1,462 matches
-
care, trecute prin procesul de casare, au rămas nevătămate. În armată nimic nu se fură, totul se completează. Această stare a lucrurilor este înrudită cu legea conservării materiei după care „ în natură nimic nu se pierde ci totul se transformă ”. Sălbăticia lui Ghergheli persistă doar în ochii de un verde întunecat. Părerea de rău, atunci când apare, este doar fugară. Concediul l-a schimbat, este chiar binedispus. Se află în centrul atenției. Toți așteaptă să afle dacă a cordit sau nu ceva
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
unui tei înflorit. Am simțit o oarecare nervozitate în atitudinea lui dar am pus-o pe seama emoțiilor, pe care le aveam și eu, pe seama miresmelor nopții. Așteptam momentul. M-a cuprins și a început să mă sărute cu patimă, cu sălbăticie chiar. Atunci am intuit că momentul nu va avea loc. Mai mult energic decât tandru m-a culcat în iarbă. Mi-a pus-o, acolo, în acel loc anume ales de el satisfăcându-și pofta, satisfăcându-și orgoliul de a
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
este vorba despre niște însingurați aflați la periferia existenței, care nu și-au găsit rostul în lume. Cum va înțelege el că acești părinți „nu s-au retras în pustie pentru a se sălbătici, ci pentru a îmblânzi în pustie sălbăticia lumii acesteia“? „Plânsul este un ac de aur al sufletului scăpat de orice țintuire și alipire și înfipt de tristețea cuvioasă în lucrarea de cercetare a inimii. Străpungerea este un chin neîncetat al conștiinței, care pricinuiește împrospătarea focului inimii, prin
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
înfipt de tristețea cuvioasă în lucrarea de cercetare a inimii. Străpungerea este un chin neîncetat al conștiinței, care pricinuiește împrospătarea focului inimii, prin mărturisirea făcută în minte“ (Filocalia, volumul al IX-lea). Cum va înțelege omul că ceea ce trăiește este sălbăticie, singurătate și anonimat colectiv și că toate acestea înseamnă pustiirea ființei lăuntrice? Când va avea răgazul să-și pună întrebarea: „Ce a mai rămas din om?“. Se va mulțumi el oare cu răspunsuri devenite sintagme precum: „obiective pe termen lung
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
în pace?, întrebă fulgerător Albert. Felul în care i-a fost pusă întrebarea a descumpănit-o pe Arina. În loc să încerce să răspundă, simți că o podidesc lacrimile. Se stăpâni însă, numai că efortul fu vizibil. - Iartă-mă Arina, dar în sălbăticia asta cred că este mai bine să fii singur. Consider că astfel ești mai puțin vulnerabil. - Albert, am crezut că poate ai nevoie de o vorbă bună! - Te înțeleg...numai că...- și gândul îl purtă către Sabina, revoltându-se oarecum
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
alți gânditori, Frumosul absolut este Unul, adică Dumnezeu! După cum frumusețea frustă a trandafirului sălbatic pălește în fața culorilor și a parfumului trandafirului cultivat, tot astfel esteticul frust al unui colț de natură este deseori depășit de esteticul artistic. Prin frumusețea sau sălbăticia ei, natura ne încântă, ne înduioșează sau realmente ne îngrozește. Grandoarea naturii (munți prăpăstioși, ape vijelioase, marea înfuriată) nu emoționează, ci provoacă un extaz vecin cu teama. Simțim emoții doar în fața lucrurilor și a ființelor delicate, respectiv neajutorate: flori, animale
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
bătut și batjocorit, nemâncat și care după toate aceste zile de cercetare silită era aruncat într-o încăpere nedemnă și atunci hotărăsc să-l înlăture cu orice preț. A fost dat pe mâna eparhului împreună cu ucenicul său Macarie, bătuți cu sălbăticie în mai multe rânduri, fără să se rușineze nici de cinstea și înțelepciunea sa dar nici de vârsta lui (79 de ani), apoi li s-a tăiat amândurora și limba și mâna cea dreaptă, atât de mult s-au temut
