638 matches
-
-i cunosc pe japonezi. Dacă aș fi numit episcop, n-aș mai repeta greșelile lor. De trei zile nu se mai vede nici urmă de insulă japoneză, dar, ce ciudat, pescăruși cu coada neagră vin în zbor, cine știe dincotro, săgetează valurile și poposesc pe catarge. Corabia înaintează către paralela de patruzeci de grade latitudine nordică, dar pesemne că acum n-am ajuns cu mult mai departe de insula japoneză Ezo. Vântul ne este prielnic, iar curenții ne ajută în călătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
învățătura creștină și despre viața acestui om sfrijit. Japonezilor, povestirile lui l păreau îndepărtate și cu neputință de crezut. Mulți dintre ei își înghițeau căscaturile, alții moțăiau cu ochii în pământ. Când îi vedea cum moțăie, o umbră de mânie săgeta chipul lui Velasco, dar se silea să zâmbească pentru a-și ascunde supărarea. Samuraiul găsea și el curioasă viața lui Iisus despre care povestea Velasco. Fără să cunoască bărbat, mama lui îl născuse într-o iesle, iar apoi devenise nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Tanaka zisese că o să meargă chiar și până la capătul pământului. Dar dacă oriunde ar merge și oricât de daparte ar călători, tot n-ar izbândi? Ce era de făcut? Deodată, o presimțire neagră îi străfulgeră inima ca o pasăre uriașă săgetând o vale. Dacă aveau să dea greș, atunci lui Tanaka nu-i rămânea decât un singur lucru de făcut pentru a-și cere iertare de la familia sa. Firea lui dintr-o bucată n-o să-i dea voie să se gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lumea e cu adevărat largă. Nici n-am visat vreodată că mă voi întoarce acasă așa. Ascultându-l, samuraiul revăzu deodată limpede clipa plecării din Tsukinoura. Dintr-o dată parâmele au început să scârțâie. Valurile se loveau de carenă, iar pescărușii săgetau bordul țipând ascuțit. Astfel corabia s-a pus în mișcare îndreptându-se în larg. În clipa aceea, samuraiul s-a gândit că destinul său avea să se schimbe. Pe atunci nici nu-i trecea prin gând că lumea este atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe gânduri priveliștea meleagurilor natale care li se desfășura agale în fața ochilor, fiecare cu amintirile și gândurile sale. Doar valurile se spărgeau de vas cu un clipocit ascuțit pentru ca apoi să se stingă în străluciri ca de cioburi. Câțiva pescăruși săgetau creasta valurilor și se ridicau în zbor plutind ca niște frunze în bătaia vântului. Într-o clipă, din noianul de amintiri de călătorie adunate în mintea samuraiului, se ridică la suprafață momentul plecării. Pe atunci, parâmele scârțâiau, valurile loveau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ridicau în zbor plutind ca niște frunze în bătaia vântului. Într-o clipă, din noianul de amintiri de călătorie adunate în mintea samuraiului, se ridică la suprafață momentul plecării. Pe atunci, parâmele scârțâiau, valurile loveau în carena vasului, iar pescărușii săgetau în zbor bordul corăbiei la fel ca și acum. Pe atunci el își aruncase privirea în larg unde tălăzuiau valurile cu crestele lor albe ca niște colți și își spusese că un destin neștiut avea să înceapă pentru el. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o spumă roșie. Avea coastele umede și fierbinți, muștele se Îngrămădiseră În micile deschizături pe care gloanțele le făcuseră În pielea sa cafenie, privea drept Înainte cu ochii mari și galbeni Îngustați de furie, clipind doar când durerea respirației Îl săgeta și răscolind pământul Înfierbântat și moale cu ghearele. Tot ce era el, durerea, slăbiciunea, ura și toată forța care-i mai rămăsese erau adunate Într-o totală concentrare asupra atacului. Îi auzea pe oameni vorbind și Îi aștepta, adunându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mâna care-l îngrijise și-l tămăduise. În aceeași clipă intră în ograda pădurarului împăratul cel rău, urmat de ceata de hăitași. Adu cerbu-ncoace! strigă el. N-am nici un cerb de dat! răspunse moșul. E cerbul meu, eu l-am săgetat! strigă Negură-Vodă. Se prea poate, dar eu l-am scăpat de la moarte și nu ți-l dau. Nerușinatule, mișelule, ticălosule! urlă împăratul. Nu știi cu cine vorbești. Eu sunt împăratul tuturor acestor ținuturi... ale mele sunt pământurile, văile, pădurile și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
