1,226 matches
-
uitat o dată cu pierderea arhivei schitului. La începutul secolului XIX se nevoia în Schitul Peștera Ialomicioarei un călugăr smerit și foarte iubitor de Dumnezeu. După câțiva ani, dorind să se roage în pustie, a plecat din schit și și-a găsit sălaș o peșteră nebăgată în seamă, în desișul codrilor, numită până astăzi „Peștera Mică". Pustnicul nu știa că acolo își avea adăpost un urs. Dar, cu rânduiala lui Dumnezeu, s-au împrietenit unul cu altul, încât noaptea locuiau împreună în aceeași
PUSTNICUL SFÂNT de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357110_a_358439]
-
ascuns, necunoscut dacilor, m-a îndemnat. LICINIUS E amorul și dragostea, stăpână a visurilor mele. DOCHIA Ai venit cu ele, să te duci cu ele! Aici, vezi e țara războaielor din tată-n urmaș Nu pot găsi o clipă de sălaș. ( Se aude cânt de harphă. Apucând pe Zada de braț.). Muzica ne cheamă, ne cheamă ... Ziua de mâine de care mi-e teamă. Zada, Zada! Te-am avut pe tine, Cu cine am să rămân de mâine!? ZADA Te du
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, TABLOUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357391_a_358720]
-
mă-ntreb, cum de-n zilele cu ploi marea nu mă scufundă în apa ei învolburată și stâncile care stau pe mal spălate d-atâtea valuri înspumate nu se sfarmă când aud suspinul mării agitate... Cuvintele care și-au găsit sălaș în unghere de suflet ascunse ascultă suspinul din glas și-ncearcă-n mare să se afunde... De aceea marea mea suspine poartă-n valuri și depărtarea duce cu ea lacrimi adunate-ntre maluri.... Referință Bibliografică: Suspin / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare
SUSPIN de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358311_a_359640]
-
Se așează-ncet pe dealuri Spulberând omătul moale Care vine valuri, valuri. Peste câmpuri se ridică Largi fuioare de zăpadă Crivățul aleargă-n voie Troienind ca altă dată. Prin păduri vedenii ard Frigul brumei strașnice Turme mici aburc grăbite Spre sălașuri tainice Munții clatină ninsoarea Cețuri văile strecoară Iarna a acoperit cărarea Viscolul ne împresoară. Cojocelul alb al iernii Stă frumos pe-a țării glie Moșul vine tras de sănii Într-a nopții feerie Referință Bibliografică: Cojocelul alb al iernii / Mihai
COJOCELUL ALB AL IERNII de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358004_a_359333]
-
des. Pe înserate ajung în cătunul Față Cristesti, la tânți Rafila, de unde îmi doresc să mă aprovizionez cu smântână, brânză și unt. Pe Rafila nu o găsesc acasă, dar vecină ei de la câțiva zeci de metri buni mă îndruma spre sălașul de vite, unde o văd cocoțata, la cei 78 de ani ai săi, cu un ciocan mare în mână, bătând un stâlp de gard :) Misiune îndeplinită; acum urmează să urc în vârful dealului, de unde am priveliște de jur împrejur și
GANDURILE UNUI INTRUS. DE LA CHEIA LA CHEILE TURZII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358145_a_359474]
-
orice casă / Se aud iarăși colinde.“ (Obiceiuri de Crăciun, Cornelia Turlea-Chifu) Tradiționala colindă „O ce veste minunată“ transmite prin versurile ei bucuria nașterii lui Iisus Hristos și prezintă secvențe ale nașterii Mântuitorului „ Că la Bethleem Maria, săvârșind călătoria, / În sărac sălaș, lângă-acel oraș, / Naște pe Mesia.“ Nu doar colinda „O ce veste minunată“, ci toate colindele transmit bucurie, liniște, pace „Astăzi s-a născut Hristos, / Mesia, chip luminos, / Lăudați și cântați / Și vă bucurați.“ Atât cele de pe pământ, cât și cerul
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE IARNĂ ÎN BANATUL MONTAN de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357619_a_358948]
-