SF. MAXIM MĂRTURISITORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361606_a_362935]
-
o stea, iar pentru o mie de zări, nectarul a o mie de păduri de tei. Veți înțelege de ce văzduhul și pământul ”între palmele mele înflorite s-a furișat primăvara”. Poeta Eleonora Stamate cu lumina sa incandescentă și de o sălbăticie stranie, dă să se consume ca un tren plecat de-un veac: ”în gara în care poposim/ e doar lumina,/ aici, nu-i niciodată/ noapte/ sunt doar cuvinte”. Așadar, când lumina își uită cărările întoarcerii, când noaptea bate la o
UN FLUTURE, O CARTE, O POETĂ ... SAU DE CE PLÂNG FLUTURII ÎN FA MINOR DE ELEONORA STAMATE (ED. ARMONII CULTURALE, 2013) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351928_a_353257]
-
acest motiv devin egoiști, răi, isterici. Prin urmare bunătății i se opune răutatea, o atitudine instinctuală primară, universal răspândită. Să fii rău este simplu, să fii bun cere efort, gândire și înțelegere. Răutatea poate duce la cruzime și acte de sălbăticie. Există bunătate interioară și personală, precum și bunătate exterioară și socială. Omul bun se străduiește să realizeze în el însuși, dar și la alții, idealul cel mai înalt de inteligență, putere și dragoste care duce la fericire, chiar dacă fericirea, unora li
BUNĂTATE VS. RĂUTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352254_a_353583]
-
imposibile reale, pe care numai eroii și zeii le pot face.Nu suntem țară de eroi? Viitorul nostru e TRECUTUL.Nu e asta o minune?"Cu noi viitorul trece!" spunea și Eminescu, bănuind o bănuială adevărată. Evoluăm prin involuție,spre sălbăticie,ne civilizăm prin barbarie. Ne stilăm prin vulgaritate.Ne aristocratizăm prin mahalagism, ne simfonizăm prin manelism.La noi,pe-o gură de rai,contrar gravitației bunului simț, ce e gratuit se plătește,apa potabilă nu se poate bea, frigul din
ŢARĂ SFÂNTĂ de JANET NICĂ în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351528_a_352857]
-
fiindcă satirul o penetră la fel de frenetic. Unghiile doamnei se înfipseră în lemn și un răget animalic îi rupse coardele vocale. Deși avusese, mdeh, ca orice om, în viață, felurite fantezii sexuale, aceasta se dovedi executată fără nici un preambul, doar cu sălbăticie. Urletele de victorie ale cavalerilor însoțeau icnetele piticului de fier, la propriu și la figurat. Silvia preferă să leșine. Numai că nu prea avea noroc. O găleată de lichid călduț o inundă, exact când ușa se mai izbi o dată de
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
și-i spuse, sincer îngrijorată: - Sărmană ființă fără minte, cum adică, să te speli!? Cu apă!? Păi, tu nu știi că din cauza asta faci boli la cap de care mori în câteva zile!? Doamne, ferește-ne! Îți înțeleg starea de sălbăticie, dar nu pot să te las să faci una ca asta, înainte de a te prezenta ducesei. S-ar supăra dacă ar afla că ai murit din pricina mea, înainte de a te cunoaște. Iar celelalte nevoi, ți le poți face, uite aici
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
Agero”, din Germania: „Nu suport pe nici un plan al relațiilor interumane - contiunuă scriitorul - condiția de prizonier.” Începuse cu reportaje, interviuri, știri. Era înfulecător de realitate, naiv și exacerbat în lupta pentru o lume nouă, mai omenoasă, atât de dorită după sălbăticiile războiului mondial. O lume mai bună și pentru evrei, desigur... El, Mirodan, este de fapt Cerchez: ziaristul din piesa de debut a actualului director de la „Minimum”, piesă care s-a bucurat de un mare succes - „Ziariștii”. A scris apoi: ”Celebrul
