 33. Halucinat, nu reușește să-și desprindă privirea de la piciorușele copilului chircit pe canapea. Degetul mic Îi iese din șosețica albă, găurită. Polițistul palid consideră imaginea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fermă a fiicei ei. Stéphane Își băgă prudent capul prin ușa Întredeschisă a biroului lui Fersen. - Pot să intru? Polițistul mîrÎi ceva fără să-și ridice nasul de pe ecranul computerului. Morineau prinse atunci curaj să-și vîre brațul, Întinzînd un săculeț din plastic ce conținea un plic. - Băieții de la laborator au reconstituit pecetea de ceară sfărîmată găsită În celula lui Pérec. - Pun prinsoare că reprezintă un oval cu două linii oblice deasupra. Un crab. Morineau veni să pună obiectul pe birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Trei. Dar, n-aveam timp de vorbe. Enkim se zgribulise și, când și când, frigul Îl scutura, gata-gata să-l azvârle În apă. Runa! Of, of, ce ne-am fi făcut fără ea! Scotoci prin traista ei și scoase un săculeț plin cu un fel de nisip ușor. - Praf din coajă de salcie, ne spuse. Am ridicat din umeri, dar ea: - Țânțarii trăiesc În bălți și aduc fierbințeala. Sălciile cresc tot În bălți și ne dau răcoare. De aceea, sălciile alungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că ești mai bătrân. - Bătrân?! Când era să Îmbătrânesc, că n-au trecut nici măcar două anotimpuri de când am plecat din munții mei? - Două?! I-am arătat două degete. Cele două mâini. Cele două picioare. - Două, am zis. - Și acolo, În săculeț, ai două, Îmi făcu el cu ochiul, privind țintă Între coapsele mele. Apoi, Îmi Întinse palma cu degetele rășchirate. I-am răspuns cu același gest. Se uită peste brațul de mare. Luă o piatră de jos și-o azvârli Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
oarecare aer evreiesc. Pe urmă, deși științele naturii nu‑l interesau aproape deloc, mi‑a cerut să‑i explic Încă o dată cum de se Înmulțiseră atât de uluitor. Brusc, am devenit expert În natură. Așa Încât i‑am descris din nou săculețele acelea strâmte care spânzură din copaci și de pe stâlpii de electricitate. Asemenea unor ciorapi de nailon Întinși, cuiburile astea care adăposteau ouă se lungeau uneori până la vreo zece metri. - Adăposturile lor te duc cu gândul la casele de pe coasta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
stradă. O boare de zăpadă timpurie s‑a lăsat peste arbuștii Înalți, aceiași arbuști În care‑și făcuseră adăpost un imens pâlc de papagali - cei proveniți din perechea scăpată din colivie, și care acum Își clădiseră cuiburile lungi ca niște săculețe prin aleile laterale. Se hrănesc cu boabe roșii. Ravelstein se uită la mine, râzând cu plăcere și uimire, gesticulând pentru că În larma păsărilor nu se face auzit. Nu poți renunța cu ușurință la un om ca Ravelstein, nu‑l poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
urma urmelor, orice ar fi făcut la viața lor. De-asta este mila și iertarea fără margini a Domnului. - Nu mă lua la sentimente, popo. Că sunt la datorie. Nu ține. Așa le-am primit, așa le dau. Scrie pe săculeț numele lu unchi-su Nisip? Scrie! Să semneze de primire și să mă descarc și eu. Și plecați și voi să-i faceți pogrijania. Așteaptă ăia la țară. Le-ngheață coliva ălora la cimitir, se consumă țuica și vinul, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
discuții și analize psihice, crezi că te mai chemam? Chicoti încântat de gând. Îi făcu semn dojenitor părintelui Macovei. - Nu-l aduceam pe conu Tilică? Moș Afinoghiu Băcănel-Obănceanu, care într-un fel era șeful lui Nisip, ăla de-i în săculeț?! Numai să fi zis conu Tilică ceva, și crezi că inginerașu ăsta mai făcea fițele astea de le face acu’, cu tija și ghiventu’ care cică e lipsă de la inventar?! - Dom’ Afinoghiu nu i-a fost șef răposatului. Dom’ Băcănel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la povești de-astea?! Știi cum e ascultat cuvântul lui? Că și el a fost martir, cum spun ei. Doar că e un