Este profesiunea de credință a unui OM cu suflet mare, a unei SCRIITOARE care are „vocația cercetării și a scrisului..., o autentică înzestrare și puternică originalitate” și desfășoară, cu talent, pricepere și pasiune, „nobila muncă de a așterne frumoase pagini, sălaș bucuriei sufletului, pagini prin care se confirmă profundă și valoroasă spiritualitate a poporului român”, chiar dacă trăiește în îndepărtatul Toronto canadian. Ultimele două volume de eseuri ale Elenei Buică mi-au umplut sufletul cu o stare de grație și de gratitudine
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE ARGINT A MEMORIEI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/357712_a_359041]
-
-om cultura după om; într-un cuvânt, de a opune vieții după Dumnezeul-om viața după om” (ibid., p.203.) Nimeni de pe pământ nu mai putea reface viața, căci viața nu se naște decât din iubire, iar Iubirea își are sălașul în cer. Când omul a conștientizat acest lucru, s-a „împlinit vremea” și Dumnezeu a coborât pe pământ, S-a întrupat și S-a jertfit biruind moartea prin slăvita Sa Înviere. Omenirea a fost dezlegată de trupul morții. Moartea, care
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
ca pe-o regină Măreață, matriarhă, demnă Distinsă suveran de gintă Neînduplecată și supremă Cu oameni buni și muncitori Și lanuri mari și măiestoase Cu bogații nemărginite O glie plină de prinoase Pe fruntea-i tipărit Banatul În inimă-i sălaș Moldova Crișana curge lin pe ape Cu limba-i dulce și cu slova Ardealu-i dincolo de codri Mirific plai un Maramureș Iar Bucovina-n mănăstiri Evocă un trecut de iureș O Dobroge de paradis Cu Delta ei cea uimitoare Și o
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350642_a_351971]
-
supremația fragmentarului nesemnificativ raportată la fascinația indescriptibilă a unității primordiale sempiterne. Perimetrul societar complet desacralizant al postmodernității poate fi asemuit fără rezerve azi cu un fel de Nifellheim mitic, „ținut al umbrelor și al cețurilor” la nordici, unde își are sălașul hidosul balaur Nidhögg, fiara cu „fălci veninoase” care iese mereu din apa urât mirositoare a Hvergelmer-ului spre a pocni cu ură peste față și suflet rădăcina marelui arbore legendar al lumii - Yggdrasil. Omenirea începutului de secol XXI nu dispune în cadrul
MITUL INCONSISTENT AL IMAGINII ŞI MITUL ANCESTRAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350673_a_352002]
-
-i de vină? Cine?! poate-i doar frunza desprinsă dintr-o altă amintire sau... privirea-nfometată a unui câine de pripas un pas alt pas... un alt octombrie de jar un calendar rămas cu două foi și iarna ce-a găsit sălaș în golul dintre noi... în... 26 octombrie 2012 Referință Bibliografică: Octombrie de jar / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 665, Anul II, 26 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
OCTOMBRIE DE JAR de VALENTINA BECART în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358812_a_360141]
-
Haiku > STARE DE SPIRIT Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Religie Dor nestins, mamă - zvon de zefir deschizând uși la altar Osuar hieratic Parfum de stele sub așternut de stele sălaș de oase Acuarelă Umbra fantomei chinuită de mister văzduh descărnat Autodafe Secunde suind dinspre crug de metopă timp incendiat Referință Bibliografică: stare de spirit / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 245, Anul I, 02 septembrie 2011. Drepturi
STARE DE SPIRIT de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359291_a_360620]
-
i-am putea răsplăti? Iată: dăruind, la rându-ne, tot ce am primit. Dând, mă îmbogățesc cu HARUL LUI DUMNEZEU, care e atât de abundent încât niciodată nu se împuținează. Inima mea este tot mai bogată fiindcă Dumnezeu își are sălaș în ea ca-ntr-un templu al bucuriei. Cum să țin, așadar, bucuriile doar pentru mine? Cu cât dau, primesc îndoit, întreit, împătrit, înzecit, mult peste măsură. Astfel, dobândesc daruri niciodată avute înainte, mă îmbogățesc, mă îmbunătățesc, cresc în har