gros, picioare puternice și colții ascuțiți. Când se înfuria, scotea un scheunat subțire, ca un șuier, de care toti câinii și chiar oamenii se înspăimântau. Poate de aceea Decebal l-a numit Șuier și l-a învățat să adune vânatul săgetat de el în pădure. Odată, pe vreme de iarnă cu nămeți mari, Decebal s-a răzlețit de ceata vânătorilor. Și iaca, într-o poiană, s-a năpustit asupra lui o ceată de lupi flămânzi. În primele clipe Șuier și-a
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Înțelegea de ce. După părerea lui, nu făcuse decât să Încerce să-i arate puțină afecțiune - mai exact, o pipăise pe fund -, iar ea sărise ca arsă ca și cum ar fi Încercat s-o sodomizeze În fața fiicei ei pe jumătate adormite. Îl săgetase cu privirea, o privire care castra. Fosta lui soție obișnuia să-l săgeteze cu acest tip de privire foarte des În ultima perioadă a căsniciei lor, iar el devenise expert În a o interpreta. Însemna: „Nici dacă ai fi ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
puțină afecțiune - mai exact, o pipăise pe fund -, iar ea sărise ca arsă ca și cum ar fi Încercat s-o sodomizeze În fața fiicei ei pe jumătate adormite. Îl săgetase cu privirea, o privire care castra. Fosta lui soție obișnuia să-l săgeteze cu acest tip de privire foarte des În ultima perioadă a căsniciei lor, iar el devenise expert În a o interpreta. Însemna: „Nici dacă ai fi ultima bancă de spermă de pe pământ“. Totuși, cu o noapte În urmă, Marlena fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
propriul suc. Dar trecuseră deja trei ore, ultima jumătate de oră fiind petrecută În dureri Însoțite de o transpirație rece. Bennie uitase de umanitate și murături. Mintea lui era concentrată În totalitate asupra tulburărilor din măruntaie. O nouă crampă Îi săgetă intestinele, iar În Încercarea de a-și stăpâni durerea, apăsă și mai tare cu genunchiul În spătar, aplicând În același timp o presiune egală asupra punguței roz. Care explodă cu un zgomot răsunător, iar napii murați și sucul se Împrăștiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ea. Primul său gând fu să-l ajungă pe Rutilan și să-l țină, pentru a nu-i da de gol. Ascunsă printre copaci, mângâind botul animalului ca să-l liniștească, privi ceata urmăritorilor cum trecea în galop. Iuți ca vântul, săgetară desișul și dispărură după prima cotitură a drumului, lăsând în urmă un nor de praf și ecourile tropotelor. Burțile cailor lor aproape că atingeau în goană pământul - și aveau să mai alerge așa o bucată: încă nu-și dăduseră seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Rutger. îi veniră în clipa aceea în minte Frediana și tânărul burgund și îi căută cu privirea în jur. Zadarnic: nu mai era acolo nici măcar calul cel alb. Când se sprijini în mâini ca să se ridice, o arsură puternică îi săgetă brațul drept; privindu-l, îl văzu umflat și plin de beșici. Din fericire, datorită ploii, arsura fusese mai puțin intensă, însă acum, că-și recăpăta simțurile, durerea îl cotropea, insuportabilă, urcând de-a lungul brațului, până aproape de umăr. Se sprijini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
își dădu seama că se afla încă pe această lume. își simțea gura amară, limba încleiată. Cu precauție, mișcă un braț, apoi pe celălalt. O senzație de greutate îi apăsa capul și, vrând să se ridice pe coate, simți junghiuri săgetându-i gâtul și pieptul, astfel că preferă să renunțe. Relaxându-se, își dădu seama că se găsea înfășurat într-o pătură sau poate chiar în mantaua sa. Un miros de fum de lemn ajungea până la el și auzea trosnind undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se adreseze acestui formidabil personaj micuț. S-a întors iar spre soț: — Poți să-ți scoți țigările? În felul în care suntem înghesuiți aici, n-aș putea să le scot pe-ale mele. Când a rostit cuvântul “ânghesuiți“ l-a săgetat cu o privire scurtă, elocventă, pe micul vinovat care-i uzurpase cei câțiva centimetri cuveniți ei. Dar personajul a rămas sublim de inaccesibil. Continua să se uite drept în față, spre parbriz. Doamna de onoare i-a aruncat o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
apoi se duse cu mâna Întinsă către vânzător. „Bate palma...!” Cei doi gangsteri luară o poziție relaxată În timp ce Tony Pavone Își ștergea fruntea de transpirație. Ce-i prezenți așteptau ca Doctorul să numere banii, dar acesta nu se grăbea. Îl săgetă pe Gică picior de lemn cu privirea, monologând. „Va trebui să Întocmim o chitanță...! „Cum, n-ai Încredere?” - răgni el de se zguduiră geamurile. „Sunt un borfaș cinstit...!” „Nu te alarma prietene...Am Încredere, cum să nu am...! Din todeauna