martir care a rămas în viață. Ce-a făcut, ce-a dres, da’ uite că a fentat săculețul. Goncea chicoti, nedumerit, ca și cum chiar vedea ceva înăuntrul lui. - Conu Tilică s-a orientat de pe-atunci. Asta-i sigur! A ținut aproape de cazan, cum ar deveni tactica supraviețuirii, și nu l-a tras curentul, ca să facă pneomonie și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nedumerit, ca și cum chiar vedea ceva înăuntrul lui. - Conu Tilică s-a orientat de pe-atunci. Asta-i sigur! A ținut aproape de cazan, cum ar deveni tactica supraviețuirii, și nu l-a tras curentul, ca să facă pneomonie și să treacă la săculeț. Îți dai seama, dacă îl mai și prelucram și cu sentimentul că putea el să fie în săculeț și Nisip bătrînul să-l cântărească astăzi dacă-s ciolanele lui sau ale... Izbucni în râs. Bătea vesel cu palmele în birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
A ținut aproape de cazan, cum ar deveni tactica supraviețuirii, și nu l-a tras curentul, ca să facă pneomonie și să treacă la săculeț. Îți dai seama, dacă îl mai și prelucram și cu sentimentul că putea el să fie în săculeț și Nisip bătrînul să-l cântărească astăzi dacă-s ciolanele lui sau ale... Izbucni în râs. Bătea vesel cu palmele în birou. - Ce-i și cu istoria asta, părinte! Vezi cum le potrivește?! Cum le șterge pe toate și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și acuma. Avem aici oasele unui bandit. Partidul, personal tovarășu’, s-a îndurat de i-a trimis... Ce s-a mai găsit la unii, i-a adunat frumos, cu repect creștinesc, strămoșesc, chiar dacă noi combatem misticismul. Adică se-ntoarce în săculețe la casele lor și în sânul familiilor lor de unde i-a despărțit politica greșită ce-a făcut-o, și vine tinerelul ăsta, care ce știe el de politică și disciplină, și spune că nu-i unchi-su. Da cine-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de ciolane? Așa judeci dom’le bunăvoința noastră? Păcat zici?! I-auzi părințele, cine zice de păcat. Da’ nu-mi zici și ce-a făcut unchiul ăsta de-al lu’ mătăluță? Ce-a făcut domnul ăla de stă acuma în săculeț și așteaptă cum se cheamă?! Aud? Cum se cheamă tov. inginer, cu disciplina ta de om nou, cum crezi că se cheamă poziția dușmănoasă pă care s-a situat la politică unchiul pă care partidul ți-l dă acuma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu groapa. S-a-nchis. Am nivelit-o, am semănat gazon. Panseluțe, ochiul boului, busuioc și tămâie, tot ce vrei. Tricolorul. Pionierii. Au mai rămas ăștia șase. Nu-ți place ăsta? Nici o problemă! Du-te dincolo, la oficiu, și ia alt săculeț, care-ți place. P-alese, cât mai avem, că nu i-am găsit pă moștenitorii ăialanți. Sau nu vrea să vină! Părintele Macovei făcu speriat semnul crucii. Inginerul își plecă ochii îngrozit. Își frământa nehotărât căciula albă, flocoasă. - N-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Da’ dacă nu studiați... Inginerul privi spre părintele Macovei. Acesta, la rându-i, îl cerceta pe Goncea nedumerit, lung, întrebător de parcă l-ar fi văzut pentru prima dată. - Hai, ce mai stați, îi îndemnă maiorul. Mergeți dincolo. Mai e cinci săculeți. Sigilați toți. Necunoscuți. N-are nume, n-are date de identitate. Luați-l care vă place și gata. Da’ dacă nu-l vreți pă ăsta pierdeți, să știți. Ce v-am dat io să știți că era cel mai întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din încăpere. Goncea se ridică, ajutat de Nisip. Apăsă pe un alt buton, undeva la colțul mesei. Sergentul Pungă apăru pe altă ușă. Goncea îi făcu semn să-i ia pe cei doi. - Du-i la magazie, să-și preia săculețul și p-ormă să treacă pe la tova Nichi să semneze. Copia mi-o aduci mie. Se ridică și el și-i conduse până la ușa pe care intraseră. Îl prinse pe după umeri pe Nisip, oftând: - Te-nțeleg, zău. Știu și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ziceam, când atunci cu colectivizarea. Era un lent major, unu Goncea, povestea tata. Goncea ăsta, care e generalul de-acuma. Venise cu