MĂREŢ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359403_a_360732]
-
vrăjmaș între umerii beznei. Și insomnii sfidătoare, răsucindu-se printre metusalemice nopți de iarnă. Iar uneori, evadarea, ocrotită de lumina îndoielnică a lumânării sau exotică a unei lanterne. Balaurilor nopții le secau puterile la prima atingere a cernelii cuibărite în sălașurile hârtiei și cădeau răpuși de bulgării de cuvinte contopite. Tăcerea era îngenuncheată de chiotele semnelor acelea leneș înșiruite. Iar la aprinderea festivă a policandrelor știute și ascunse, înfloreau alb certitudini, turmentând frici și nelinisti în solventul slovei. Și era cald
TALISMANUL DE SAFIR de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359463_a_360792]
-
și-un arc să pomenească; Fanfare spre Băneasa pe loc s-au rânduit, Iar Prințul Carol oastea așteaptă să sosească. Un murmur lung de-arame venea dinspre oraș, Din Sărindar, din Bucur, Sânt Gheorghe, Bărăție, Trei sute de biserici, de clopote sălaș, Stârnesc pe mic și mare la sărbători să vie. Și s-a pornit alaiul prin coridor de flori, Armia steagu-și poartă sub Arcul triumfal, Victoria i-a noastră, comoară-ntre comori, Se-ntoarce libertatea acasă, pentru bal. *** Ciclul "Povești din
SE-NTOARCE LIBERTATEA ACASĂ, PENTRU BAL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360416_a_361745]
-
învrăjbirii și vrăjitoriilor sale, se adăpostea într-o grotă în munții din apropiere. Trecuse de miezul nopții și baba dormea sforăind de se zguduiau pereții stâncoși ai peșterii. Fantoma lui Vlad nimeri ascunzătoarea, alunecă tiptil ca o boare pe lângă pereții sălașului cotoroanței și o învălui ca o mantie întunecată, strecurându-se în interiorul acelui trup hidos. Deodată, aceasta tresări speriată. - Cine-i acolo? - pițigăi sărind din culcuș în picioare. Văleu, tu ești, Satan? Dar nu primi niciun răspuns. În acele clipe simți
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
august 2011 Toate Articolele Autorului Ambasadorii iubirii poezie [] poezie de dragoste - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ] 2009-12-13 | | Ambasadorii iubirii Sunt stele mii în noapte pe cerul înstelat... Luna și-a coborât misterul pe razele-i deschise... Șoapte argintii se așeză în sălașul inimii... odată rostite cuvintele rostogolite s-au împlinit... doi porumbei albi au devenit... iubirea acum avea noi aripi să zboare spre noua zi la miazăzi sub aura discului soare... acolo unde iubirea mea și-a ta... vor deveni nemuritoare. 13
AMBASADORII IUBIRII de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360719_a_362048]
-
și nesfârșit de uimitor, noi și noi șlagăre, repertoriul ei, glasul ei, fizionomia ei perpetuându-se cu prospețimea frumuseții dintâi. Sala Palatului din București va fi pentru o zi, ziua de 13 octombrie (2014), un loc de pace sufletească, un sălaș și un rai pământesc de speranță umană plină de nemurire, fără ispititorii binelui material, ci cu o topitoare râvnă la deplinătatea fericirii muzicii. Ca în atâtea rânduri, impresarul Pepino Popescu este cel împreună cu și prin care sosește în gările sufletelor
BONNIE TYLER, LA SALA PALATULUI DIN BUCUREŞTI, PE 13 OCTOMBRIE 2014 de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360086_a_361415]
-
al persoanei umane care poate fi concepută ca o formă unică pe care o îmbrățișează sufletul întrupat” (Cinstirea sf. moaște în B.O.; în Ortodoxia, an. XXXII, 1980 nr.1, p.125). Cetatea vieții omului, altarul credinței, catapeteasma libertății, precum și sălașul iubirii se află în inima sa. Sufletul este îmbrățișarea și simfonia vieții, care trece dincolo de existență, întru trăire. Când sufletul nu mai lucrează duhovnicește, potrivit firii sale dintru început, moare spiritualicește: „deși se poate ca el să-și păstreze viața