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe Tony Pavone În colțul său, i se adresă. „Domnule inginer, mii de scuze...! După cum vede-ți, războiul s’a terminat, deci, puteți veni mai aproape de noi. Dar priviți, efectiv nu mai avem ce bea,constată el mirându-se și, săgetându-l pe balaur privind În direcția barului: „Băiete n-ai venit Încă...?” Sorbind paharele cu o sete contagioasă, având În vedere nopțile nedormite, borfații se cam chercheliră. Începură să depene glume În care se râdea cu gura larg deschisă uitând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
asemenea hârtie...!!” „Domnule maior, departe de mine intenția de-a vă supăra, Însă promit: nu voi părăsi acest sediu al poliției fără hârtia repectivă...! Mă pute-ți aresta, insulta ori lovi, nu Însă și izgoni...Vă rog...!!” Omul poliției Îl săgetă cu privirea, ocărând În sinea lui ofițerul de serviciu care facilitase intrarea la el a acestui imposibil bolnav, ieși afară din birou ca după o așteptare nu prea lungă să revină aducănd hârtia oficială adresată Institutului Medico Legist cu rugâmintea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un minut pentru fiecare an de condamnare. Un singur minut...!” Judecătoarea de recurs afișă o teribilă fizionomie a feței ce nu prevestea o corectă decizie, Întoarse capul spre procuror, mai cercetă câteva fracțiuni de secundă fizionomia celor trei avocați apoi săgetându-l cu privirea pe Tony Pavone, articulă. „Ai cuvântul...!” Tony Pavone făcu o plecăciune judecătoarei În semn de mulțumire, se răsuci către asistența din sala de recurs aplecându-și capul În semn de respect, nu reuși să opserve nici o figură
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de zbor și de dor... Anotimp alb Șuierat de vânt, Despletit de ploaie, Rob pentru cuvânt Ard în dor, văpaie. Urlă-n mine timpul Să-l slobod să plece, Alb mi-e anotimpul, Cine m-o petrece? Vulturii-au pierit Săgetați devreme, Codrul ruginit Sub omături geme. Dusă mi-i iubirea Către alt meleag, Numai amintirea Mi-a rămas pe prag, Să îmi amintească Despre tot și toate Și să mă petreacă, Mire, către moarte... Dormi Dormi fată frumoasă, dormi... Afară
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ceilalți îi vor fi și ei aproape când îi va fi greu. Mai știu că suferea enorm când privea străzile printre gratiile de la geamul camerei lui. Acum va privi de pe acele străzi printre gratii la prietenii lui... Vorbele dirigintelui mă săgetară în creștet. Simțeam că o să-mi lipsească viața de internat, tot vacarmul creat de colegii mei de clasă, șansa de a mai cunoaște tineri ce aveau să se perinde pe acolo, știam că voi suferi după farsele de doi bani
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
patru sute patruzeci de microni - exact un milimetru și jumătate. Chiar dacă muntele Fuji se măcina mai repede, era totuși o cifră demnă de luat În considerare fără nici o rezervă. Petele de pe cer se Întinseră și albastrul le cedă locul. Iar mă săgeta locul În care fusese măseaua. Oare de ce trebuia să mă justific atîta? Ca să-i arăt soției mele că eu am dreptate ? Sau să mă dezvinovățesc În fața clientei Încercînd să-i explic că n-am jucat nici un rol În uciderea fratelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
trecea printr-o șuviță de lumină, și pușcașul întorcea fața spre mine: —O lișiță... Și iar ne strecuram în tăcere un răstimp. Apoi deodată un măcăit aspru mă scutura din liniștea ce mă cucerise, aripi băteau și rața se înălța săgetând pe deasupra pămătufurilor roșcate, dincolo de bătaia puștii. După aceea, dintrodată plutirăm lin și intrarăm sub bolțile luncii mari de sălcii. Soarele da în asfințit, o pulbere de aur se strecura prin pletele verzi și tremura în flori de lumină pepânza neclintită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și la sărutarea de foc care-mi ardea încă buzele, care îmi pătrunsese fierbinte, aprigă, în tot sângele. Acuma, departe de fată, mă gândeam că puteam fi mai îndrăzneț decât fusesem; îmi era dor de ea, de ochii care mă săgetaseră în răstimpuri, de sărutarea a cărei beție mă stăpânea încă. Parcă simțeam în vârfurile degetelor căldura trupului plin și tare, parcă simțeam tot trupul mlădios la piept- și aveam numai un gând stăpânitor, numai o dorință pătimașă. Cea dintâi dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]