AL MIRODAN – UN MONUMENT de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350799_a_352128]
-
erori subiective și spirite claustrate. Toți acești învrăjbiți ai urii, toți acești uzurpatori ai temeliilor creștine se străduiesc și răușesc până la un punct anume, să dărâme întreaga rânduială ortodoxă a Neamului: familia, societatea, biserica, pentru a le preface într-o sălbăticie a nihilismului lor ateu. Cine sunt în spatele acestui război de nimicire a dragostei pentru Dumnezeu, Neam ori Neamuri, știm! Cine face din indivizii care și-au călcat conștiința în picioare, slugi și unelte ale răzvrătirii, deopotrivă știm! Cine sunt potrivnicii
SUCCESUL PREALEŞILOR NOŞTRI POLITICIENI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351661_a_352990]
-
eu prost sau caricatura mea îi deranjează ?... XV. MAI RĂU CA-N JUNGLĂ, de Lică Barbu , publicat în Ediția nr. 453 din 28 martie 2012. MAI RĂU CA-N JUNGLĂ Personaje: Răbdică = un individ ce a ales sa trăiască în sălbăticie, îmbrăcat jerpelit Știrică = un tânăr reporter-tv de știri senzaționale, îmbrăcat de Casa Modei Răbdică, protagonistul ai acestei inedite aventuri, a ales să trăiască rupt de civilizație, rupt de foame, de familie, de tot ce înseamnă confort modern, mâncare la promoție
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]
-
Știrică- reporter tv, direct în habitatul lui, cu o deviere de două minute și trei secunde față de fusul oral. Imprecizie nesesizată pe post. Citește mai mult MAI RĂU CA-N JUNGLĂPersonaje: Răbdică = un individ ce a ales sa trăiască în sălbăticie, îmbrăcat jerpelitștirică = un tânăr reporter-tv de știri senzaționale, îmbrăcat de CasaModeiRăbdică, protagonistul ai acestei inedite aventuri, a ales să trăiască rupt de civilizație, rupt de foame, de familie, de tot ce înseamnă confort modern, mâncare la promoție, bere la PET
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]
-
el coboară scara pe negativ”; 30. „Bacovia este vândut diavolului. Replierea asupra lui însuși, golul său, plictisul său sunt categoric demoniace”; 30. „bacovia refuză civilizația, însă nu chiar în maniera unui Rouseau, nici în cea a unui Gauguin, plecat către sălbăticie cu scopul de a găsi în flora și fauna tropicelor, natura primordială”; 31. „la Bacovia, dimpotrivă, nu există nici o urmă de balcanism sau de rustic. Este singurul occidental care vine cu substanța sa exclusiv citadină”; 32. „Bacovia reprezintă toată Moldova
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]
-
dimensiunea sacrului revărsat în profan, deoarece reprezintă, de fapt, Voința Divină, ori pentru această ’’misiune ne-a încorsetat în genetica personală Fericirea, în și pentru iubire, chiar prin arhetipuri, adica prin ceea ce avem în noi. Daca un copil crescut în sălbăticie, gen Tarzan, întocmai că prin acest ’’bătrân milenar’’ (Jung), care este Sinele, se poate învăța singur dacă se dorește -Dragostea. Aceasta se poate împlini printr-un instrument simplu și foarte la îndemână - comunicarea, pe care chiar EL ne îndeamnă să
COMUNICAREA CE RELEVĂ VALOAREA! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352221_a_353550]
-
violată, doamnă. În plus, a fost bătută. Sunt multe echimoze cauzate de lovituri, prezintă și câteva urme de mușcături și alte semne specifice în partea de jos. Bruta nu a protejat‑o sub nicio formă și a deflorat‑o cu sălbăticie. - Păi, bine, și cum fac eu... - Plângerea o depuneți chiar azi la Secția de Poliție unde ați reclamat și dispariția fetiței. Sunteți pe teritoriul ei de competență. În acest teritoriu a fost răpită. În plus, cei de acolo au găsit
CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356464_a_357793]
-