echipa, cu plotoanele de milițieni, să-i lămurească să se-nscrie de bună voie la colectivă. Băteau majurii cu săculeți, să nu rămână urme. Nu bătea ăla. Goncea stătea pă scaun, citea ziarul Scânteia sau bea un pahar de șpriț, ciugulea semințe de bostan. De bătut bătea alți malaci, da’ Goncea stătea și cică lămurea omu’ cu ideologia și glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fost, esti o fugara, nu poți avea încredere în nimeni. Știai de la bun început cine sunt?! am întrebat-o eu mirata. Evident! Mă mir cum de nu ai văzut toate afișele cu recompense... Căpetenia călăreților i-a dat Sarei un săculeț cu monede de aur, iar pe mine m-a legat și m-a urcat pe cal. A dat comandă și toți călăreții, cu mine că prizonier, au mers spre palatul de piatră. Nu îmi venea să cred ce mi-a
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
După dezamăgire, a urmat sentimentul de uimire. Bărbatul arăta cu totul altfel decât își aducea ea aminte. Cândva atrăgător, acum ar fi trebuit să se bărbierească. Fosta lui spilcuială era acum mototolită. Ochii îi erau injectați, iar dedesubt aveau niște săculeți roșietici uriași, care trădau oboseală. Pielea îi era uscată, barba îi era crescută, iar privirea îi era hăituită și disperată. Alice și-a amintit că Jake spusese despre el că e un „ticălos uns cu toate alifiile“ și că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a fost micuță: un scutec, o tichiuță, prima rochiță, o plăpumioară, o față de pernă brodată de mama ei, cu monogramă, jurnalul ei personal, caietul cu oracolul din clasa a VIIIa. Când deschidea capacul, venea un miros de levănțică pusă în săculeți de pânză care se răspândea în toată camera, dându-i acesteia un aer de curățenie. De fiecare dată, când primea scrisori de la George, le citea de mai multe ori și le săruta. Scria mai mult despre iubirea, dorul care-l
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
face zdrențe pe care să le port pe stradă, În locul hainelor de la magazin. Drept pentru care el nu avea să mă Învețe niciodată să cos la mașina de cusut - aceasta avea să rămână În exclusivitate a lui, dedicată confecționării de săculeți pentru sculele din garaj, de prosoape de șters vasele sau de huse pentru spătarele de automobil ; orice obiect, cât de mic, din casă sau din garaj beneficia de o husă sau măcar de un săculeț de voiaj croit și tras
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
a lui, dedicată confecționării de săculeți pentru sculele din garaj, de prosoape de șters vasele sau de huse pentru spătarele de automobil ; orice obiect, cât de mic, din casă sau din garaj beneficia de o husă sau măcar de un săculeț de voiaj croit și tras la mașină de neobositul Janet. Pur și simplu nu putea să stea În loc. Tot timpul făcea ceva cu mâinile - ba Îi tăia mamei zarzavatul pentru ciorbiță, ba cosea la mașină, ba repara un pantof stricat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
face zdrențe pe care să le port pe stradă, în locul hainelor de la magazin. Drept pentru care el nu avea să mă învețe niciodată să cos la mașina de cusut - aceasta avea să rămână în exclusivitate a lui, dedicată confecționării de săculeți pentru sculele din garaj, de prosoape de șters vasele sau de huse pentru spătarele de automobil ; orice obiect, cât de mic, din casă sau din garaj beneficia de o husă sau măcar de un săculeț de voiaj croit și tras
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a lui, dedicată confecționării de săculeți pentru sculele din garaj, de prosoape de șters vasele sau de huse pentru spătarele de automobil ; orice obiect, cât de mic, din casă sau din garaj beneficia de o husă sau măcar de un săculeț de voiaj croit și tras la mașină de neobositul Janet. Pur și simplu nu putea să stea în loc. Tot timpul făcea ceva cu mâinile - ba îi tăia mamei zarzavatul pentru ciorbiță, ba cosea la mașină, ba repara un pantof stricat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]