CHIP AL CHIPULUI DUMNEZEIESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359721_a_361050]
-
în ochii mei par smaraldele bijutierului ce și-au găsit lăcașul în montura sufletului meu... Frumoasă mea, de ce roua florilor nu-ți poate întrece strălucirea ochilor și nici o floare nu-ți poate egală frumusețea zâmbetului? E poate pentru că , căutându-și sălaș iubirea și-a găsit cuibul în trupul tău, lăsându-ne pe noi lupi flămânzi să-i adulmecam doar urmele pașilor și să-i pierdem urma în beatitudinea parfumului tău încât mi se pare că nici nu ai trup ci ești
IUBITEI (EU STIU CA DOAR AUZUL ...) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359597_a_360926]
-
ele împlinite Pentru un ultim dans tainic și cu speranța Unor imaginare reîntâlniri pe tărâmul celălalt Pentru un adio pe care n-au mai apucat Să și-l rostească sau nu l-ar fi Pronunțat nicidată pe văile morții ... Din sălașe cuibărite-n vârfuri de copaci Observatoare împletite din crengi de brad Ori funii fibroase din sălcii pletoase sau iederă- Nu mai prididesc a scruta zările Cercetașii ambelor tabere de luptă A confederaților și a unioniștilor Unii dintre ei mai zeloși
CARNAGIU LA GETTYSBURG (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359633_a_360962]
-
procesului de identificare și înregistrare a bovinelor, ovinelor,caprinelor, porcinelor, camelidelor, cervideelor și renilor. (3) În unitățile administrativ-teritoriale/localitățile componente a municipiului sau orașului de unde în mod obișnuit pleacă animalele la iernat spre/în alte localități componente a municipiului sau orașului, în sălașuri la munte sau în bălți, se înscriu, pe baza declarației capului gospodăriei ori a unui membru major al acesteia, și animalele respective. în cazul în care un animal aparține mai multor proprietari, acesta se înscrie la gospodăria unde se găsește
NORME TEHNICE din 17 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/298327]
-
ruine ale lumii... „De câte ori marginile inimii întrec pe ale lumii, de atâtea ori intrăm în moarte de prea multă viață.”, scria, în 1936, Emil Cioran. Despre Om - privit ca centru fundamental al micului univers terestru, unde își are sau nu sălașul chinuit -, se pot spune multe, mai ales că prezentul tipar de existență individuală și de grup se trăiește continuu pe sine în mijlocul unei forme sufocante de realitate captivă (născută într-o anume măsură și prin puterea mijloacelor de diseminare a
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
Mai sus. Spre publicare. Tocmai la Editura “Ramuri”, din Craiova . În teroarea tuturor bucuriilor luminosului an 2016. An de mare pace - firește - a tuturor vieților în alb, mondiale. Acum, cine este Jean Băileșteanu, bănuiți, probabil. După onomastică. Cineva, dintr-un sălaș cu crețe rezonanțe oltenești. Dar să știți că aparențele înșală. Este Sălcuța, nu Băilești. Oricum, nu despre dânsul este vorba în roman. Domnul Jean este doar un Valjean, care nu prea face de loc, de Sălcuța, compromisuri, la comandă. Că
Elena Buznă: Drumul vieților în alb. Tânărul blond – Recenzie, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339366_a_340695]
-
au stabilit aici în coastă de munte, undeva prin secolul al XV - lea, săpând în stâncă hrube și trăind într-o sărăcie deplină, hrănindu-se cu ce le putea oferi natura ce-i înconjura. Până și-au putut realiza un sălaș permanent în adăpostul stâncii de piatră, au trăit în colibe, pentru a se proteja de vicisitudinea vremii de munte. Ei copiau sihăstria altor pusnici înaintași ai lor, precum Misail și Daniil. Lui Sebastian i-ar fi plăcut ca cei doi
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342104_a_343433]