pentru patosul vocii, chiar dacăeste cel mai puțin cultivat tehnic dintre cei trei. Nu ceva perfect măatrage, ci mai degrabă sugestiv, simbolic, mi se pare mai bogat, ca un râu care se revarsă,imperfect, dar impetuos, dincolo de matcă, cu grația sălbăticiei. Poate căa merge sau nu pe perfecțiunea formei ține de temperamentul fiecăruia, iar eu aș comenta aici prin spusele unuia din personajele mele - care a „apărut” într-o bună zi și continuăsăființeze în ceea ce scriu, ca și când ar avea o viațăproprie
CONSUELA STOICESCU SCRIE ŞI TRADUCE VERSURI PE MUZICĂ DE VIVALDI ŞI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355891_a_357220]
-
reflexe lirice fascinante: Iau muntele-n brațe,/ mi-e dor/ de-o spovedanie lungă.// Inima - amnar scăpărând / pe cremenea mădularelor lui/ se visează gheară de vultur/ sfâșiindu-mă pe dinlăutru.// Muntele mi s-ar smulge din brațe,/ dar gheara cu sălbăticie/ îl strânge, îl trage în mine;/ ni se amestecă sângele și/ amândoi zvâcnind într-o aripă/ scuturăm veșnicia văzduhului/ pe întunericul lumii.” Înspăimântat de o civilizație care-și află în desăvârșire propria ei negație, poezia evoluează spre o dominantă plină
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
tăi rătăciți de culoare nu au îmbătrânit niciodată albul întemnițată neiubirea nu are glas dezorientate ceasuri rătăcesc în coapse ești atât de femeie în coaste abia zărești în tălpi pământul sculptat fără lacrimi plânge muțenia umerilor de cuvinte din piept sălbăticia pretinde serenitatea câmpului de tăcere părăsit în cristalin nuanțele regretului lăcuiau unghiile ... Citește mai mult sânii tăi rătăciți de culoarenu au îmbătrânit niciodată albul întemnițată neiubirea nu are glas dezorientate ceasuri rătăcesc în coapseești atât de femeie în coasteabia zărești
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
unghiile ... Citește mai mult sânii tăi rătăciți de culoarenu au îmbătrânit niciodată albul întemnițată neiubirea nu are glas dezorientate ceasuri rătăcesc în coapseești atât de femeie în coasteabia zărești în tălpi pământul sculptat fără lacrimi plângemuțenia umerilor de cuvintedin piept sălbăticia pretinde serenitateacâmpului de tăcere părăsit în cristalin nuanțele regretului lăcuiau unghiile... XXXI. ÎN FIECARE CLIPĂ ÎNFLORESC OAMENI, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 278 din 05 octombrie 2011. caut timp în albul foii ca un rotund pierdut aripi frânte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
tăi rătăciți de culoare nu au îmbătrânit niciodată albul întemnițată neiubirea nu are glas dezorientate ceasuri rătăcesc în coapse ești atât de femeie în coaste abia zărești în tălpi pământul sculptat fără lacrimi plânge muțenia umerilor de cuvinte din piept sălbăticia pretinde serenitatea câmpului de tăcere părăsit în cristalin nuanțele regretului lăcuiau unghiile aleargă a șaptea odihnă neobositul prunc în sângele vărsat neliniștita povară smulge soarelui cu mâini obosite urletul lumină Referință Bibliografică: neliniște / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
NELINIŞTE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355589_a_356918]
-
om în cereasca lui demnitate din care căzuse prin neascultare. Întreaga omenire a fost zguduită din amorțeala ei de milenii, a privit cu neîncredere, i-a alungat pe Apostoli, i-a persecutat, i-a chinuit de multe ori cu o sălbăticie greu de imaginat. Dar ei, Apostolii și mai apoi mucenicii au răbdat cu o seninătate ieșită din comun toate chinurile. Lumina care strălucea în ochii lor nu le-au putut-o smulge nici cei mai sadici dintre persecutori. Unii dintre
ÎNĂLŢAREA DOMNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346072_a_347401]